ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 430/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. 1 C. proc. civ., asupra

recursului de față;

Prin

sentința civilă nr. 2411 din 24 noiembrie 2010 Tribunalul Galați, secția civilă,

a dispus încetarea procesului pornit de reclamanta Direcția Pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date în contradictoriu cu pârâta F.M.,

în temeiul dispozițiilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010,

reținând că, potrivit acestor dispoziții legale, pentru modificarea Legii

248/2005, la data intrării lor în vigoare încetează de drept toate procedurile

judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de

limitare a dreptului la libera circulație în străinătate, începute în temeiul art.

38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea 248/2005.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a

fost respins prin decizia civilă nr. 19/ A din 14 februarie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că

pârâta F.M. a fost returnată din Italia la data de 28 august 2010, în baza

acordului de readmisie încheiat cu statul italian, ratificat prin Legea nr. 173/1977

și că față de motivele pentru care a fost returnată, ce se încadrează în

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, instanța de fond a

procedat în mod corect tăcând aplicarea dispozițiilor dispozițiilor art. II alin.

(1) lit. c) din Legea 206/2010. Invocarea de către reclamantă, direct în apel,

a dispozițiilor art. 38 lit. b) din Legea 248/2005, bazate pe o motivare total

diferită de obiectul cererii de chemare în judecată, a fost calificată de

instanța apel drept schimbare a obiectului cererii, ce contravine dispozițiilor

art. 294 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta.

În motivarea recursului a susținut că măsura încetării

de drept a tuturor procedurilor judiciare aflate în curs de desfășurare și

pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu

operează pentru cererile întemeiate pe dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr.

248/2005, considerent pentru care instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care

prevede că instanța are obligația de a hotărî numai asupra obiectului cererii

deduse judecății. Curtea a finalizat procesul lăsând nesoluționată cererea

privind restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație a

intimatei-pârâte, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, subzistând

motivul de desființare prevăzut de art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce

pot fi circumscrise formal motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, urmând

a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat

restrângerea dreptului la libera circulație în Italia, pe o perioadă de cel

mult 3 ani, a pârâtei F.M., expulzată din Italia la 28 august 2010, în baza

Acordului dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor

aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1977. împotriva

pârâtei a fost emis de către Prefectul Provinciei Pescara un decret de

îndepărtare, deoarece pe perioada șederii în Italia a săvârșit infracțiunea de

prostituție.

Or, potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005,

în forma dinaintea modificării prin Legea nr. 206/2010, „restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români

poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu

privire la următoarele categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat”.

Așadar, temeiul juridic al cererii de restrângere a

exercitării dreptului la circulație al intimatei-pârâte, față de împrejurarea

că aceasta a fost returnată în țara în baza acordului de readmisie, îl

constituie dispozițiile art. 38 lit. a), iar nu cele ale art. 38 lit. b) din

Legea 248/2005, referitoare la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui

stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar

aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale

dintre România și acel stat, așa cum susține reclamanta prin motivele de apel

și apoi prin cele de recurs.

Stabilind incidența dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a făcut

aplicațiunea prevederilor art. II pct. 1 lit. c) din Legea nr. 206 din 11

noiembrie 2010, validând hotărârea primei instanțe de încetare a procesului.

Așadar, pe de o parte, soluția pronunțată este legală din

punctul de vedere al dispozițiilor de drept material aplicate.

Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că invocarea de

către reclamantă a altui temei juridic, respectiv art. 38 lit. b) din Legea nr.

248/2005, direct în apel, cum și a altei situații de fapt pe care s-ar grefa

acest nou temei juridic, nu poate conduce la schimbarea hotărârii pronunțate de

prima instanță.

Aceasta deoarece art. 294 C. proc. civ. dispune în

sensul că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, scopul

acestei norme fiind acela de a nu permite surprinderea adversarului în apel și

de a nu încălca principiul dublului grad de jurisdicție.

De

aceea, nu poate fi primită nici critica formulată de reclamantă referitoare la

lăsarea nesoluționată a cererii privind restrângerea exercițiului dreptului la

liberă circulație, care ar atrage incidența motivului de desființare prevăzut

de art. 297 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., instanța pronunțându-se întocmai pe

cererea dedusă judecății.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva

deciziei nr. 19/ A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2012.