ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din data de 26 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală în temeiul art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, s-a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni închisoare, prin sentința penală nr. 807/13 mai 2019, a Tribunalului București, secția I penală, din dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curții de Apel București, secția I Penală.

S-au descontopit și s-au repus în individualitatea lor pedepsele rezultante: principală de 7 ani și 10 luni închisoare; complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și k) din C. pen., și accesorie în același conținut, aplicate prin sentința penală nr. 807/13 mai 2019, a Tribunalului București, secția I penală, din dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, în:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și k) din C. pen., pe durata de 3 ani;

- pedeapsa accesorie în același conținut și

- pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 48 din C. pen., raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și k) din C. pen., pe durata de 3 ani;

- pedeapsa accesorie în același conținut.

- sporul de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu 1/3 din restul pedepselor însumând 8 ani, respectiv 2 ani și 8 luni, in final, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 9 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și k) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată sub forma detenției, de la data de 13 mai 2022 la zi și s-a menținut măsura de siguranță a confiscării speciale pentru suma de 321.360,13 RON, dispusă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 112 lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totală de 59.320 RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanța din data de 20 iulie 2021, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, asupra sumei de 150.000 RON aparținând inculpatului A., menținută prin ordonanța din data de 3 ianuarie 2022, în limita obligației de plată stabilite în prezența cauză de 104.655 RON.

Împotriva acestei sentinței au declarat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2023 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 251 din 26 aprilie 2023, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022.

Împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 26 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și a deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a formulat contestație în anulare condamnatul A., solicitând, în esență, ca, potrivit Deciziei nr. 1/2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, coroborat cu Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, raportat și la jurisprudența în materie, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. să se dispună admiterea contestației în anulare formulată cu consecința desființări, în parte, a deciziei atacate, urmând ca, ulterior rejudecării, instanța să aprecieze că, pentru infracțiunile de trafic de influență pentru care inculpatul A. fost condamnat, săvârșită în perioada septembrie 2016- mai 2017, respectiv 27 aprilie 2018 a intervenit prescripția răspunderii penale a acestuia.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 13 mai 2025 sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu Completului C10, cu termen la data de 19 iunie 2025.

La termenul de judecată fixat, față de motivele invocate de condamnatul A. în cererea formulată, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în soluționarea prezentei contestații în anulare, față de precizările formulate de apărătorul ales al contestatorului A., în sensul că prezenta cerere vizează decizia penală nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Analizând, prioritar, excepția de necompetență materială a secției Penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, instanța apreciază că este întemeiată, din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Competența materială de soluționare a contestației în anulare este reglementată de dispozițiile art. 429 din C. proc. pen. care, în alin. (1) stabilește că, atunci când se întemeiază pe cazurile prev. de art. 426 lit. a) - h) din C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar în alin. (2) statuează că, în cazul invocării autorității de lucru judecat [cazul prev. de art. 426 lit. i) din C. proc. pen..], aceasta se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Condamnatul A. și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., solicitând, în fapt, a se analiza existența unei cauze de încetare a procesului penal, în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, respectiv a prescripției răspunderii penale.

Așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legale pertinente în materia contestației în anulare, de regulă, această cale extraordinară de atac este de competența instanțelor de apel, excepțiile regăsindu-se, după caz, în situațiile reglementate de art. 426 lit. b) (competența va aparține primei instanțe a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) și i) din C. proc. pen.

Competența judecării contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. aparține instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Or, această situație este incidentă și în cauza de față, având în vedere că decizia penală împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare a fost pronunțată de Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesteia revenindu-i competența de soluționare a căii extraordinare de atac promovate în cauză.

Pentru aceste motive, instanța de control judiciar apreciază că excepția necompetenței materiale a secției Penale din cadrul Înaltei Curți, invocată din oficiu, este întemeiată, competența de soluționare a pendintei cereri urmând a fi declinată în favoarea Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 47 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., va admite excepția de necompetență materială a secției Penale, invocată din oficiu.

În temeiul art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., va trimite cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, spre competentă soluționare la Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu și trimite cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2023, spre competentă soluționare la Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2025.