ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2014

HOTĂRÂRE
28.02.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013,

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a respins ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de

recurentul-reclamant N.G. împotriva sentinței civile nr. 530 din 21 noiembrie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 870/36/2012, în

contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.R.P., intimatul-pârât Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, intimata-pârâtă V.A.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în cauză, în raport

de obiectul cererii de chemare în judecată, de părțile chemate ca să răspundă

pretențiilor reclamantului și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că

întemeiat prima instanță a admis excepțiile invocate de pârâți și a respins

acțiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Instanța de fond a

mai reținut că recurentul a solicitat obligarea A.N.R.P. a emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul său situat în Medgidia, str.

astfel cum corect a reținut și prima instanță, în ce privește emiterea titlului

de despăgubire, îi sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, aceasta neavând

obligația legală de a emite titlul de despăgubire pentru imobilul recurentului

ce nu mai poate fi restituit în natură, obligația revenindu-i exclusiv Comisiei

Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

S-a apreciat că și

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor

Publice a fost corect respinsă, prin raportare la dispozițiile legale speciale

reglementate de art. 19 alin. (1) Titlul VII Capitolul 6 din Legea nr.

247/2005, conform cărora, Statul este reprezentat prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și nu de Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea

îndreptată direct împotriva Statului Român, fără parcurgerea procedurii

prevăzută de Legea nr. 247/2005 fiind inadmisibilă, cum s-a stabilit și prin

decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un

recurs în interesul legii.

În ce privește restul

pretențiilor exprimate de recurent în recursul său, s-a constatat că acestea nu

pot fi admise, față de soluția de respingere a recursului ca nefondat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care

va

respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Astfel,

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat

împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.

Declarând recurs

împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.G. nu s-a conformat

condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie,

încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională”.

Din

interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești

care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum decizia

civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor

de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă,

recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge recursul

declarat de reclamantul N.G. împotriva deciziei civile nr. 1336/CA din 27 iunie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie

2014

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.E. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2012
Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată sub nr. 905/36/2010, pe rolul Cu
ÎCCJ 2012-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2752/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.I. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele și pe calea contenciosului administrat
ÎCCJ 2009-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1979/2009
063.927 lei acordându-se în acțiuni la Fondul Proprietatea (fiecărui beneficiar revenindu-i astfel 515.981,75 lei, reprezentând un număr de 515.982 acțiuni). Prin urmare, din suma de 500.000 lei, maximul care putea fi acordat pentru un sing
ÎCCJ 2013-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 149/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1491 din 2 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formula
Sursă