ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/PI din 16 martie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1). În baza 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în modalitatea sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prin încheierea din 18.02.2020 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheierea din 18.02.2020, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de deținere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l privește pe inculpatul A., respectiv a sechestrului asigurător asupra sumei de 7.000 euro consemnată de inculpatul A. la data de 18.02.2019 la B. - Unitatea nr. 11 Timișoara, reprezentând echivalentul sechestrului din dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara, suma de 7.000 euro fiind consemnată pe seama și la dispoziția Curții de Apel Timișoara, instituit prin încheierea pronunțată de Curtea de apel Timișoara în data de 03.12.2019, în dosar nr. x/2018.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l privește, printre alții, pe inculpatul A. prin ordonanța cu nr. 87/P/20I5 din data de 21.06.2016 și procesele-verbale de instituire a sechestrului, toate din data de 21.06.2016 prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra sumelor de bani ridicate de la inculpați și consemnate la B. Timișoara, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție, printre care și asupra sumei de 2100 euro ridicată de la inculpatul A..

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, printre altele, a sumei de 7.000 euro echivalentul în RON pretinsă și primită de inculpatul A.; a sumei de 2.000 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit de la inculpatul C. pentru contabil, cât și a sumei de 500 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit cu titlu de mită de la inculpatul C. pentru un traducător, sume ce reprezintă folosul obținut de către inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de corupție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 106/A din 13 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și, printre alții, inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Cu privire la inculpatul A., a fost desființată, în parte, sentința penală apelată numai sub aspectul:

• reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

• greșitei individualizări a pedepselor aplicate;

• greșita condamnare a inculpatului A. pentru două infracțiuni de dare de mită;

• greșita reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în ceea ce îl privește pe inculpatul A.;

• cuantumul pedepsei de executat ca efect al înlăturării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în ceea ce îl privește pe inculpatul A.;

• cuantumul pedepsei finale rezultante de executat.

Rejudecând, printre altele, instanța de apel:

I). A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de deținere, aplicată inculpatului A. și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârșită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârșită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârșită în iulie 2015);

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante;

- 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârșită în ianuarie 2014);

- 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv profesia de avocat, și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârșită în ianuarie 2014), a fost înlăturat sporul de 1 an și șase luni.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este închisoarea în cuantum de 3 (trei) ani.

Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., și inculpatul A., întemeiată pe cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 836/RC din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, s-a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 106/A din 13.03.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021.

S-a casat, în parte, decizia recurată, printre alții, în privința inculpatului A. numai în ceea ce privește încetarea procesului penal pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate în ceea ce îl privește pe inculpat și s-a trimis cauza spre rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., au fost menținute actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din 13 decembrie 2022.

Prin Decizia nr. 195/A din 10 iulie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și, printre alții, de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată sub următoarele aspecte în ceea ce îl privește pe inculpatul A.:

- greșita reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;

- nereținerea circumstanței atenuante judiciare referitoare la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

- greșita individualizare a pedepselor stabilite.

Rejudecând în aceste limite,

A menținut dispozițiile sentinței penale atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021 a formulat contestație în anulare condamnatul A..

Prin contestația în anulare formulată, condamnatul A. a susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale a fost calculat greșit, de la momentul epuizării activității infracționale, iar nu de la cel al consumării acesteia.

A menționat că justețea criticilor pe care le formulează este confirmată de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 1/2025, prin care s-a reținut că "În interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) din C. pen., prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289-292 din C. pen., în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii primei modalități alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalități alternative din conținutul infracțiunii și indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârșirii primei modalități alternative și comiterea unei alte modalități alternative ori între actele care compun acțiunea caracteristică uneia din modalitățile normative de săvârșire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalități normative."

A precizat că primul act material de pretindere, urmat de primirea unui sume de bani, săvârșit de inculpatul A. a avut loc în anul 2013, conform stării de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel.

Astfel, termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani a început să curgă cel mai târziu în ultima zi a anului 2013, respectiv la 31.12.2013, și s-a împlinit cu mai bine de 2 ani înainte de pronunțarea primei decizii în apel în cauză de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai precizat că dosarul a fost suspendat pe o durată de 29 de zile, în perioada 5.05.2020-2.06.2020, iar pentru perioada 12.12.2023-10.07.2024, în care cauza a fost rejudecată în apel ca urmare a admiterii recursului în casație, s-a reluat curgerea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Referitor la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare declarate, condamnatul A. a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 431 C. proc. pen., întrucât calea de atac este îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel, este exercitată în termen legal, are calitatea procesuală prevăzută de lege pentru promovarea acesteia, invocă cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în sprijinul contestației în anulare există probe la dosarul cauzei.

A mai apreciat că invocă o eroare de procedură, nu de judecată, iar situația se poate remedia doar prin exercitarea contestației în anulare.

Totodată, a menționat că la momentul la care s-a pronunțat decizia contestată, cauza de încetare a procesului penal exista, însă nu a fost avută în vedere de instanța de apel, iar între timp problema de drept în discuție a fost rezolvată printr-o decizie în interesul legii.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei atacate și, în rejudecare, constatarea încetării procesului penal cu privire la infracțiunea de trafic de influență reținute în sarcina sa.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este calea extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii, anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate, ori a celor referitoare la instanța de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța examinând admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În această etapă procesuală, se verifică îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Suplimentar, pentru contestațiile în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în aplicarea Deciziei nr. 10 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, verifică dacă "instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal".

În cauză, contestația în anulare întrunește parțial condițiile de admisibilitate menționate anterior, respectiv este promovată împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 195/A din 10 iulie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021), de către condamnatul A., care a avut calitatea de inculpat în cauză, și a fost respectat termenul de introducere a contestației în anulare, prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

Însă, observând că în sprijinul contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., susținându-se că a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de influență pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni de închisoare în regim de detenție, Înalta Curte constată că instanța de apel a dezbătut și a analizat în cauză incidența prescripției răspunderii penale.

Astfel, ca urmare a admiterii recursului în casație declarat de procuror, prin Decizia nr. 836/RC din data de 12 decembrie 2024, prin care s-a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul A., că "Instanța de apel a calculat termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea simplă de trafic de influență săvârșită sub forma unității naturale colective, săvârșită de inculpatul A., de la primul act de executare (din 2013), iar nu de la momentul săvârșirii acestei infracțiuni, ce corespunde momentului încetării actelor ce alcătuiesc acțiunea elementului material al infracțiunii de trafic de influență", subliniind că "În conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., termenul de prescripție trebuia calculat de la ultimul act ce a îmbrăcat forma elementului material al infracțiunii, cu referire la care instanța de apel a reținut date calendaristice din luna aprilie 2015 și din anul 2016", în rejudecare, prin decizia contestată, instanța de apel a reținut că acuzația ce i-a fost adusă inculpatului A. a vizat și modalitatea alternativă a pretinderii care s-a realizat "ulterior datei de 15.09.2015", când "inculpatul A. a continuat să pretindă pentru sine și pentru ceilalți membri ai grupului sume de bani de la C., pe măsură ce actele de urmărire penală se administrau în cadrul strategiei stabilite pentru favorizarea făptuitorului[…]" .

În aceste coordonate faptice, având în vedere inclusiv declarația inculpatului C. care a menționat în data de 02.02.2016 că "eu am refuzat să mai dau bani pentru respectivul dosar după luna noiembrie 2015", Înalta Curte a constatat că inculpatul A. a pretins - ca modalitate normativă alternativă celei de primire - sume de bani de la inculpatul C. ulterior datei pe care procurorul a reținut-o, în mod corect, în acuzare. A apreciat că singurul aspect care comportă o analiză din punct de vedere temporal este cel care vizează anul 2016, an ce a fost reținut de procuror în acuzarea inculpatului A. fără indicarea unui reper clar, însă a constatat că nu poate trece cu vederea procedurile desfășurate de procuror în ceea ce-i privește pe inculpații C. și A. în raportul juridic de conflict al cumpărării/traficului de influență, reținând că:

- față de inculpatul C. a fost luată măsura preventivă a reținerii în data de 01.02.2016, iar ulterior, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Timișoara, a luat măsura arestării preventive [a se vedea ordonanța de reținere a inculpatului C. din 01.02.2016 ora 21:55 - 02.02.2016, ora 21:55 și încheierea nr. 3/DL/UP/a Curții de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016 prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 02.02.2016 până la 02.03.2015 inclusiv, respectiv încheierea nr. 159 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția Penală prin care contestația inculpatului C. împotriva încheierii nr. 3/DL/UP/a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă ca nefondată ];

- față de inculpatul A. a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar din 02.02.2016 până în data de 01.04.2016 [a se vedea ordonanța din 02.02.2016, filele x d.u.p.)].

În aceste condiții, a notat că activitățile circumscrise ilicitului penal în raportul juridic de conflict al traficului de influență nu se mai puteau realiza începând cu data de 01 februarie 2016, astfel că singura lună din anul 2016 în care acestea s-ar mai fi putut realiza a fost luna ianuarie. Însă, cum acuzarea nu a menționat un reper clar pentru stabilirea unei zile din luna ianuarie 2016, Înalta Curte, în aplicarea principiului juridic protector acuzatului - in dubio pro reo - a reținut data de 01 ianuarie 2016 ca ultim act de pretindere de către inculpatul A. de la inculpatul C. de sume de bani cu titlu de foloase necuvenite ca urmare a traficării influenței.

În considerarea limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii de trafic de influență [art. 291 alin. (1) din C. pen..], respectiv închisoarea de la 2 luni la 7 ani, termenul de prescripție incident este cel de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Acest termen de 8 ani, după cum s-a menționat supra, a început să curgă de la data de 01.01.2016 și s-ar fi împlinit la data de 31.12.2023, calculat potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) teza a II-a din C. pen.

Criticile apelantului-inculpat A. referitoare la prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de trafic de influență au fost considerate nefondate motivat de faptul că termenul de prescripție a fost suspendat 29 de zile în perioada 05.05.2020 - 02.06.2020 (în data de 03.06.2020 cauza având termen de judecată pe rolul Curții de Apel Timișoara), iar pentru o perioadă de 8 luni și 29 de zile a curs termenul prescripției executării pedepsei - începând cu data de 13.03.2023 (când Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia penală nr. 106/A) și până la data de 11.12.2023 (la data de 12.12.2023 prin decizia nr. 836/RC a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în casație declarat de procuror), Înalta Curte a reținut că, odată cu admiterea recursului în casație declarat de procuror prin decizia nr. 836/RC a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 12.12.2023 a început să curgă din nou termenul prescripției răspunderii penale, acesta urmând a se împlini în data de 28.10.2024.

Or, prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal."

Cum persoana condamnată a invocat în fața instanței incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, iar instanța de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiași cauze de încetare a procesului penal pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va reține onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 180 RON, în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2025.