ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 30 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., de profesie avocat în Baroul Dâmbovița, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii, la data de 20.11.2023, a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

În temeiul art. 67 din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule din categoriile A și B, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 450 RON.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că, prin rechizitoriul nr. x din data de 16.05.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:

În fapt, la data de 20.11.2023, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmbovița, secția nr. 4 Poliție Rurală Dragomirești, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 din C. pen., constând în aceea că, la aceeași dată, ora 18:00, numitul A. a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, având o concentrație de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat faptul că, la data de 20.11.2023, în jurul orei 18:25, organele de poliție din cadrul I.P.L Dâmbovița, secția nr. 4 Poliție Rurală Dragomirești au fost sesizate de către ofițerul de serviciu din cadrul Poliției mun. Târgoviște cu privire la faptul că în sat Decindeni, pe DJ 702B, a avut loc o tamponare între două autoturisme, soldată cu pagube materiale, iar conducătorii auto nu se înțeleg amiabil.

În urma deplasării la fața locului și a verificărilor efectuate a rezultat faptul că numitul A. a condus autoturismul, pe raza comunei Dragomirești, sat Decindeni, jud. Dâmbovița, pe DJ 702B, din direcția Dragomirești către Râncăciov, iar, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum în curbă, în dreptul depozitului de materiale de construcții "Arte în Construcții" (II Dumitrache) a intrat în coliziune laterală cu autoturismul condus de B., care circula regulamentar din sens opus.

În urma testării ambilor conducători auto cu aparatul etilotest, s-a constatat că numitul A. avea o îmbibație alcoolică de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultatul fiind negativ pentru celălalt conducător auto.

Numitul A. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde i-au fost prelevate două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, la un interval de o oră, respectiv, prima probă la ora 19:25, iar cea de-a doua probă la ora 20:25. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, la data de 20.11.2023, la ora 19:25 alcoolemia inculpatului A. a fost de 1,81 g/l alcool pur în sânge, iar la data de 20.11.2023, la ora 20:25, alcoolemia inculpatului a fost de 1,65 g/l alcool pur în sânge.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., cerere care a fost admisă de instanța de judecată.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, ținând cont și de declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției, s-au reținut următoarele:

În fapt, la data de 20.11.2023, în jurul orei 17:30, inculpatul A., după ce a consumat băuturi alcoolice la locuința sa din satul Scheiu de Jos, comuna Ludești, județul Dâmbovița, s-a urcat la volanul autoturismului, conducându-l pe drumul județean DJ 702B cu intenția de a ajunge în mun. Târgoviște. În jurul orei 18:00-18:15, ajungând pe raza comunei Dragomirești, jud. Dâmbovița, la intrarea într-o curbă pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum a intrat în coliziune laterală cu autoturismul condus de martora B., care circula regulamentar din sens opus.

În urma producerii accidentului rutier au rezultat pagube materiale, astfel că inculpatul A. a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a accidentului, însă martora B. nu a fost de acord, sesizând organele de poliție cu privire la cele întâmplate.

În urma deplasării la fața locului, organele de poliție i-au testat pe cei doi conducători auto cu aparatul etilotest, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul A. avea o îmbibație alcoolică de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultatul fiind negativ pentru celălalt conducător auto. Față de rezultatul testului, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște unde i-au fost recoltate, cu acordul său, două mostre biologice de sânge.

Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. x/13.12.2023 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița a rezultat că inculpatul A. prezenta o alcoolemie de 1,81 g‰ la ora 19:25, respectiv de 1,65 g‰ la ora 20:25.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, declarând că, la data de 20.11.2023, după ora 14:00, s-a deplasat în satul natal, Scheiu de Jos, cu intenția de a rămâne peste noapte în casa părintească. În jurul orei 17:00, a consumat aproximativ 500-700 ml de vin, singur, pe fond de stres cauzat de o problemă personală. După ora 17:30, s-a deplasat spre municipiul Târgoviște, conducând autoturismul proprietate personală, iar la intrarea în comuna Dragomirești, în timp ce cobora o pantă cu curbă dublă, la ieșirea din cea de-a doua curbă a acroșat un autoturism ce venea din sens contrar, în urcare, avariindu-l în partea stângă spate.

Situația de fapt astfel descrisă a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, testele efectuate cu aparatul Drager alcotest, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, cererea de analiză, buletinul de analiză toxicologică nr. x întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, declarația martorului B., alte înscrisuri, toate coroborate cu declarația de recunoaștere a faptelor, dată de inculpat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, la data de 20.11.2023, ora 18:00, a condus autoturismul, pe DJ 702B pe raza com. Dragomirești, jud. Dâmbovița, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, împrejurare în care a intrat în coliziune laterală cu autoturismul condus de martora B., care circula regulamentar din sens opus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 din C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța ținând cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen.. De asemenea, instanța a avut în vedere recunoașterea în totalitate de către inculpat, pe parcursul judecății, a infracțiunii comise, precum și acordul acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar, instanța a reținut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată în societate, exercită profesia de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, fiind totodată inițiatorul și președintele Asociației culturale și de prietenie "La noi acasă" Târgoviște.

Totodată, instanța a reținut că de la momentul săvârșirii infracțiunii dedusă judecății și până la data pronunțării, norma de incriminare prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. a fost modificată prin Legea nr. 172/2024, textul normativ a exclus pedeapsa amenzii penale și a impus, pe lângă pedeapsa principală a închisorii de la 1 la 5 ani (limite similare formei în vigoare la 20.11.2023), interzicerea exercitării unor drepturi.

În acest context, raportat la cele anterior menționate, a rezultat că legea mai favorabilă inculpatului este reprezentată de prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 172/2024.

În considerarea celor sus-reținute, ținând seama de atitudinea cooperantă și regretul manifestat de inculpat, de conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, în temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., instanța a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii, la data de 20.11.2023, a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

Soluția instanței a avut în vedere și starea de pericol concret generată de conduita inculpatului pentru siguranța circulației pe drumurile publice, în contextul în care numărul accidentelor rutiere este într-o continuă creștere, iar responsabilizarea tuturor participanților la trafic constituie o prioritate a autorităților abilitate în domeniu.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța nu a putut omite, pe de o parte, valoarea ridicată a alcoolemiei (1,81 g‰), iar, pe de altă parte, faptul că inculpatul a fost implicat într-un accident rutier soldat cu pagube materiale, vehiculul condus de inculpat sub influența alcoolului și pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum intrând în coliziune laterală cu un alt vehicul care circula regulamentar din sens opus.

Față de circumstanțele reale ale cauzei sus-menționate, solicitarea inculpatului de aplicare a pedepsei amenzii penale a fost apreciată ca neîntemeiată și nu a fost reținută de către instanță.

Instanța a considerat că natura infracțiunii comise, precum și circumstanțele săvârșirii faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. deoarece exercitarea acestor drepturi, are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii, a dovedit că nu o are. Totodată, pentru preîntâmpinarea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, instanța a apreciat că se impune interzicerea dreptului de a conduce autovehicule din categoriile A și B.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 din C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule din categoriile A și B, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 din C. pen.

Totodată, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că inculpatul A. este persoană integrată în societate și a adoptat în mod izolat o conduită infracțională, astfel că pedeapsa penală aplicată acționează pe două axe: una privind raportul individual al inculpatului cu autoritățile judiciare penale și una privind raportul general al faptei inculpatului în planul social.

Instanța a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate considerabilă în raport de valoarea socială proteguită de norma de incriminare și de circumstanțele reale ale cauzei, iar aplicarea imediată a unei pedepse este necesară pentru îndeplinirea caracterului educativ al acesteia.

Pe cale de consecință, instanța a reținut dispozițiile art. 91 din C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

De asemenea, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta hotărâre fiind de 1 an închisoare, inculpatul A. se află la primul conflict cu legea penală, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului, astfel încât convingerea instanței a fost că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Totodată, în temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița.

Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Din cuprinsul Referatului medical întocmit de către medicul specialist cardiolog atașat la dosar, instanța a reținut că inculpatul A. se află în urmărire cardiologică cronică pentru diagnosticul insuficiență cardiacă congestivă CLS IV NYHA, cardiomiopatie diliatativă valvulară, protezare mitrală cu valvă metalică 2001 cu endocardită cu pasteurella hemolitică, reprotezare mitrală decembrie 2008 pentru dehiscență de proteză mitrală postendocardită cu ruptură de sept interatrial. Conform înscrisului medical de referință, s-a constatat că inculpatul are risc de evenimente cardiovasculare severe foarte mare si necesită evitarea oricăror forme de stres, efort, fiind monitorizat la 4 luni.

În acest context, raportat la starea de sănătate precară dovedită prin înscrisuri medicale, instanța nu a impus inculpatului A. prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe parcursul termenului de supraveghere.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, inculpatul A. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul aplicării pedepsei de 8 luni închisoare, care reprezintă minimul pedepsei prevăzute de art. 336 (1) din C. pen., redus cu o treime, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. sau chiar pedeapsa amenzii care să fie individualizată în limitele prevăzute de art. 61 din C. pen.

Printre criteriile care pot conduce la aplicarea amenzii penale a menționat următoarele:

- calcularea alcoolemiei la peste o oră și 20 minute de la momentul săvârșirii faptei;

- starea de boală care datează din anul 2001 și care evidențiază caracterul excepțional al faptei săvârșite;

- evidența sancțiunilor contravenționale atestă că nu a fost sancționat contravențional în ultimii 10 ani pentru contravenția de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice;

- lipsa antecedentelor penale și comportarea anterioară foarte bună;

- atitudinea sinceră avută după săvârșirea faptei, în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești, recunoscând constant fapta, fără a încerca zădărnicirea sau tergiversarea tragerii la răspundere penală, apreciind corect consecințele faptei și regretul profund al săvârșirii acesteia;

- nivel de educație și instrucție (studii superioare), vârsta de peste 70 de ani și situația familială;

- activitatea social- culturală desfășurată în comunitățile românești din afara granițelor (Serbia și Ucraina) și sprijinul acordat acestora pentru păstrarea specificului național și limbii române;

- posibilități materiale pentru achitarea amenzii penale.

Conștientizarea deplină a faptei săvârșite și consecințele acesteia, alături de criteriile ce pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, precum și starea de boală, fac aspectul preventiv și educativ al unei pedepse mai grave, cu închisoare, să nu-și atingă scopul.

De asemenea, a considerat că nu era necesară și aplicarea măsurii complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 2 ani sau, cel mult, ca durata să fie de 1 an.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme, sub nr. x/2025.

Au fost depuse concluzii scrise din partea apelantului inculpat A., prin care a solicitat admiterea apelului formulat. A apreciat că legea penală mai favorabilă este art. 336 alin. (1) din C. pen. anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 172/2024, care prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani sau amenda. S-a arătat că prin decizia nr. 732/16 dec. 2014 (M. Of. nr. 69/27 ian. 2015) s-a stabilit că sintagma "la momentul prelevării probelor este neconstituțională", iar din considerentele deciziilor nr. 17/24.09.2019 (M. Of. nr. 875/30.10.2019) și 57/18 sept. 2023 (M. Of. nr. 1035/14 nov. 2023) reiese că "alcoolemia trebuie stabilită la momentul săvârșirii faptei", or, condamnarea s-a bazat pe o prezumție simplă rezultată dintr-o alcoolemie calculată la o oră și 20 minute după săvârșirea faptei. Așadar, în lipsa unei probe certe care să stabilească alcoolemia în momentul săvârșirii faptei, a apreciat că se poate dispune achitarea.

În subsidiar, apelantul inculpat a susținut că i se poate aplica pedeapsa amenzii penale, care răspunde tuturor exigențelor legii penale.

*****

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

La primul termen de judecată din data de 17 septembrie 2025, față de solicitarea reprezentantului Ministerului Public, prin raportare la Hotărârea Adunării generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 26 august 2025, prin care s-a dispus suspendarea activității ca formă de protest și, având în vedere faptul că, în cauză, conform art. 363 din C. proc. pen., participarea procurorului este obligatorie, instanța a amânat cauza și a acordat termen de judecată la data de 15 octombrie 2025.

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2025, inculpatul nu a dorit să fie audiat în fața instanței de apel.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat de inculpatul A., este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, reținându-se în esență că, la data de 20.11.2023, în jurul orei 17:30, după ce a consumat băuturi alcoolice la locuința sa din satul Scheiu de Jos, comuna Ludești, județul Dâmbovița, s-a urcat la volanul autoturismului conducându-l pe drumul județean DJ 702B, cu intenția de a ajunge în mun. Târgoviște. În jurul orei 18:00-18:15, ajungând pe raza comunei Dragomirești, jud. Dâmbovița, la intrarea într-o curbă pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum a intrat în coliziune laterală cu autoturismul condus de martora B., care circula regulamentar din sens opus, producând astfel un accident rutier, cu pagube materiale. În urma testării cu aparatul etilotest, a rezultat o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,60 mg/l.

Ulterior a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, iar, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. x/13.12.2023 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,81 g‰ (prima probă la ora 19:25) și 1,65 g‰ (a doza probă la ora 20:25).

Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză și ca urmare a lipsei contestării acestuia de către inculpat care a achiesat la conținutul său, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de prima instanță, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosar, reținând și aplicarea procedurii prevăzute de art. 375, art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, testele efectuate cu aparatul Drager alcotest, proces-verbal de recoltare mostre biologice, cerere de analiză, buletin de analiză toxicologică nr. x întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, declarația inculpatului, înscrisuri depuse de inculpat, declarația martorei B., proces-verbal de verificare și anexă, istoric sancțiuni, cazier judiciar), conducând la certitudinea existenței faptei descrise, precum și la săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat în sensul că instanța a dispus condamnarea bazându-se pe o prezumție simplă rezultată din calcularea alcoolemiei după săvârșirea faptei, la un interval de o oră și 20 minute, invocând decizia nr. 732/16 dec. 2014 (M. Of. nr. 69/27 ian. 2015) prin care s-a stabilit că sintagma "la momentul prelevării probelor este neconstituțională" și considerentele deciziilor nr. 17/24.09.2019 (M. Of. nr. 875/30.10.2019) și 57/18 sept. 2023 (M. Of. nr. 1035/14 nov. 2023) potrivit cărora "alcoolemia trebuie stabilită la momentul săvârșirii faptei", Înalta Curte constată că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată și a recunoscut situația de fapt și probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că, a achiesat la probatoriul administrat, inclusiv la cel științific.

Instanța are în vedere că probele (din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. x/13.12.2023 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița a rezultat o alcoolemie de 1,81 g‰ la ora 19:25, respectiv de 1,65 g‰ la ora 20:25, deci o alcoolemie care se afla în descreștere) nu au fost contestate în prima instanță când a solicitat personal să beneficieze de procedura simplificată, recunoscând întreaga situație de fapt și datele conținute de mijloacele probatorii, inclusiv probele biologice administrate. Inculpatul nu poate contesta în apel probele pe care el însuși le-a acceptat ca fiind valabile în prima instanță, fără existența unui motiv pertinent și verosimil care să ducă la înlăturarea concluziei buletinelor de analiză.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.

Inculpatul a solicitat în apel aplicarea minimului pedepsei prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., reduse cu o treime, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar în subsidiar, optarea pentru modalitatea alternativă de individualizare a pedepsei, respectiv amenda (norma de incriminare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 172/2024, în forma în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii deduse judecății și considerată legea mai favorabilă inculpatului).

Înalta Curte apreciază că individualizarea pedepsei deși este un proces interior, strict personal al judecătorului, nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a considerat că pentru îndreptarea inculpatului este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată ușor peste minimul special redus, dar nu este necesară executarea efectivă a acesteia, apreciind însă că scopul preventiv și educativ poate fi atins, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., inculpatul fiind obligat să respecte un set de măsuri de supraveghere conform art. 93 din C. pen. și nu prin aplicarea pedepsei cu amenda, așa cum a solicitat inculpatul.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază susținerile apărării inculpatului în încercarea de a minimaliza fapta săvârșită (conducerea autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice), ca fiind vădit disproporționate în raport cu pericolul social concret creat în trafic al conduitei sale determinat de valoarea îmbibației alcoolice, o alcoolemie de 1,81 g‰, la momentul prelevării primei probe biologice și de 1,65 g‰, în descreștere, la a doua probă recoltată, o oră mai târziu și urmarea produsă (împrejurarea producerii unui accident rutier), nu sunt apte să înlăture gravitatea sporită a faptei și pericolul creat în trafic și nu constituie o garanție, în contrapondere cu împrejurările săvârșirii faptei.

Or, în aceste condiții, aserțiunea referitoare la atitudinea cooperantă, atât la momentul săvârșirii faptei, prin recunoașterea acesteia, cât și ulterior, prin conduita sinceră avută în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești, recunoscând constant fapta, însușirea probatoriului administrat în faza de urmărire penală și solicitarea judecării cauzei potrivit procedurii reglementate de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care de altfel s-au concretizat, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu poate prevala interesului public de protecție a siguranței rutiere și nu poate fi primită de instanța de control judiciar ca o garanție că inculpatul nu va recurge la un comportament similar și prin atitudinea cooperantă nu a urmărit doar beneficiile recunoașterii faptei.

De asemenea, nici circumstanțele personale favorabile inculpatului (profilul moral cu referire la nivelul de educație și instrucție, vârsta de peste 70 de ani, situația familială - căsătorit, - situația medicală - în evidență cardiologică din anul 2001, - activitatea social- culturală desfășurată în comunitățile românești din afara granițelor), împrejurările privind lipsa oricăror sancțiuni contravenționale în ultimii 10 ani pentru conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, precum și lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională (avocat), profesie care implică un standard ridicat de responsabilitate și înțelegere a consecințelor conduitei sale și determină la o prudență sporită și un comportament de abținere și respect al legii, nu pot, prin ele însele, să convingă instanța de apel, cum nu au convins nici instanța de fond, că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei principale a amenzii.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu există motive care să justifice o altă modalitate de individualizare a pedepsei, tratamentul sancționator stabilit de instanța de fond fiind necesar și suficient în cauză având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, statutul profesional al inculpatului care, deși cunoștea rigorile legii, și-a asumat cu ușurință nepermisă conducerea autovehiculului sub influența unei cantități semnificative de alcool.

Prin raportare la cele prezentate, Înalta Curte are în vedere și practica instanței supreme care a considerat, în cazuri similare, că se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (ICCJ, secția penală, decizia nr. 335/A din 25 octombrie 2019, dosar nr. x/2017, ICCJ, secția penală, decizia nr. 297/A din 03 octombrie 2019, dosar nr. x/2019, ICCJ, secția penală, decizia nr. 362/A din 26 noiembrie 2020, dosar nr. x/2020, ICCJ, secția penală, decizia nr. 386/A din 21 decembrie 2020, dosar nr. x/2020, ICCJ, secția penală, decizia nr. 110/A din 25 mai 2022, dosar nr. x/2020), apreciind că este o soluție judicioasă având în vedere circumstanțele reale și personale, care se circumscriu limitelor jurisprudenței anterioare.

Cu privire la înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., instanța de control judiciar apreciază necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, având în vedere gravitatea ridicată a faptei prin punerea participanților la trafic în pericol pentru viața și integritatea corporală a acestora și producerea unui eveniment rutier, astfel că, prin pericolul creat celorlalți participanți la trafic se justifică aplicarea unei pedepse complementare care să restricționeze temporar dreptul de a conduce, pentru prevenirea repetării unor situații similare și astfel se ajunge la o mai bună prevenție generală și specială, deci, la îndeplinirea funcțiilor recunoscute pedepselor de legea penală și la protejarea valorilor sociale ocrotite (viața, integritatea corporală, siguranța circulației).

De asemenea, se constată că situația personală a inculpatului (profesia de avocat) nu justifică exceptarea de la o pedeapsă prevăzută de lege, și anume, nu determină înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, tocmai în considerarea protecției pentru siguranța publică. Dimpotrivă, exercitarea unei profesii juridice presupune un standard crescut de responsabilitate și conștientizare a consecințelor conduitei în trafic.

Astfel, Înalta Curte consideră că instanța de fond a individualizat în mod judicios și perioada de timp în care i-a fost interzis inculpatului dreptul de a conduce autovehicule, care începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, acesta fiind atributul exclusiv al instanței care a apreciat asupra necesității aplicării pedepsei complementare pe o durată de 2 ani care corespunde intervalului cuprins între 1 și 10 ani, prevăzut de norma de incriminare.

În aceste condiții, ținând seama de gradul ridicat de pericol social concret al faptei, determinat de valoarea îmbibației alcoolice și de pericolul creat în trafic, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule nu poate fi înlăturată, ea reprezintă o măsură proporțională și indispensabilă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 30 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 30 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2025, prin punerea la dispoziția procurorului și a inculpatului, prin mijlocirea grefei instanței.