ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii formulate de petentul A., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 noiembrie 2023, sub Dosar nr. x/2023, petentul a invocat dispozițiile art. 4 și art. 6 din C. pen.

În motivarea cererii, a susținut că având în vedere aspectele legale reținute împotriva sa, atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și în cadrul deciziei penale de condamnare, se poate reține cu claritate faptul că infracțiunea pentru care este acuzat a fost comisă în cursul anului 2012, acest aspect putând fi reținut și din declarațiile martorului B. din data de 03.02.2016 și data de 12.03.2018, aflate la dosarul de fond.

A mai precizat faptul că aceste solicitări le-a avut și în mod direct către Penitenciarul Miercurea Ciuc, dar i-a fost respinsă această cerere, fiind motivată în sensul în care derularea infracțiunii pentru care a fost acuzat s-a desfășurat în perioada mai 2013 - iunie 2014, aspect care este contrar realității faptice. Prin studierea sau vizualizarea în mod direct a actelor dosarului de condamnare se poate observa, în mod clar și indubitabil, faptul că infracțiunea de care a fost acuzat și pretins vinovat, a fost comisă în cursul anului 2012, așa cum a menționat și mai sus, și nu în anul 2014, după intrarea în vigoare a C. pen. nou.

Astfel, raportat la analiza legii penale mai favorabile, aceasta se realizează în raport cu data săvârșirii pretinsei fapte, care, în cauză, este data la care se susține că ar fi avut loc pretinderea. În această privința, traficul de influență (art. 291 din C. pen.) face parte din categoria așa-numitelor "infracțiuni cu consumare anticipată" în sensul că simpla pretindere de bani sau beneficii ori acceptarea de promisiuni sunt suficiente pentru a se consuma infracțiunea. De altfel, raportat la acest specific, tentativa în cazul infracțiunii de trafic de influență este asimilată de lege faptei consumate, nefiind incriminată în mod distinct.

De asemenea, în aceeași ordine de idei, chiar dacă art. 71 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului nu menționează în mod special principiul retroactivității legii penale mai favorabile (spre deosebire de art. 151, final, din Pactul Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și de art. 9 din Convenția americană privind drepturile omului), s-a menționat faptul că s-a considerat că aceasta dispoziție nu garantează doar principiul neretroactivității legilor penale mai severe, ci și, implicit, principiul retroactivității legii penale mai favorabile.

În aceeași ordine de idei, în cuprinsul unor decizii, Curtea Constituțională a României a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile este un adevărat principiu, ceea ce înseamnă că, în ipoteza unei situații tranzitorii, legea penală mai favorabilă se aplică în toate cazurile.

În acord cu opinia Curții Constituționale, s-a apreciat că excepția retroactivității legii penale mai favorabile este obligatorie, ceea ce înseamnă că organele judiciare trebuie să aplice legea nouă mai favorabilă, în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituție, chiar dacă lipsesc normele de aplicare.

Regula generală, în materia conflictelor de legi, este că se vor aplica întotdeauna normele penale mai blânde, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă este mai favorabilă decât reglementarea internă se va aplica, iar dacă este mai restrictivă, nu se va aplica, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, vor avea prioritate acestea din urma ori de câte ori conțin dispoziții mai favorabile.

Regula mittior lex privește numai normele dreptului penal substanțial, iar nu și normele procesual penale.

Referitor la criteriile pe baza cărora are loc delimitarea normelor procesual penale față de cele de drept material, instanța constituțională a statuat că trebuie să se țină seama de aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecații.

Pentru incidența regulii mitior lex, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen., sunt necesare mai multe condiții cumulative: existența unei situații tranzitorii, fapta să fie prevăzută ca infracțiune în toate legile penale succesive, cauza să nu fi fost soluționată definitiv în momentul intrării în vigoare a legii penale noi, dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

S-a mai făcut referire la hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea problemei de drept în materie penală din data de 06 octombrie 2023, precum și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv Decizia nr. 35/2015 și nr. 298/A/2015.

În concluzie, s-a apreciat că în temeiul art. 5 din noul C. pen. și în baza dispozițiilor constituționale (art. 15 din Constituția României), în toate situațiile în care nu există limitări legale în ceea ce privește incidența regulii mittior lex, legea penală nouă mai favorabilă trebuie să se aplice, dacă aceasta intră în vigoare între momentul săvârșirii infracțiunii și stingerea raportului penal de conflict.

De asemenea, în baza art. 63 și art. 64 din Legea nr. 254/2013, pentru a-i fi respectat și dreptul la apărare, în sensul probațiunii necesare, dar și pentru o claritate și transparență procedurală, a solicitat atașarea Dosarului nr. x/2018, pentru a putea vizualiza în mod direct toate documentele procedurale legale ce îl vizează. Totodată, a apreciat incidența prevederilor legale mai favorabile ale C. pen. vechi, atât privitoare la faptă, pedeapsă, cât și, mai ales, privitoare la regimul de liberare condiționată aplicabil.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea prezentei cereri și să se constate faptul că regimul sancționator și de liberare condiționată aplicabil este în corelație cu cele expuse mai sus, C. pen. vechi, fiind legea penală mai favorabilă, raportat la momentul comiterii presupusei fapte penale.

Verificând competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că în mod greșit a fost sesizată, impunându-se trimiterea cererii de la Tribunalul Harghita, spre competentă soluționare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată, în sensul că reprezintă o cerere sui generis, fiind invocate dispozițiile art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României, întrucât petentul este în faza de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază prezentul demers judiciar ca fiind o cerere cu consecințe asupra executării pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., din Titlul V privind Executarea hotărârilor penale, referitoare la instanța de executare 1) Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată. (2) Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar. Totodată, dispozițiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., privind procedura la instanța de executare, stabilesc că alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În speță, prin Sentința penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.. În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.. În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON și echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume. A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției- până la concurența sumei de 435.823 RON. Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească. În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la C. - Agenția Brașov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON. Conform art. 217 alin. (6) C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauțiunii suma de 132.000 RON către inculpat. În baza art. 274 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Prin Decizia nr. 85 din 25 noiembrie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016. A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând, a înlăturat din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g), k) din C. pen., precum și dispoziția privind confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro. S-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din data de 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 303.118 RON. S-a înlăturat dispoziția privind plata cheltuielilor judiciare din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cât și dispoziția privind restituirea sumei de 132.000 RON din cuantumul cauțiunii. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada executată de la data de 28 iunie 2018 la 19 decembrie 2018. S-au menținut restul dispozițiilor din sentința apelată care nu sunt contrare prezentei decizii. S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentințe.

Hotărârea a fost pronunțată în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data formulării cererii petentul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Miercurea Ciuc.

Înalta Curte are în vedere că cererea vizează un demers judiciar în faza de executare a pedepsei, întemeiat aparent pe dispozițiile art. 595 din C. proc. pen., iar petentul se află în executarea unei pedepse definitive pronunțate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (2) din C. proc. pen. fiind Tribunalul București.

Potrivit dispozițiilor art. 595 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., referitoare la intervenirea unei legi penale noi sau a unei decizii a Curții Constituționale, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.. Alin. 2 stabilește că aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (11) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.

În acest context, instanța de executare fiind Tribunalul București, având în vedere că la data formulării sesizării petentul A. era deținut în vederea executării în Penitenciarul Miercurea Ciuc, competența de soluționare a prezentei cauze, revine instanței de executare corespunzătoare în a cărei circumscripție se afla locul de deținere de la data formulării sesizării, respectiv Tribunalului Harghita, conform dispozițiilor art. 595 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va trimite cererea formulată de contestatorul A. la Tribunalul Harghita, spre competentă soluționare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 85 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea formulată de contestatorul A. la Tribunalul Harghita, spre competentă soluționare.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 85 RON, rămâne în sarcina statului. și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 noiembrie 2023.

GGC - NN