ÎCCJ, Decizia nr. 104/2020

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 02 iunie 2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A., prin apărător ales, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În argumentarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că se impune lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 131 din 03 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală deoarece Primăria Municipiului Beiuș a demarat executarea silită fiscală prin emiterea titlului executoriu nr. x din 30.06.2016 și prin efectuarea unor acte de executare silită, în condițiile în care creanța pusă în executare nu are caracter cert și exigibil.

A susținut că suma stabilită prin decizia penală antemenționată reprezintă cuantumul maxim al garanției acoperirii unui prejudiciu potențial pe care partea civilă l-ar putea încerca prin neexecutarea contractului nr. x din 2007, având natura de garanție de bună execuție, astfel că nu constituie o creanță certă lichidă și exigibilă susceptibilă de executare silită.

În acest sens a mai arătat că din cuprinsul dispozițiilor contractului antemenționat reiese natura juridică a sumei de 758.025,88 RON, care fiind o garanție de bună execuție, este pusă la dispoziția autorității contractante, astfel încât, aceasta din urmă, este asigurată că va avea posibilitatea acoperirii oricăror prejudicii rezultate din executarea neconformă ori neexecutarea culpabilă a contractului încheiat.

Ca urmare, contestatoarea a susținut că, doar în măsura în care municipiul Beiuș invoca și proba existența unui prejudiciu ca urmare a neexecutării ori a unei executări defectuoase a contractului nr. x din 17.10.2007, ar fi putut reclama pretenții cu privire la suma ce constituie garanție de bună execuție și doar în limita cuantumului acesteia.

Sub acest aspect, a arătat că o interpretare contrară ar face greu de justificat temeiul obligării contestatoarei la plata sumei de 758.025,88 RON, în condițiile în care nu reprezintă o reparare a unui prejudiciu determinat.

Pe cale de consecință, a apreciat că emiterea titlului executoriu fiscal nr. 22 din 30 iunie 2016 și demararea executării silite fiscale sunt nelegale, deoarece din înscrisurile ce emană de la partea civilă Primăria Beiuș rezultă că nu s-a constatat existența unui prejudiciu în legătură cu derularea contractului antemenționat.

În dovedirea contestației a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, inclusiv înscrisurile atașate la dosarul de apel.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 02 iunie 2020, fixându-se termen de judecată la data de 29 iunie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestația la executare formulată de contestatoarea A., în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 327 din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost stabilit în sarcina inculpatei A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatei i-a fost impus să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata i-a fost impus să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe latură civilă, în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpata A., la plata sumei de 758.025,88 RON, către partea civilă Primăria Municipiului Beiuș.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpata A. ș. a.

Prin Decizia penală nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, printre altele a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 327 din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Prin cererea de contestație la executare formulată, contestatoarea A. a criticat modul de soluționare a laturii civile prin decizia anterior menționată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători reține că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate face "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

Așadar, pe această cale nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Ca atare, contestația la executare formulată potrivit dispozițiilor legale antemenționate vizează ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăți în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută și nu valabilitatea ei.

Aplicând aceste considerații teoretice în prezenta cauză, instanța supremă constată că, în fapt, contestatoarea solicită reanalizarea soluției pronunțate de instanța de apel cu privire la latura civilă a cauzei.

O astfel de solicitare nu poate fi însă valorificată prin prisma contestației la executare, procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea, însă, modifica soluția pronunțată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin demersul judiciar de față, contestatoarea A. nu invocă vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică chiar modul de soluționare al laturii civile, susținerile făcute în argumentarea prezentei cererii fiind similare cu cele din calea de atac a apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2020.

GGC - ED