ÎCCJ, Decizia nr. 120/2019

Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 137 din 24 septembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, printre altele, a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 171 din data de 13 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, cu privire la inculpatul A., rejudecând:

A înlăturat dispoziția de executare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau constatarea ca executată a pedepsei stabilite, iar în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.,a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că prin Sentința penală nr. 171 din data de 13 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, în baza art. 337 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În conformitate cu art. 67 alin. (1) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 din C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe durata pedepsei închisorii.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 39 din C. pen. s-a dispus că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În conformitate cu art. 45 raportat la art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 45 raportat la art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe durata pedepsei închisorii.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 din C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, după cum urmează:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., inculpatului i s-a impus să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Covasna sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, la o instituție stabilită de Serviciul de Probațiune Covasna.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 137 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestație în anulare condamnatul A., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2018.

În motivarea contestației în anulare, s-a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluționat cauza în apel, în raport cu Decizia nr. 685 din 07 noiembrie 2018 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. Nr. 1021/29.11.2018, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin modul de desemnare a unui membru al acestei formațiuni judiciare, invocându-se cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 46 din 25 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis în principiu contestația în anulare, constatând că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., sens în care a făcut trimitere și la cele statuate de instanța de contencios constituțional, prin decizia invocată în susținerea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând temeinicia contestației în anulare formulată de condamnatul A. constată, în majoritate, că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 685 din 07 noiembrie 2018 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. Nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, și s-a decis ca instanța supremă să procedeze de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 207/2018, reținându-se în cuprinsul paragrafului 198 că, întrucât "sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet", iar hotărârile instanței de contencios constituțional "produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, ... prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare".

În raport cu cele statuate de Curtea Constituțională se constată că prin Hotărârile nr. 61 din 19 octombrie 2017 și nr. 68 din 22 noiembrie 2017 ale Colegiului de Conducere al Înaltei Curți s-a stabilit că președintele instanței, vicepreședinții și președinții secțiilor sunt excluși de la tragerea la sorții a membrilor Completurilor de 5 judecătorii aferente anului 2018, precum și că unul dintre vicepreședinți și președintele secției penale asigură conducerea celor două completuri aprobate să funcționeze în materie penală, în timp ce ceilalți patru membri ai fiecărui complet (titulari și supleanți) au fost desemnați în mod aleatoriu, în ședință publică, prin tragere la sorți, de către președintele instanței, conform procesului-verbal din data de 30 octombrie 2017.

La acel moment, art. 32 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevedea că:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă numărul și compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea președintelui secției penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz.

Decizia nr. 137 din 24 septembrie 2018 a Înaltei Curți - Completul de 5 judecători, care face obiectul prezentei contestații în anulare, a fost pronunțată de un complet prezidat de președintele secției penale de la acea dată, ceilalți patru membri care au asigurat compunerea acestuia fiind desemnați prin tragerea la sorți din data de 30 octombrie 2017.

În aceste condiții, se consideră că promovarea prezentei contestații în anulare poate genera rejudecarea acțiunii penale numai dacă se ajunge la concluzia că instanța de control judiciar care s-a pronunțat în apel a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte în virtutea rolului său constituțional de realizare a justiției prin interpretarea și aplicarea legii, cu majoritate, apreciază că temeinicia contestației în anulare se impune a fi analizată prin prisma tuturor prevederilor legislative incidente în materie, inclusiv cu luarea în considerare a reglementărilor internaționale ratificate de România, precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pe lângă aspectele statuate de instanța de contencios constituțional la care s-a făcut anterior referire.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în considerarea acestui aspect, are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO, cauza Tsanova-Gecheva vs. Bulgaria și cauza Fruni vs. Slovacia).

Astfel, în Cauza Tsanova-Gecheva contra Bulgariei (Cererea nr. 43800/12, hotărâre din 15/09/2015), Curtea a reținut că:

"106. (…) pentru a stabili dacă o instanță poate fi considerată "independentă", în sensul art. 6 parag. 1, trebuie să fie luate în considerare, în special, modul de numire și durata mandatului membrilor săi, existența unei protecții împotriva presiunilor exterioare și dacă există sau nu o aparență de independență (Findlay c. Regatului Unit, 25 februarie 1997, par. 73, Oleksandr Volkov c. Ucrainei, nr. 21722/11, parag. 103). Imparțialitatea este definită prin lipsa de prejudecăți sau de părtinire. Conform jurisprudenței constante a Curții, existența imparțialității, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție, se stabilește în baza unui demers subiectiv, în cadrul căruia se acordă atenție convingerilor personale și comportamentului unui judecător - cu alte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de prejudecăți personale sau părtinire într-o cauză, precum și printr-un demers obiectiv, în cadrul căruia se verifică dacă instanța în sine, inclusiv prin compunerea sa, între alte aspecte, prezintă suficiente garanții pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparțialitatea sa (a se vedea, Wettstein c. Elveției, nr. 33958/96, par. 42, Oleksandr Volkov c. Ucrainei, nr. 21722/11, par. 104). (…)

În ceea ce privește completul de cinci judecători, reclamanta denunță modalitatea de desemnare a membrilor săi, dintre judecătorii Curții Administrative Supreme, care nu ar fi fost efectuată într-o manieră transparentă și aleatorie. Curtea reține că reclamanta nu pune sub semnul întrebării imparțialitatea subiectivă a vreunui membru al completului În ceea ce privește imparțialitatea obiectivă, Curtea reamintește că potrivit jurisprudenței sale, nu îi revine atribuția de a examina, în principiu, validitatea motivele pentru care o cauză particulară a fost atribuită unui judecător sau unei instanțe în mod special, dar trebuie totuși să se asigure că o astfel de atribuire este compatibilă cu cerințele de independență și imparțialitate. Este de datoria statelor membre ale Convenției să asigure o bună administrare a justiției și trebuie să fie luați în considerare mai mulți factori pentru repartizarea dosarelor de pe rolul instanțelor (Bochan c. Ucrainei, nr. 7577/02, par. 71, 3 mai 2007; Moiseiev c. Rusiei, nr. 62936/00, par. 176, 9 octombrie 2008). În prezenta cauză, Curtea constată că părțile nu se pun de acord cu privire la întrebarea dacă judecătorul raportor al completului de cinci judecători a fost desemnat sau nu în mod aleatoriu, conform legii. Cu toate acestea, chiar presupunând că desemnarea sa în complet nu a fost efectuată aleatoriu, neexistând alte dovezi ale lipsei de imparțialitate a judecătorilor care alcătuiesc completul, nu rezultă încălcarea exigențelor art. 6 din Convenție din acest punct de vedere. (…)"

Prin urmare, s-a constatat că nu a fost încălcat art. 6 din Convenție.

În cauza Fruni contra Slovaciei (Cererea nr. 8014/07, hotărâre din 21/06/2011), Curtea a notat următoarele:

"131. Reclamantul s-a plâns că Curtea specială și Divizia specială a Curții Supreme nu ar putea fi considerate tribunale independente stabilite de lege în special, deoarece existența lor a fost contrară Constituției și au fost sub influența nejustificată a executivului, așa cum au avut în cele din urmă, a fost recunoscută de Curtea Constituțională în hotărârea sa din 20 mai 2009. (…)

Aceste organisme au fost considerate compatibile cu cerința "independenței" în sensul articolului 6 § 1 din convenție.

Principiul securității raporturilor juridice - care presupune ca un raport juridic de drept penal substanțial dezlegat în mod definitiv să nu mai poată fi repus, ulterior, în discuție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind unul dintre elementele esențiale ale supremației dreptului într-o societate democratică - nu este imuabil, existând posibilitatea ca în anumite situații care au alterat de o manieră substanțială derularea în ansamblu a procedurii să se dispună prin intermediul unei căi extraordinare, deci cu caracter excepțional, anularea unei hotărâri intrate în puterea de lucru judecat. De la acest principiu se poate deroga doar din motive esențiale și imperioase care sunt de natură a afecta grav caracterul echitabil al procedurii precedente, în una din componentele sale, întrucât numai existența unui asemenea viciu major sau fundamental ce nu poate fi înlăturat în alt mod, justifică desființarea unei hotărâri judecătorești trecute în autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție și jurisprudenței aferente.

Curtea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea nr. 26105/03/29 iulie 2008), a stabilit că arbitrariul este limita libertății de evaluare a magistratului în activitatea. Arbitrariul sau bunul plac generează lipsa de predictibilitate și vatămă securitatea raporturilor, reprezentând încălcarea flagrantă a principiului legalității. Curtea a stabilit că că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una dintre părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența "unui defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

În orice caz, puterea de a iniția și de a derula o procedură de revizuire ar trebui exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru între interesele aflate în joc (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin împotriva Rusiei, nr. 50.178/99, & 57, CEDO 2004-VIII) (…) .

Așadar, incidența unui defect fundamental se stabilește, în concret, de la caz la caz, în raport cu natura și semnificația problemei juridice invocate, care poate viza atât aspecte de drept substanțial cât și de drept formal, în măsura în care au afectat, influențat soluția pronunțată.

Evaluând principiile decurgând din această jurisprudență și legislație, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, cu majoritate, constată că în ipoteza unei erori în repartizarea aleatorie a magistraților cauzei trebuie evaluată respectarea principiilor independenței și imparțialității completului, fiecărui membru în parte, în cadrul activității de judecată, orice viciu constatat subminând și principiul securității raporturilor juridice și impunând rejudecarea acțiunii penale. Ca urmare, în analiza pe fond a contestației în anulare trebuie să se stabilească dacă judecata s-a circumscris unui proces echitabil, numai încălcarea acestui drept justificând redeschiderea procedurii.

Analizând particularitățile cauzei, prin raportare la principiul securității juridice, în general la suma exigențelor și garanțiilor ce rezultă din art. 6 parag. 1 din Convenția și art. 4 din Protocolul nr. 7, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, iar nu numai în raport cu aspectul desemnării unuia dintre cei cinci membrii ai completului învestit cu soluționarea apelului, cu majoritate, apreciază că nu a existat niciun viciu fundamental în procedura anterioară, de natură să afecteze hotărârea definitivă pronunțată și să justifice redeschiderea procesului penal și rejudecarea acțiunii penale, să creeze calitatea de victimă pentru petent în considerarea textelor invocate.

Pe durata soluționării apelului, contestatorul A. nu a invocat vreun viciu de legalitate a compunerii completului de judecată, nu a evocat încălcări ale imparțialității obiective ori subiective în ceea ce-l privește pe președintele completului, în considerarea eventuală a modului său de desemnare în complet ori a oricăror alte incidente, evaluări, activități, deși avea această posibilitate reală să o invoce.

Este cert că președintele de secție era numit din rândul judecătorilor instanței supreme, prezenta garanții de independență și imparțialitate în activitatea de judecată pe care o continua, iar funcția de conducere deținută îi conferea, în cadrul secției, suplimentar prerogative de natură exclusiv administrativă.

Totodată, soluția dispusă în apel, prin Decizia nr. 137 de 24 septembrie 2018, a fost rezultatul deliberării și acordului unanim al tuturor celor cinci membri ai completului asupra aspectelor supuse dezbaterii, contestatorul neinvocând, în calea extraordinară de atac, o viciere a acestui acord, ca efect al participării în complet a președintelui secției penale. De altfel, o astfel de interpretare ar fi una lipsită de realism și pertinență în condițiile în care președintele Completul de 5 judecători a judecat și va continua să judece și în secția penală, în complete colegiale de trei judecători ori în completele care judecă recursurile în interesul legii sau a celor care dezleagă chestiuni de drept, formațiuni de judecată în care participă de drept. Ca urmare, însăși legiuitorul a exclus de plano o astfel de manieră de evaluare a președintelui completului.

În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, cu majoritate, constată că magistrații ce au alcătuit completul care a pronunțat decizia contestată sunt judecători de carieră, au judecat cauza cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute în favoarea părților, dar și cu respectarea obligațiilor referitoare la incompatibilități și asigurarea imparțialității, astfel încât soluția atacată este pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă și în urma desfășurării unei proceduri echitabile, aspecte ce exclud reluarea judecării căii ordinare de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, cu majoritate, va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 24 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 24 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2019.

Opinia separată

Examinând calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate și la dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare, în opinie minoritară, se constată că aceasta este fondată, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul condamnat, în esență, a arătat că prin Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

Făcând trimitere la considerentele deciziei menționate, contestatorul a solicitat admiterea contestației apreciind că aceasta se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

În acest context se reține că potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Totodată, art. 354 alin. (1) din C. proc. pen. (Compunerea instanței) prevede că instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.

Este de observat faptul că, în noua reglementare, cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) din C. proc. pen. are în vedere două ipoteze: prima când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii; a doua, când se constată existența unui caz de incompatibilitate, analizat din perspectiva cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 64 din C. proc. pen.

Reglementarea căilor extraordinare de atac, inclusiv contestația în anulare, a avut în vedere respectarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, aceasta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru fapte noi sau recent descoperite sau pentru un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

Această reglementare este compatibilă cu dispozițiile art. 6, art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7, securitatea raporturilor juridice putând fi afectată doar prin constatarea existenței unor circumstanțe excepționale.

Noțiunea de compunere a completului de judecată trebuie examinată atât din perspectiva cantitativă, prin raportare la numărul de judecători din complet, cât și dintr-o perspectivă calitativă, în cadrul căreia rolul primordial îl constituie garanția imparțialității funcționale a instanței.

Greșita compunere este sancționată inclusiv din perspectiva respectării exigenței de imparțialitate ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care atrage incidența sancțiunii nulității absolute.

De asemenea, trebuie făcută distincția între contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d) teza I - instanța nu a fost compusă potrivit legii - caz ce are în vedere, primordial, garanția imparțialității funcționale a instanței și dispozițiile art. 426 lit. d) teza a II-a - existența unui caz de incompatibilitate - care are în vedere imparțialitatea unuia sau a mai multor judecători care compun completul de apel.

Compunerea nelegală a completului de 5 judecători constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, o circumstanță excepțională de natură a înfrânge principiul res judecato, impunându-se, pe cale de consecință, înlăturarea erorilor de procedură.

Încălcarea securității raporturilor juridice nu poate fi invocată atunci când redeschiderea procesului definitiv soluționat constituie mijlocul de înlăturare a unei condamnări aplicate în baza unei proceduri care nu a respectat toate exigențele de echitabilitate prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatate ca atare ulterior pronunțării hotărârii definitive.

În speță, contestatorul condamnat a invocat încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condițiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți.

Verificând compunerea Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat Dosarul nr. x/2018 având ca obiect apelurilor declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 171 din data de 13 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, se constată că, urmare repartizării aleatorii a cauzei, aceasta a revenit spre soluționare Completului de 5 Judecători Penal 2, compus din președintele secției penale și patru judecători desemnați prin tragere la sorți.

Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68 din 22 noiembrie 2017, prin care s-a stabilit compunerea Completurilor de 5 judecători pentru anul 2018, a fost adoptată în baza Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în forma modificată prin Hotărârea nr. 3 din 28 ianuarie 2014 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În anul 2018, cele 2 Completuri de 5 Judecători în materie penală au fost compuse prin tragerea la sorți doar a câte 4 judecători, în timp ce președintele fiecăruia dintre cele 2 completuri a fost desemnat direct, fără tragere la sorți.

Prin urmare, din compunerea Completului de 5 judecători penal 2 care a fost învestit cu soluționarea în apel a cauzei în care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul A., dosar în care s-a pronunțat decizia penală contestată prin prezenta cale extraordinară de atac, au făcut parte 4 judecători care au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la soți, în timp ce președintele completului a fost numit direct, pe cale administrativă, ca urmare a exercitării funcției de conducere.

În acest context se reține că, prin Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 (publicată în M.Of. nr. 1021/29.11.2018) Curtea Constituțională a invalidat interpretarea jurisprudențială unitară a normelor de referință, constantă în intervalul 1 februarie 2014 - 23 iulie 2018 și a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, și a decis ca instanța supremă să procedeze de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 207/2018 care "a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția "membrului de drept".

De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului (...)".

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Prin urmare, este incontestabil că dezlegarea instanței de contencios constituțional are caracter obligatoriu, conform dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, și, în virtutea acestui caracter, de la data publicării deciziei, este exclusă orice altă interpretare a prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018, în opinie minoritară, reține că sub acest aspect sunt relevante considerentele expuse în paragraful 198 din Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 07 noiembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, unde se arată că:

"(…) în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, (…) prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Pe cale de consecință, în opinie minoritară, se apreciază că se impune admiterea contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 24 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, desființarea în parte a deciziei contestate, numai în ceea ce-l privește pe condamnatul A., și rejudecarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 171 din data de 13 martie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2016.

Procesat de GGC - NN