Decizia nr. 5468/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 08.03.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența unui refuz nejustificat al FGA cu privire la soluționarea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 și să dispună obligarea FGA la soluționarea de îndată a cererii de plată, în conformitate cu dispozițiile legale și obligarea FGA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. La data de 07.06.2021 reclamanta A. S.A. a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, să oblige pârâtul la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat societății prin respingerea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 constând în principal, penalități de întârziere în cuantunul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,1%/zi întârziere conform Ordinului CSA 14/2011- 46320,79 RON, calculate până la data de 6.3.2021 și în continuare până la data plății efective; în subsidiar, a solicitat dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. De asemenea, și-a menținut solicitarea de obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 19 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și toate celelalte didspoziții legale invocate în acțiune.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1197 din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de aplicare a amenzii judiciare, formulată de pârât, ca neîntemeiată. S-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de obiect, inadmisibilității și tardivității, invocate de pârât prin întâmpinare. S-a admis excepția prematurității, invocată din oficiu. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților astfel cum a fost modificată, ca prematur formulată. S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - prima instanță în mod eronat a considerat că acțiunea ar fi fost prematur introdusă, întrucât din materialul probator de la dosar a reieșit foarte clar că pârâtul a soluționat pe fond cererea de plată x/16.03.2016, însă acesta a făcut-o cu o întârziere de mai bine de 5 ani, fapt ce atrage răspunderea civilă de drept administrativ a FGA pentru prejudiciul creat A. prin lipsa de folosință a banilor la care acesta era de drept îndreptățit; - actul administrativ nelegal cauzator de prejudicii constă în modalitatea în care F.G.A. a soluționat cererea de plată - act concretizat prin Decizia 14.452/03.05.2018. Chiar dacă prin hotărârea prin care a fost anulată Decizia nr. 14452/03.05.2018 FGA a nu fost obligat în mod direct la plata de despăgubiri, ci la reanalizarea dosarului de daună, în urma reanalizării cererii pârâtul a achitat către A. sumele solicitate; - în speță există un act administrativ nelegal - respectiv modul de soluționare a cererii de plată concretizat prin Decizia 14452/03.05.2018. Faptul că instanța care a anulat decizia a obligat F.G.A. doar la reanalizarea pe fond și nu la plata directă a despăgubirilor a fost determinat tocmai de faptul că F.G.A. a arătat că cererea de plată a fost respinsă fără a se mai analiza și pe fond cererea de plată; - acțiunea A. ce face obiectul litigiului este o acțiune în repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ nelegal. Prin decizia 14452/2018, respingând cererea de plată a A., FGA a lipsit A. de folosință sumelor de bani la care era îndreptățită. Decizia 14452/2018 a fost anulată de instanță ca nelegală și prin urmare FGA a procedat la plata despăgubirilor, însă, în continuare, a rămas neacoperit prejudiciul cauzat de plata cu întârziere a acestora, prejudiciu cauzat prin aceeași decizie; - sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii FGA și anume, existența unui prejudiciu cert, existența unei fapte ilicite și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Se impune obligarea acestuia la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului generat A. prin neplata creanței de asigurare solicitate într-un termen rezonabil, susținerile primei instanțe în sensul că nu a fi îndeplinite condițiile unei astfel de acțiuni apărând ca lipsite de bază legală. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, în principal, acordarea de penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, iar, în subsidiar, acordarea dobânzii legale penalizatoare stabilite conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A precizat intimatul – pârât că cererea de plată a fost analizată și admisă în parte, doar pentru suma de 17.115 RON, în timp ce prin Decizia nr. 14454/17.01.2022 s-au respins parțial sumelor solicitate de 8.547,86 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și penalități de întârziere, aceasta fiind contestată, formând obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului București. Pe fondul cauzei s-a arătat că pentru a putea pretinde dobânda legală penalizatoare datorată pentru neîndeplinirea unei obligații la scandență, este necesar ca reclamanta să probeze anularea prin hotărâre definitivă a actului administrativ asimilat, probă ce nu a fost administrată în cauză.

Soluția instanței de recurs Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost modificat prin cererea depusă la data de 07.06.2021, vizează obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat acesteia prin soluționarea cu întârziere și respingerea cererii de plată înregistrate sub nr. x/16.03.2016, constând, în principal, în penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,1 %/zi de întârziere conform Ordinului CSA 14/2011 și, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de obiect, inadmisibilității și tardivității cererii de chemare în judecată. Totodată, a admis excepția prematurității și a respins pe acest temei cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. Pentru a dispune astfel asupra excepției prematurității, soluție contestată prin intermediul căii de atac supuse analizei de față, prima instanță a reținut, în esență, că până la momentul soluționării cauzei, din probatoriul administrat nu rezultă că pârâtul a achitat suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată și nici că a fost emisă o decizie de respingere totală sau parțială a pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Criticile recurentei-reclamante sunt apreciate întemeiate de instanța de control judiciar, fiind apte să atragă casarea în parte a sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea excepției prematurității. În speță, așa cum s-a arătat, reclamanta a formulat inițial acțiune prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților de a soluționa cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.03.2016, iar modificarea acestei acțiuni s-a datorat emiterii de către pârât a deciziei nr. 14452/03.05.2018, prin care cererea de plată a fost respinsă și anulării acesteia în instanță. Prin sentința civilă nr. 4902/27.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 4644/13.10.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal de respingere a recursului, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a fost anulată decizia nr. 14452/03.05.2018, a fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să analizeze pe fond cererile de plată formulate de reclamantă și menționate în borderoul nr. 2 anexat deciziei cu privire la suma de 7.913.561,09 RON, a respins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată. În motivare, instanța a reținut, între altele, inclusiv că «(…) plafonul de garantare prevăzut de dispozițiile art. 4 lit. e) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2134/2015 … nu poate face abstracție de definirea creditorului, prin raportare la câte un singur contract de asigurare. (…) plafonul de 450.000 de RON este incident pentru drepturile izvorâte primar dintr-un singur contract de asigurare încheiat cu debitorul falit», respectiv «consecința nelegalității deciziei nu poate fi obligarea directă a Fondului la plata sumei pretinse sau la emiterea unei decizii de aprobare a plății acesteia. (…) pârâtul nu a analizat fondul celor 435 de drepturi pretinse de parte, rezumându-se la a emite o singură decizie de respingere globală prin prisma reținerii depășirii plafonului de garantare. (…) a proceda altfel și a obliga direct pârâtul la plata sumei pretinse sau la emiterea unui act administrativ prin care să aprobe plata acesteia, Curtea consideră că ar imixtiona în activitatea Fondului, negându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererile de plată». Înalta Curte nu poate valida însă raționamentul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de instanța de fond asupra excepției prematurității acțiunii, deoarece acesta relevă o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept procedural incidente în materie, prin raportare la probatoriul administrat. Este de observat sub acest aspect faptul că recurenta-reclamantă a depus, atașat notelor de ședință din data de 27 iunie 2022, un extras de cont cu nr. x din data de 01.11.2021 din care rezultă că prin Ordinul de plată nr. x din 29.10.2021 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a achitat suma de 17.115 RON, sumă care corespunde despăgubirilor aferente cererii de plată nr. x/16.03.2016. Totodată, Înalta Curte reține că prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs intimatul – pârât a arătat că prin Decizia nr. 14454/17.01.2022 cererea recurentei reclamante a fost admisă în parte, doar pentru suma de 17.115 RON, iar respingerea parțială a sumelor solicitate de 8.547,86 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și penalități de întârziere a fost contestată și formează obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului București. Înalta Curte constată că din înscrisul depuse în fața instanței de fond rezultă că există o astfel de dovadă a plății sumei solicitate prin cererea de plată, care contrazice concluzia la care a ajuns curtea de apel, astfel că modalitatea în care s-a analizat materialul probator administrat în cauză echivalează cu necercetarea fondului, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că a fost demonstrată nelegalitatea parțială a sentinței de fond criticate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește soluționarea excepției prematurității cererii de chemare în judecată, împrejurare de natură a conduce la casarea hotărârii sub acest aspect și la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza cererea reclamantei prin prisma tuturor susținerilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, a apărărilor pârâtului și a statuărilor instanței de control judiciar din prezenta decizie, reținându-se că, prin nerecurare, statuările primei instanțe asupra excepțiilor lipsei de obiect, inadmisibilității și tardivității se bucură de autoritate de lucru judecat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată, va respinge excepția prematurități și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, menținând soluția primei instanțe în ceea ce privește excepțiile lipsei de obiect, inadmisibilității și tardivității acțiunii.