ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 711/2020

Ședința publică din data de 26 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 3 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Investiții "C.N.I." - S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A. a solicitat instanței să dispună obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată în baza Poliței de asigurare cod IG nr. x din data de 27 ianuarie 2015 - garanție de bună execuție.

Prin sentința civilă nr. 1429 din 10 mai 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Investiții "C.N.I" SA, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată în baza poliței de asigurare cod IG nr. x/27.01.2015, conform scrisorii de garanție de bună execuției seria x nr. x/27.01.2015. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 32.174,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A. S.A..

Prin încheierea din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost dispusă suspendarea cauzei privind cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1429 din 10 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Națională de Investiții C.N.I. S.A. și intimata-intervenientă în interesul apelantei B. S.R.L. - prin administrator judiciar C. până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016/a11 pe rolul Tribunalului Constanța. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 și sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Investiții "C.N.I." S.A..

Prin memoriul de recurs, reclamanta Compania Națională de Investiții "C.N.I." S.A. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea în parte a încheierii de suspendare din 2 aprilie 2019 și în consecință, respingerea cererilor de suspendare a cauzei privind cererea de apel până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016/a11 pe rolul Tribunalului Constanta, menținerea dispozițiilor referitoare la respingerea ca neîntemeiate a cererilor de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 și sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, dispunerea continuării judecății cauzei privind cererea de apel formulată de apelanta A. S.A. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriul de recurs, recurenta solicită instanței de recurs să observe faptul că instanța de apel nu a motivat de ce dezlegarea apelului depinde de existența ori inexistența dreptului care face obiectul judecații în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, limitându-se doar la a arata că în acel dosar s-au formulat cereri și apărări legate de executarea contractului de proiectare și execuție de lucrări nr. x/23.01.2015 și de dreptul recurentei de a pretinde garanția de bună execuție ce se dispută și în cauza de față, aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest context, recurenta susține că apelanta era obligată să-i plătească la simpla cerere până la concurența sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului menționat, orice sumă cerută de societatea recurentă la prima cerere însoțită de o declarație cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce revin antreprenorului asigurat, condiție care a fost îndeplinită, recurenta dovedind culpa asiguratului S.C. B. S.R.L..

Recurenta arată că a formulat cerere de admitere a creanțelor împotriva averii debitoarei intervenientei S.C. B. S.R.L. prin care a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor cu suma totală de 23.159.379,94 RON sumă ce include și garanția de bună execuție în cuantum de 2,856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată, sumă ce constituie obiectul prezentului dosar.

Cererea de suspendare până la soluționarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanța este cu atât mai neîntemeiată cu cât, referitor la partea din creanța înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul de creanțe, și pentru care chiar acesta a constatat că îndeplinește condițiile legale pentru a fi înscrisă în tabel respectiv valoarea avansului nerecuperat, fără TVA, aferent Contractului de Proiectare si Execuție de Lucrări nr. x/23.01.2015, nici debitoarea și nicio altă persoană interesată nu a formulat contestație, prin care să investească instanța să se pronunțe asupra legalității înscrierii în tabel, această creanță fiind înscrisă în mod definitiv în tabelul de creanțe al debitoarei.

Împotriva neînscrierii creanței solicitate, recurenta a formulat contestație la tabelul preliminar, în temeiul dispozițiilor art. 111 alin. (1) si 2 din Legea nr. 85/2014, contestație ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a Civila cu termen de judecată la data de 4 aprilie 2019.

Prin urmare, atât apelanta cât și intervenienta din prezenta cauză, care, de asemenea, solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a Civila se contrazic în susțineri, pe de o parte susțin că nu este dovedită culpa, iar pe de altă parte, avansul nerecuperat în cadrul acestui contract este înscris în tabelul creanțelor de către administratorul judiciar, fiind datorat, întrucât nu a fost recuperat, ca urmare a nefinalizării lucrărilor, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că Asocierea S.C. B. S.R.L. & S.C. D. S.A. prin Lider de Asociere S.C. B. S.R.L., în calitate de Antreprenor, este în culpă pentru nefinalizarea acestora.

Pe de altă parte, cererea de suspendare reprezintă un real abuz din partea apelantei, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care contestația la tabelul preliminar ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanta era pe rol la momentul judecării fondului în prezentul dosar, iar apelanta cunoștea acest aspect încă de la acel moment. Însă, apelanta, la fondul cauzei, nu a înțeles să formuleze cerere de suspendare, ci doar cerere de chemare în garanție împotriva intervenientei, cerere ce a fost disjunsă și suspendată în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 - Dosar nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, și cerere de sechestru asigurător împotrivă intervenientei ce a fost disjunsă și respinsă, nefiind atacata cu apel - Dosar nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civila, conform extraselor anexate prezentelor note.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 478 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța de apel era ținută să judece în limitele cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, iar apelanta nu se va putea folosi de alte apărări decât cele invocate în fata primei instanțe sau în motivele de apel. Or, față de faptul că apelanta nu a înțeles să solicite suspendarea cauzei în fața primei instanțe, deși cunoștea motivele pentru care invoca suspendarea și nici prin motivele de apel, cererea de suspendare apare ca fiind tardiv formulată în faza de apel. Mai mult de atât, suspendarea prevăzuta de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are un caracter facultativ, apelanta neînțelegând să uziteze de această opțiune în fața primei instanțe.

În acest context, recurenta susține că instanța de apel a admis cererile de suspendare fără să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce face a fi incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de apel pronunțând încheierea de suspendare cu aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind în mod nefondat faptul că dezlegarea cererii de apel depinde de existența sau inexistența dreptului care face obiectul judecații în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanța.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24 iunie 2019, intimata A. S.A. a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului, iar pe fondul cauzei arată că încheierea pronunțată este legală și temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. iar prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a fost respinsă excepția nulității recursului, a fost admis în principiu recursul și stabilit termen pentru soluționarea acestuia la 12 martie 2020, în ședință publică, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru 26 martie 2020.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenta susține că instanța nu a motivat de ce dezlegarea apelului depinde de existența ori inexistența dreptului care face obiectul judecații în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, limitându-se doar la a arata că în acel dosar s-au formulat cereri și apărări legate de executarea contractului de proiectare și execuție de lucrări nr. x/23.01.2015 și de dreptul recurentei de a pretinde garanția de bună execuție ce se dispută și în cauza de față.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Textul de lege reglementează suspendarea facultativă sau judecătorească a judecății cauzei, instanța fiind cea care este chemată să analizeze asupra oportunității acestei măsuri în vederea unei bune administrări a justiției. Scopul luării acestei măsuri este acela de a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii întrucât judecata, pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Fiind un incident procedural, luarea acestei măsuri presupune verificarea de către instanța ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți și care, odată stabilit prin hotărâre definitivă poate fi invocat cu puterea lucrului judecat în orice alt proces.

Așadar, prin încheierea ce soluționează incidental suspendarea instanța reține existența împrejurării care determină luarea măsurii aceasta neefectuând o analiză pe fond a dosarului pentru care se solicită suspendarea.

Având în vedere că motivarea instanței cuprinde existența împrejurărilor care determină suspendarea judecății, respectiv cereri și apărări legate de executarea contractului de proiectare și execuție de lucrări nr. x/23.01.2015 și de dreptul recurentei de a pretinde garanția de bună execuție ce se dispută și în cauza de față, susținerile recurentei privind incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta consideră incidente și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că cererea de suspendare a fost tardiv formulată direct în apel cu încălcarea art. 478 alin. (1) și (2), nefiind îndeplinite nici condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nici aceste critici nu sunt fondate.

Ca o primă observație esențială se reține faptul că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează casarea hotărârii pentru încălcarea normelor de drept material, pentru încălcarea normelor procedurale fiind reglementat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Apoi, din interpretarea normelor de procedură incidente în cazul suspendării facultative a judecății, nu rezultă limitări cu privire la posibilitatea invocării acestui incident sub aspect temporal, prin urmare problema suspendării unei cauze nu este legată de un termen procedural ci doar de întrunirea condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., condiții care sunt îndeplinite în cauză întrucât dezlegarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar depinde de existența sauu inexistența dreptului care face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă.

Recurenta invocă greșit încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1) și (2) C. proc. civ. aceste dispoziții nefiind aplicabile în privința incidentului procedural cum este suspendarea survenită în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. deoarece intervenirea acestui incident este un factor exterior cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe și vizează împiedicarea pronunțării unor hotărâri contradictorii, principiu de ordine publică al procesului civil.

Cu alte cuvinte, invocarea necesității măsurii suspendării nu reprezintă o apărare în sensul art. 478 alin. (2) C. proc. civ. ci un incident care poate fi invocat și de instanță din oficiu, așadar depășește simpla apărare de care face vorbire textul de lege invocat.

Prin măsura de suspendare dispusă, instanța a evitat pronunțarea unei hotărâri definitive care să fie în contradicție cu cea care se va pronunța în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, astfel fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect se reține că în mod legal a apreciat instanța de apel incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. având în vedere identitatea parțială a pretențiilor din cele două cauze precum și aspectele asupra cărora urmează a se pronunța judecătorul sindic.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE INVESTIȚII "C.N.I." S.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE INVESTIȚII "C.N.I." S.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.