ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2315 din data de 21.12.2022 pronunțată de Judecătoria Ploiești, printre altele, s-a dispus:

În temeiul 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă din perioada 04-05.06.2022. În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioada de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat în condițiile art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă din perioada 04 - 05.06.2022. În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioada de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat în condițiile art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 28.06.2022 și măsura arestului preventiv din data de 28.06.2022 la zi. În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 03.07.2022 și măsura arestului preventiv din data de 04.07.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut ca temeinică și legală măsura arestului preventiv dispusă față de inculpații B., C. și A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului instituită cu privire la sumele de 58.033 RON, 1.600 euro, 5.050 franci elvețieni, 6.200 RON, găsite asupra inculpatului B., precum și asupra autoturismului marca x, culoare albastră, nr. de înmatriculare x, serie de șasiu x.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: stații emisii-recepție marca x culoare neagră, prevăzute cu antene exterioare; acumulatori aferenți stațiilor de emisie-recepție; căști aferente stațiilor de emisie-recepție, de culoare neagră, prevăzute cu clemă de prindere și suport pentru ureche, bunuri ce au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IPJ Prahova, potrivit dovezii seria x nr. x din data de 01.07.2022 (fila x).

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., rap. la art. 19 alin. (1), (2) și (5) și art. 25 din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.R.L. și au fost obligați inculpații B., C. și A., în solidar, la plata sumei de 1.325.340 RON, despăgubiri civile, către partea civilă S.C. D. S.R.L., reprezentând daune materiale.

S-a luat act că persoana vătămată Primăria Municipiului Ploiești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Ca situație de fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul B. în perioada 04 - 05.06.2022, pe timp de zi, prin efracție și scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere video, împreună cu inculpații C. și A., precum și o altă persoană neidentificată, au pătruns fără drept în incinta bijuteriei D. - punctul de lucru din municipiul Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, bloc. C. civ. Vest, jud. Prahova, iar din interior, prin tăierea peretelui exterior al unui seif metalic, au sustras bijuterii din aur în cantitate totală de aproximativ 4,8 kg, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.325.340 RON. Inculpatul A. în perioada 04 - 05.06.2022, pe timp de zi, prin efracție și scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere video, împreună cu inculpații B. și C., precum și o altă persoană neidentificată, au pătruns fără drept în incinta bijuteriei D. - punctul de lucru din municipiul Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, bloc. C. civ. Vest, jud. Prahova, iar din interior, prin tăierea peretelui exterior al unui seif metalic, au sustras bijuterii din aur în cantitate totală de aproximativ 4,8 kg, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.325.340 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B., C. și A..

Prin Decizia penală nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 2315 pronunțate la data de 21 decembrie 2022 de Judecătoria Ploiești, s-a desființat, în parte, sentința, în latură penală și civilă, doar în privința celor doi apelanți-inculpați, după cum urmează:

În temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen., rap. la art. 77 lit. a) și art. 78 alin. (1) teza finală, cu referire la art. 79 alin. (3) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre inculpații B. și A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen., faptă din data de 06.06.2022, de la 6 ani și 8 luni închisoare fiecare, la 4 ani și 8 luni închisoare fiecare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare, în final, inculpații B. și A. urmând să execute fiecare pedeapsa principală de 6 (șase) ani, 2 (două) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare.

În conformitate cu disp. art. 72 C. pen. rap. la art. 422 C. proc. pen., s-a computat din durata pedepselor principale reținerea și arestarea preventivă a inculpaților, după cum urmează: pentru inculpatul B., începând cu data de 28.06.2022, la zi; pentru inculpatul C., începând cu data de 01.07.2022, la zi; pentru inculpatul A., începând cu data de 03.07.2022, la zi.

S-a luat act de achitarea, în calea de atac, a sumei de 30.000 RON de către inculpatul B. în contul părții civile S.C. D. S.R.L., conform Ordinului de plată nr. x din 09.06.2023, emis de E. și s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații apelanți, de la suma de 1.325.340 RON, la suma de 1.295.340 RON.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței în latură penală și civilă, care nu contravin prezentelor.

Curtea de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpaților este nelegală întrucât, în mod greșit, reținând circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., a adăugat un spor de pedeapsă de 2 ani conform art. 78 alin. (1) din C. pen., în loc de 1 an, 6 luni și 20 de zile potrivit tezei finale ale aceluiași articol.

Decizia penală nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost comunicată inculpaților A. la data de 27.07.2023 la penitenciar și B. la data de 24.07.2023 la penitenciar.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 28.08.2023, iar pentru inculpatul B. termenul s-a împlinit la data de 24.08.2023 în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs în casație inculpații A. și B. la data 02.08.202.

Cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 10.08.2023, Primăriei Municipiului Ploiești la data de 10.08.2023, părții civile S.C. D. la data de 11.08.2023, inculpatului C. la data de 29.08. 2023, respectiv inculpatului B. la data de 18.08.2023 și inculpatului A. la data de 04.09.2023.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.09.2023, sub Dosar nr. x/2022, iar judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.10.2023.

În cuprinsul cererilor de recurs în casație formulate, inculpații A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., susținând că le-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susținerea cererilor, au arătat că au fost condamnați la câte o pedeapsă de 6 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar potrivit textului de lege prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani. În cursul judecății au optat pentru aplicarea disp. art. 375 din C. proc. pen., instanța stabilind limitele de pedeapsă de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere că instanța a orientat pedeapsa la limita maximă după aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pedeapsa nu putea depăși 4 ani și 8 luni închisoare, cum în mod corect a fost dispusă față de inculpatul C..

Totodată, au menționat că sporul de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare a fost aplicat în mod nelegal, iar pedeapsa de 6 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare depășește limita de pedeapsă stabilită de lege.

În temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au solicitat admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație și suspendarea executării hotărârii, iar în urma rejudecării aplicarea unei pedepse în limite legale.

Prin încheierea din 17 octombrie 2023, Înalta Curte, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpați și a dispus judecarea lor la data de 14 noiembrie 2023.

Examinând recursurile în casație formulate în cauză, Înalta Curte, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și de încheierea de admitere în principiu din data de 17 octombrie 2023, apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Inculpații A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., susținând că le-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că au fost condamnați la câte o pedeapsă de 6 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar potrivit textului de lege prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani și, urmare a aplicării disp. art. 375 din C. proc. pen., limitele de pedeapsă erau de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare, astfel că sporul aplicat de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare este nelegal.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Totodată, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, fără ca Înalta Curte să poată proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În aceste coordonate, în raport de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurenții inculpați au invocat, în susținerea cazului de recurs în casație, că au fost aplicate pedepse în alte limite, cu alte cuvinte nelegale.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen., pentru care au fost condamnați inculpații, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În cauză, se constată că inculpații au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., astfel că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Pe de altă parte, atât prima instanță, cât și instanța de apel au ales să aplice inculpaților pedepse orientate spre maxim, cu reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen., dând eficiență celor prevăzute de art. 78 din C. pen.

În atare situație, devin incidente dispozițiile art. art. 79 alin. (3) din C. pen., referitoare la concursul între cauzele de atenuare sau de agravare, se observă că atunci când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc, cu respectarea ordinii privind tentativa, circumstanțele atenuante și cazurile speciale de reducere a pedepsei, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează, respectându-se ordinea privind circumstanțele agravante, infracțiunea continuată, concursul sau recidiva.

În virtutea acestui text de lege, aplicând reducerea limitelor de pedeapsă urmare a judecării cauzei potrivit procedurii simplificate, acestea sunt situate între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, iar prin aplicarea sporului conform art. 78 alin. (1) teza finală din C. pen., potrivit cărora, dacă maximul special este neîndestulător (în speță acesta este de 4 ani și 8 luni), în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care însă nu poate depăși o treime din acest maxim, respectiv 1 an, 6 luni și 20 zile.

Prin urmare, se constată caracterul legal al pedepselor de 6 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare aplicate recurenților inculpați, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.

Sub aspectul invocării faptului că doar pentru inculpații B. și A. au fost aplicate dispozițiile art. 77 din C. pen., Înalta Curte reține că procesul individualizării pedepsei este atributul instanței de fond sau de apel care are libertatea alegerii sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanței de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei, inclusiv sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 77 lit. a) și art. 78 alin. (1) teza finală din C. pen.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei și de incidența unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reținute prin hotărârea definitivă, instanța de recurs în casație neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permițând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secția penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Prin urmare, aceste critici ale recurenților inculpați aduse procesului de individualizare a pedepsei de către prima instanță, respectiv instanța de apel și solicitarea acestora de reindividualizare a pedepselor de către instanța de apel, prin înlăturarea, în fapt, a circumstanței agravante și a efectelor acesteia, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.

GGC - NN