ÎCCJ, Decizia nr. 81/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpatul A., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită de inculpat în concurs real cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la 4 data de decembrie. 2018.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.

Au fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în elementele ei componente, respectiv:

- pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253

1

din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și a art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 6 luni și 4 luni închisoare stabilite prin sentința penală menționată, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 3 luni și 10 zile și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 zile închisoare.

Au fost menținute pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 650 din data de 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969.

În baza art. 91 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 3 luni și 10 zile luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 92 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. vor fi comunicate de către inculpat Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost impusă inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (39 din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele entități: Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector V București.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) alin. (3) din C. pen. se face de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 96 din C. pen.

Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale Înalta Curte a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29 octombrie 2016, în jurul orelor 18:15, lucrători din cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului Județean de Poliție Brăila, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic, pe DN 23, în comuna Măxineni, județul Brăila, autovehiculul marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de inculpatul A.

Întrucât emana halenă alcoolică, conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest seria x, iar în urma testării, cu testul x, a rezultat că inculpatul A. avea la ora 18:21 o valoare de 0,43 mg/l alcool pur în aerul respirat.

Având în vedere prevederile art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conducătorului auto A. i s-a solicitat să se deplaseze cu organele de poliție la Spitalul Județean de Urgență Brăila pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În timp ce lucrătorii de poliție începuseră operațiunea de imprimare pe suport hârtie a rezultatului obținut în urma testării, inculpatul A. s-a urcat în autoturismul pe care-1 condusese, însă, în loc să-1 asigure, a demarat în viteză și s-a deplasat până la locuința sa unde a oprit și s-a ascuns în curtea imobilului, fără a mai răspunde la solicitările lucrătorilor de poliție care plecaseră în urmărirea sa.

În aceeași zi, în jurul orelor 21:20, inculpatul A. s-a prezentat la sediul Serviciului Rutier Brăila și s-a pus la dispoziția organelor de poliție.

Cu această ocazie inculpatul A. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Brăila unde, la orele 21:52, respectiv 22:52, i s-au recoltat două mostre biologice de sânge.

Conform Buletinului de Analiză Toxicologică nr. x din data de 02.11.2016 s-a stabilit că la ora 21:52 inculpatul A. avea o alcoolemie de 0,30 gr. ‰ (proba I) iar la ora 22:52 avea o alcoolemie de 0,20 gr. ‰ (proba II).

Fiind audiați în calitate de martori, lucrătorii de poliție B. și C., care l-au depistat pe inculpatul A., au precizat că acesta mirosea a alcool, motiv pentru care l-au testat cu aparatul alcooltest și, întrucât rezultatul testului a fost 0,43 mg/l alcool pur în aerul respirat, i-au comunicat că nu mai are voie să conducă autoturisme pe drumurile publice și că trebuie să-i însoțească la U.P.U. (Unitatea de Primiri Urgențe) Brăila în vederea recoltării de probe biologice.

De asemenea, aceștia au declarat că inculpatul A., fără acordul lor și profitând de faptul că se ocupau cu printarea testului, a fugit de la locul depistării cu autoturismul în cauză și, după o urmărire de aproximativ 10 minute, a oprit în spatele locuinței sale și a pătruns în curte, dând drumul la câini. Întrucât inculpatul A. nu a mai ieșit din curte s-a luat legătura cu conducerea Serviciului Rutier Brăila care i-a îndrumat să se prezinte la sediu și să întocmească documentele de urmărire penală.

Probatoriul administrat în cauză, constând în declarațiile inculpatului A., procesul-verbal de depistare, rezultatul alcooltest, nr. test x și buletinul de Analiză Toxicologică nr. x din data de 02.11.2016, procesul-verbal de vizionare a aspectelor filmate și înregistrate de sistemul de supraveghere video a traficului rutier, tip x, montat pe autospeciala cu nr. x, procesele-verbale de prezentare a inculpatului A. la sediul Poliției Rutiere Brăila, înscrisurile depuse de Serviciul Poliției Rutiere Brăila și declarațiile martorilor B., C., D., E., F. și G., dovedește săvârșirea faptei de către inculpatul A.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 29.10.2016, în jurul orei 18:00, s-a sustras de la obligația de a se supune prelevării de mostre biologice, plecând fără încuviințarea lucrătorilor de poliție de la locul unde a fost depistat, după ce i s-a adus la cunoștință, de către un echipaj de poliție, că trebuie să-i însoțească pe aceștia la U.P.U. (Unitatea de Primiri Urgențe) Brăila în vederea recoltării de probe biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Înalta Curte a reținut că legiuitorul a înțeles să incrimineze prin refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Astfel, subiectul activ al acestei infracțiuni conducătorul de vehicul depistat pe drumurile publice și care prezintă condițiile prevăzute de lege pentru a i se putea cere prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. constă în refuzul explicit prin care conducătorul vehiculului aduce la cunoștința organului judiciar sau a celui medical îndreptățit să efectueze prelevarea că nu dorește să fie supus acestui procedeu. Sustragerea de la recoltarea probelor semnifică orice act prin care făptuitorul eludează verificările din partea organelor judiciare. Totodată, cu privire la latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. s-a reținut că forma de vinovăție necesară este intenția.

Astfel, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite, atât sub aspectul laturii subiective, cât și obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului A., atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, instanța a apreciat că pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Având în vedere că, din probele administrate în cauză, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A., precum și cu privire la vinovăția inculpatului, s-a reținut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 480 din C. proc. pen.

Ținând cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii descrise mai sus, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de inculpat, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, aceasta recunoscând și regretând comiterea faptei, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială, respectiv împrejurarea că inculpatul are studii superioare, este senator în Parlamentul României, s-a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere este suficientă și proporțională cu starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită.

Totodată, s-a constata că, fiind ascultat la data de 11.10.2019, în prezența apărătorului sau ales, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice .

În consecință, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 - 483 C. proc. pen.

Așa fiind, în temeiul art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpatul A., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în minuta Sentinței penale nr. 452 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2019, în sensul că în alin. (7) în loc de "Menține pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969" s-a menționat "Menține pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969".

Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2019, a constatat că, ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 452 din 4 decembrie 2019, respectiv la data de 10 decembrie 2019, prin încheierea de ședință, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidentă strecurată în minuta Sentinței penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a menționat că se interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale" în loc de "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale".

III. Împotriva Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A., prin apărător ales a declarat apel, cauza fiind înregistrată la data de 11 februarie 2020 pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind stabilit termen în mod aleatoriu la data de 6 aprilie 2020.

Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 23 martie 2020, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, Ordinul nr. 71 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020, constatând existența unor motive obiective ce pun instanța în imposibilitatea desfășurării ședinței de judecată la termenul fixat în data de 06 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din ședința de judecată cu termen la data 06 aprilie 2020.

Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgență instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 și prelungită prin dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile; precum și dispozițiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată și citarea părților s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 26 mai 2020, deliberând asupra cererii de amânare formulată în scris de apelantul inculpat, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte a apreciat-o ca întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 356 alin. (3) din C. proc. pen. a admis-o și a acordat termen pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia.

Concluziile apărătorului apelantului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 15 iunie 2020 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV. Examinând calea de atac declarată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Examinând motivele de apel formulate, prin raportare la dispozițiile hotărârii atacate și la prevederile legale ale art. 408 - 411 și respectiv art. 278 din C. proc. pen., care reglementează instituția procesuală a îndreptării erorilor materiale evidente cuprinse în actele procedurale, se constată că inculpatul A. formulează critici cu privire la chestiuni ce țin de fondul cauzei, precum modul de individualizare a pedepsei. Or, în prezenta cale de atac nu pot fi valorificate și cenzurate de instanță astfel de critici.

Astfel, se reține că potrivit art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de apel de 10 zile se calculează conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, coroborat cu dispozițiile art. 269 alin. (4) și ale art. 270 alin. (1) și (2) din același act normativ.

În raport de dispozițiile menționate Înalta Curte constată că situația juridică a inculpatului A. a fost analizată pe fond, instanța dispunând în acest sens, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, împrejurare ce determină inadmisibilitatea unei noi căi de atac.

În acest context, al inadmisibilității căii de atac formulate împotriva Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 instanța de control judiciar constată că nu poate proceda la o nouă analiză a situației juridice a condamnatului, cu privire motive de fapt invocate de apărare, sentința penală menționată, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, rămânând definitivă prin neapelare și beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

A accepta o soluție contrară celei mai sus-expuse ar însemna a se încălca principiul constituțional al legalității exercitării căilor de atac în procesul penal, prevăzut de art. 129 din Constituție și art. 2 din C. proc. pen.

În examinarea criticilor formulate se reține, totodată, că potrivit art. 278 din C. proc. pen. erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de (...) instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Actul prin care se îndreaptă o eroare materială are o existență juridică numai în raport cu actul îndreptat, astfel că încheierea dispusă de instanța de judecată va putea fi îndreptată cu aceeași cale de atac ca actul îndreptat.

Prin urmare, doar apelul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale este admisibilă, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond, în primul grad de jurisdicție.

În cauza dedusă judecății, criticând dispoziția încheierii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința penală menționată, inculpatul A., prin apărător, a susținut că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a avut loc o modificare de substanță a conținutului hotărârii pronunțate în prima instanță, ce viza alte pedepse complementare, alte drepturi fundamentale care au fost interzise inculpatului, fiind în fapt o modificare de conținut și nu o îndreptare de eroare materială.

Contrar celor susținute de inculpat, instanța de control judiciar constată că o cerere de îndreptare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești nu poate urmări schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar îndreptarea unor erori materiale sau înlăturarea unor neclarități ivite cu privire la dispozitiv. În raport de dispozițiile legale enunțate se reține că eroarea trebuie să fie materială și evidentă, rezultând vădit din actele dosarului, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.

În speță, astfel cum rezultă din actele dosarului, efectul pronunțării încheierii din 15 ianuarie 2020 de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost acela al înlocuirii dispozițiilor apreciate ca eronate din dispozitivul Sentinței nr. 452 din 04 decembrie 2019, prin corelare cu dispozițiile Sentinței penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.

Din cuprinsul dispozitivului sentinței care a fost îndreptată a rezultat că la momentul condamnării de către prima instanță a inculpatului A., exista o hotărâre definitivă de condamnare a acestuia, anterioară, prin care i s-a aplicat apelantului o pedeapsă contopită cu cea aplicată în prezenta cauză.

Prin Sentința penală nr. 452 din 04 decembrie 2019, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și a art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată cu pedepsele de 6 luni și 4 luni închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 3 luni și 10 zile, inculpatului fiind aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 zile închisoare.

Totodată, potrivit alin. (7) al minutei sentinței menționate au fost menținute pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 650 din data de 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969.

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 31 decembrie 2019, în vederea punerii în executare a dispozițiilor Sentinței penale nr. 452 din 4 decembrie 2019, Tribunalul București, secția I penală a solicitat instanței supreme a verifica și comunica dacă inculpatului A. i se interzic, conform art. 71 C. pen. din 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale sau dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Văzând că prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost îndreptată eroarea materială evidentă strecurată în minuta Sentinței penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a menționat că se interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale" în loc de "exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale", cum în mod greșit s-a menționat, în mod simetric, Înalta Curte, secția penală, a îndreptat și eroarea materială preluată în minuta Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, constatând că, în fapt critica formulată vizează modul de soluționare a fondului cauzei, încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 fiind temeinică și legală, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2020.

GGC - ED