ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2017 pe rolul Tribunalului București, sub număr de dosar x/2017, reclamanta Compania Națională de Investiții C.N.I.SA a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea A. S.A la plata către CNI a sumei totale de 3.419.054,74 RON (despăgubire și penalități și dobânzi aferente).

Prin sentința civilă nr. 3269 din II noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea introductivă în cauza privind pe reclamanta COMPANIA NAȚIONALA DE INVESTIȚII C.N.I. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A. și chemata în garanție S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.001.803,74 RON cu titlu de despăgubiri de asigurare către reclamantă, a fost respins capătul de cerere accesoriu având ca obiect dobânzile în valoare de 278.167 RON și penalitățile de întârziere în valoare de 137.084 RON, ca nefondat.

A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție B. S.R.L.; a fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1.883.012 RON; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.623,03 RON taxa judiciară de timbru a capătului principal de cerere astfel cum a fost admis; a fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei judiciare de timbru aferentă cererii astfel cum a fost admisă în cuantum de 22.435,12 Iei.

Prin decizia civilă nr. 549 din 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALA DE INVESTIȚII C.N.I. S.A. și apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3269 din 11 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

Reclamanta COMPANIA NAȚIONALA DE INVESTIȚII C.N.I. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București ~ secția a VI-a Civilă, raportându-se prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situației de fapt, critică decizia atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, nerespectarea prevederilor contractuale (Contract nr. x/23.01.2015) și legale (H.G. nr. 264/2003), precum și a Instrumentului de garanție pentru returnarea avansului.

Consideră că instanța de apel în mod greșit a reținut în motivare că dispozițiile clauzei 11.1.3 din contractul principal nu sunt opozabile pârâtei în calitatea sa de asigurător, și nici dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 264/2003, față de care prevalează încheierea poliței de asigurare, completată cu condițiile generale și condițiile speciale.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 11.1.3 din Contractul de proiectare și execuție de lucrări, Asiguratul (în speță S.C. B. S.R.L.), în calitate de antreprenor, s-a obligat, prin constituirea poliței de asigurare, să garanteze acoperirea tuturor pierderile înregistrate de către Beneficiar (în speță recurenta CNI SA) ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Prin urmare, asigurătorul A. S.A., prin semnarea Poliței seria x nr. x, și inclusiv prin semnarea Instrumentului de garanție pentru returnarea avansului, s-a obligat să plătească în favoarea recurentei CNI S.A. necondiționat, la simpla cerere formulată de către societatea recurentă, asumându-și și însușindu-și implicit, prin semnarea poliței, condițiile Contractului de Proiectare și Execuție de Lucrări nr. x/23.01.2015, încheiat între recurentă și Asigurat, contract ce a fost adaptat în funcție de dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 264/2003, care prevăd faptul că recuperarea avansului se face cu perceperea de dobânzi și penalități care curg până la data recuperării efective.

De asemenea, apreciază ca fiind nelegale și reținerile instanței de apel conform cărora asigurătorul nu-și asumă, conform condițiilor asigurării, răspunderea cu privire la penalități, majorări de orice fel sau daune interese.

Totodată, mai susține recurenta, instanța de apel nu a avut în vedere prevederile legale din H.G. nr. 264/2003 unde se specifică care este rolul și scopul acestei asigurări de garanții, respectiv să acopere recuperarea avansului acordat, precum și să fie reparate prejudiciile ce ar putea fi aduse prin imobilizarea fondurilor publice, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce derivă din acordarea avansului.

In opinia recurentei, sunt nelegale și reținerile instanței de apel conform cărora nu sunt relevante din perspectiva sumei asigurate prevederile art. 2.1, art. 3.1 din Condițiile Generale, întrucât nu rezultă obligația asigurătorului de a achita drept despăgubire altceva decât avansul.

Chiar în Condițiile generale ale asigurării, art. 2.1 stabilește că asigurătorul garantează acoperirea pierderilor înregistrate de beneficiar ca urmare a producerii în perioada asigurată a evenimentelor asigurate, pe care asiguratul nu le poate onora/acoperi la data solicitării de plată a obligațiilor transmise de beneficiar, iar art. 3.1 prevede că asigurătorul acoperă riscurile ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce îi revin asiguratului, pe care acesta nu le poate acoperi Ia data solicitării de plată a despăgubirii transmisă de beneficiar. Or, prejudiciul pe care asiguratul nu 1-a putut acoperi este avansul nerecuperat, împreună cu dobânzile și penalitățile aferente.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părți nu a înțeles să-și exercite acest drept.

La 16 ianuarie 2023, intimata-pârâtă A. S.A. PRIN D. a depus note de ședință prin care a solicitat să se constate încetarea procesului față de aceasta, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluționarea acestuia la data de 24 mai 2023.

Ulterior, la 23 mai 2023, intimata-pârâtă A. S.A. PRIN D. a transmis concluzii scrise, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, încetarea de drept a judecării acțiunii civile, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecării acțiunii civile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Totodată, conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."

Conform art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, aplicabile și procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, potrivit dispozițiilor art. 242 mai sus citat, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, când acțiunea judiciară încetează.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reține că în speță devin incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Totodată, reține că, întrucât dispozițiile legale menționate se aplică de drept, instanța nu mai poate face aprecieri cu privire la suspendarea judecării cauzei sau la incidența dispozițiilor art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, la care a făcut referire recurenta în ședința publică din 24 mai 2023, creditoarea urmând să-și valorifice pretinsa creanță exclusiv în procedura specială a insolvenței.

În speță, prin sentința nr. 507 din data de 9 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. S.A., fiind numit lichidator judiciar D..

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 655 din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar nr. x/2021.

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte A. S.A. PRIN D., de debitoare împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, împrejurarea că litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare promovate împotriva acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență dispozițiilor legale sus-menționate, urmează să decidă încetarea acțiunii judiciare formulate de recurentă, soluție prevăzută în mod expres de lege.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE INVESTIȚII C.N.I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Va casa atât decizia recurată, cât și sentința civilă nr. 3269 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI -a civilă și va dispune încetarea acțiunii judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE INVESTIȚII C.N.I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 3269 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI -a civilă și încetează acțiunea judiciară.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2023.