ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2023
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare austriece.
Totodată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 05 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac (Codul StGB) și înșelăciune comisă în mod profesionist, prevăzută de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac (în total șapte infracțiuni), precum și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare austriece în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023, sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 27 octombrie 2023, până la data de 25 noiembrie 2023 inclusiv.
S-a menționat că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece se va realiza în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost respinsă cererea persoanei solicitate A., formulată în baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român. Totodată, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1.098 RON, s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea a reținut că, prin sesizarea adresată instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a propus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. x/22z emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac (Codul StGB) și înșelăciune comisă în mod profesionist, prevăzută de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac (în total șapte infracțiuni).
Fiind prezentat de către procuror la data de 26 octombrie 2023 mandatul european de arestare indicat, tradus în limba română, procedura a continuat potrivit art. 104 și urm. din Legea nr. 304/2004 republicată.
Procedând la analizarea condițiilor de executare a mandatului european de arestare, Curtea a constatat, cu titlu preliminar, că, din conținutul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre rezultă că regula în materie este aceea a executării obligatorii a unui mandat european de arestare, regulă ce își are suportul în principiile încrederii și recunoașterii reciproce, potrivit cărora statele membre acordă reciproc un grad ridicat de încredere în calitatea sistemelor lor de drept și hotărârile judiciare emise de autoritățile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă o forță executorie directă și deplină pe întreg teritoriul Uniunii.
Cu toate acestea, a subliniat că în jurisprudența în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene s-au cristalizat anumite condiții ale executării mandatului european care dacă nu sunt îndeplinite, autoritatea judiciară de executare poate să refuze executarea mandatului european. Asemenea condiții se referă la: a) existența unui mandat european de arestare valabil emis, de către o autoritate judiciară, care să conțină toate informațiile impuse de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată) și să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru; b) absența incidenței unor motive de refuz obligatoriu sau facultativ dintre cele prescrise de art. 3, 4 și 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată); precum și c) excluderea oricărui risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statornicind într-o manieră tranșantă că respectul datorat drepturilor și libertăților individului nu poate să fie sacrificat nici de principiul eficacității cooperării judiciare și nici de principiile încrederii și recunoașterii reciproce.
Prin urmare, în această procedură, autoritatea judiciară de executare nu analizează temeinicia acuzației sau a condamnării pronunțate în statul emitent și nici oportunitatea executării mandatului european de arestare, ci verifică, în principal, elemente atașate de existența unui mandat european valabil emis, de incidența unui motiv obligatoriu ori facultativ de refuz al executării, precum și de existența unui risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent.
În cauză, Curtea a reținut că, prin mandatul european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, s-a solicitat arestarea și predarea numitului A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt grav prin efracție comis în mod profesionist; a unei tentative la infracțiunea de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracțiuni de înșelăciune comisă în mod profesionist și a trei tentative la infracțiunea de înșelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac.
În fapt, la rubrica e) a mandatului european de arestare s-au reținut următoarele:
I. În perioada 2022 - 2023, în scopul obținerii unor foloase necuvenite și acționând în mod profesionist, persoana solicitată a comis mai multe fapte de furt, prin efracție, respectiv:
1) În perioada 12 iunie 2022 și 13 iunie 2022, în localitatea x, persoana solicitată a pătruns în depozitul fostului său angajator - B., în interiorul căruia a găsit o cheie pe care a folosit-o pentru a intra în birourile societății, de unde a furat mai multe casete mici de bani, bani în numerar în cuantum de 1.800 euro, trei ceasuri în valoare de 600 euro și un cartuș de țigări marca x. În acest fel, persoana solicitată a comis infracțiunea de furt prin pătrunderea într-un spațiu închis, prin folosirea ilegală a unei chei.
2) În perioada 23 aprilie 2023 și 4 mai 2023, în localitatea x, persoana solicitată a pătruns, prin folosirea unei răngi pentru a forța ușa de la intrare, în cabina de comentatori aparținând firmei C., unde a deschis, prin forțarea dispozitivului de închidere, un dulap, din care a luat un laptop și un difuzor pentru instalația de amplificare, în valoare totală de 1.600 euro.
3) La data de 29 aprilie 2023, în localitatea x, persoana solicitată, în cooperare conștientă și voită cu D., în calitate de coautor și cu alți autori necunoscuți, folosindu-se de o rangă, au încercat să deschidă cu forța ușa de la intrare a magazinului de articole electronice E., în scopul de a lua, pe nedrept, mai mult obiecte de valoare din interiorul acestuia, însă fiind surprinși în flagrant, au abandonat activitatea infracțională desfășurată și au fugit.
II. Persoana solicită A. mai este suspectată de faptul că, la data de 28 martie 2023, în localitatea Amstetten și în alte localități din Austria, în cooperare conștientă și voită cu o persoană necunoscută, în calitate de coautor, dar cel puțin în calitate de autor cu un alt tip de participare la infracțiune, acționând în mod profesionist și cu intenția de a obține un folos patrimonial pe nedrept, pentru sine sau pentru un terț, au indus în eroare persoanele cu drept de dispoziție din cadrul întreprinderii F., în filialele magazinului F. din localitățile sus-menționate, determinându-le sau încercând să le determine, să efectueze anumite activități prin care au păgubit material întreprinderea F. sau o persoană terță cu suma de 300 euro, și prin care urmăreau să le păgubească material cu suma de 1.600 euro, după cum urmează:
1) În localitatea x, au cumpărat cinci carduri Pay-Safe, în valoare totală de 500 euro. Imediat după achiziție, s-au retras din acest contract de cumpărare, au returnat cardurile și au primit înapoi prețul de cumpărare de 500 euro, însă își notaseră codurile de utilizare a acelor carduri Pay-Safe, într-un mod care nu mai poate fi stabilit, după care, folosindu-se de trei astfel de coduri, au făcut cumpărături, provocând un prejudiciu de 300 euro;
2) În localitatea x, au cumpărat patru carduri Pay-Safe în valoare totală de 400 euro, pe care plănuiseră să le dea înapoi și să își noteze din nou codurile de utilizare, însă achiziționarea cardurilor a fost refuzată la casa cu plată prin bancomat, sens în care această faptă a rămas în forma tentativei.
3) În localitatea x, au cumpărat șase carduri Pay-Safe în valoare totală de 600 euro, intenționând ca apoi să le dea înapoi și să își noteze codurile de utilizare, însă și de această dată, achiziționarea cardurilor a fost refuzată la casa cu plată prin bancomat, sens în care fapta a rămas în forma tentativei;
4) În localitatea x, au cumpărat patru carduri Pay-Safe în valoare totală de 400 euro, intenționând ca apoi să le dea înapoi și având planul să își noteze din nou codurile de utilizare, însă li s-a refuzat returnarea cardurilor Pay-Safe, sens în care fapta a rămas în forma tentativei.
Curtea a constatat că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare pot constitui, potrivit legislației române, două infracțiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 1) și 2)]; o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul I) subpunctul 3)]; o infracțiune consumată de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul II) subpunctul 1)] și trei tentative la infracțiunea de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 2), 3) și 4)].
S-a mai reținut că, pentru infracțiunile de înșelăciune, puse în sarcina persoanei solicitate de către autoritățile judiciare austriece, indiferent de denumirea avută în statul membru emitent, examenul dublei incriminări nu trebuie efectuat, cât timp durata maximă a pedepsei privative de libertate care se poate aplica în statul în relație este de 5 ani și se încadrează în lista celor 32 categorii de infracțiuni care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări (așa cum rezultă din rubricile c).1 și e).I din mandatul european).
Cu prilejul ascultării sale la termenul fixat pentru 27 octombrie 2023, persoana solicitată A. nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare. Nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate și ca motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele său l-a indicat pe cel prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI) -cetățenia română a persoanei solicitate.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare nr. x conține toate informațiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru (art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), subliniind că nu a identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 3, 4 și 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată) și nici vreun risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent. Totodată, dat fiind faptul că A. este cetățean român, Curtea a avut în vedere că autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a oferit în 25 octombrie 2023 garanția prevăzută de art. 5 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată), potrivit căreia persoana solicitată, dacă i se va pronunța în statul membru emitent o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în România în vederea executării acelei pedepse.
Referitor la motivul facultativ de refuz al predării, de care s-a prevalat persoana solicitată, Curtea a subliniat că acesta nu este incident în cauză, deoarece cetățenia română a persoanei solicitate constituie motiv opțional de refuz doar în ipoteza în care se solicită predarea în vederea executării unei pedepse sau a măsuri de siguranță privative de libertate. În situația în care predarea se solicită pentru efectuarea urmăririlor penale în curs, cum este cazul în speță, cetățenia română activează doar clauza care condiționează predarea de transferarea în România a persoanei solicitate pentru executarea aici a măsurii sau a pedepsei privative de libertate pronunțate în statul membru emitent.
Ca urmare, în conformitate cu art. 109 alin. (1) cu referire la art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, pe numele persoanei solicitate A., cu consecința predării imediate a acestuia către autoritățile judiciare austriece în termen de maxim 10 zile, calculate începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța a condiționat predarea lui A. de cerința ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul membru emitent, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
Totodată, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus arestarea acestuia în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, calculate începând cu 27 octombrie 2023 și până în 25 noiembrie 2023, inclusiv, având în vedere că, de regulă, predarea are loc în stare de detenție, iar nu sub puterea unei alte măsuri preventive.
Deși cu prilejul audierii, A. a precizat că nu renunță la beneficiile conferite de regula specialității, opțiunea sa nu a fost inserată în dispozitivul hotărârii, din moment ce atât Republica Austria, cât și România au depus la Secretariatul General al Consiliului notificarea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel că în relațiile dintre cele două state se prezumă că s-a dat consimțământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, iar Curtea nu a dispus în alt mod în hotărârea de predare.
În ceea ce privește cererea persoanei solicitate A., formulate în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării, Curtea a observat că, pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, acesta a urmărit să obțină amânarea predării sale către autoritățile judiciare austriece, motivat de faptul că, în România este cercetat într-o altă cauză penală, mai precis în cauza înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureș sub nr. x/2023.
Instanța a notat că motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, acoperă ipotezele în care persoana solicitată este urmărită penal, judecată de către autoritățile judiciare române sau condamnată în România la o pedeapsă privativă de libertate pentru un alt fapt decât cel care a motivat emiterea mandatului european de arestare. Într-o cauză aflată în cursul urmăririi penale, nu este suficient ca în România să se fi început doar o urmărire penală în rem, ci trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau să se fi pus în mișcare acțiunea penală față de persoana vizată. S-a constatat că, din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureș în 23 și în 27 octombrie 2023, rezultă că în cauza înregistrată sub nr. x/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.
Așadar, s-a apreciat că, la acest moment, față de A. nu este aplicabilă clauza de amânare a predării prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care Curtea a respins, ca nefondată, solicitarea acestuia.
Curtea a subliniat, în subsidiar, că și în ipoteza în care în respectiva cauză s-ar dispune, până la predarea persoanei solicitate, efectuarea în continuare a urmăririi penale sau se va pune în mișcare acțiunea penală față de A., conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prin Legea nr. 306/2022, amânarea predării persoanei solicitate aflată în vreuna din ipotezele vizate de acest text de lege este în prezent facultativă și nu obligatorie.
Raportându-se la natura și gravitatea infracțiunilor cercetate în ambele state, la faza și etapa în care se află cele două proceduri penale, la asigurarea dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate și la datele ce caracterizează persoana acesteia, Curtea a constatat că, oricum, este inoportună amânarea predării până la finalizarea cauzei penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureș. În acest sens, s-a avut în vedere că infracțiunile cercetate în ambele state sunt de o gravitate abstractă medie, procedurile penale fiind incipiente, iar o predare imediată a cetățeanului român nu îl împiedică în niciun fel să formuleze în scris și să transmită la Dosarul nr. x/2023, cereri, excepții, memorii și explicații în apărare, citațiile și celelalte acte de procedură urmând a-i fi comunicate în stabilimentul penitenciar unde va fi deținut pe teritoriul Republicii Austria. Totodată, s-a apreciat că, inclusiv în ipoteza unei eventuale trimiteri în judecată, cetățeanul român, chiar deținut fiind în statul membru emitent, va putea să își exercite plenar apărările în România, căci aici i se va desemna apărător din oficiu, persoana vizată oricum având dreptul să își angajeze un avocat, iar audierea și prezența sa în fața autorităților judiciare române pot avea loc în urma emiterii unui/unor ordine europene de anchetă având ca obiect audierea prin videoconferință sau transferul temporar.
Curtea a ținut seama și de împrejurarea că numitul A. a părăsit teritoriul Austriei imediat după săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat în statul membru emitent, refugiindu-se în statul de origine, precum și de faptul că deține o bogată antecedență penală, suferind condamnări atât în România, cât și în Regatul Suediei și în Republica Austria. În plus, s-a menționat că A. nu are în România un loc de muncă stabil și nici o familie de care să fie atașat și nu a oferit nicio garanție care să fie suficientă în ochii acestei instanțe că, odată amânată predarea, el nu va părăsi România și nu va obtura astfel predarea ulterioară. În aceste circumstanțe, s-a apreciat că riscul de fugă a persoanei solicitate este unul major, cu atât mai mult cu cât în cauza penală instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. -Mureș, A. nu se află sub puterea vreunei măsuri preventive, iar Legea nr. 302/2004 republicată nu prevede posibilitatea instanței de executare să ia pe durata amânării predării vreo măsură provizorie care să preîntâmpine plecarea persoanei solicitate de pe teritoriul României.
Pentru considerentele expuse, a fost respinsă cererea persoanei solicitate, de amânare a predării, formulată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cetățean român și nu dorește să execute măsura ce va fi dispusă în privința sa de statul emitent. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 110 alin. (2) raportat la art. 109 alin. (1) și art. 114 din Legea nr. 302/2004, a solicitat amânarea predării către statul solicitant până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului român A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza conținutului mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în baza ordonanței de arestare emisă la aceeași dată, aprobată de o instanță judecătorească, rezultă că cetățeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea a două infracțiuni de furt grav prin efracție comis în mod profesionist; a unei tentative la infracțiunea de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracțiuni de înșelăciune comisă în mod profesionist și a trei tentative la infracțiunea de înșelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac, fapte care au fost descrise în conținutul mandatului și pentru care legea prevede maxim 5 ani închisoare.
Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.
Mai mult, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conținutul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legea penală română, realizând conținutul constitutiv a două infracțiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise la pct. I) subpunctele 1) și 2)]; o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la pct. I) subpunctul 3)]; o infracțiune consumată de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă la pct. II) subpunctul 1)] și trei tentative la infracțiunea de înșelăciune, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la pct. II) subpunctele 2), 3) și 4)]. De altfel, infracțiunea de înșelăciune se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.
În același timp, se are în vedere și împrejurarea că, așa cum rezultă din declarația dată la termenul din 27 octombrie 2023, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialității și nu și-a contestat identitatea.
În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat și întrunește condițiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracțiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripția ori amnistia potrivit legii române.
Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte consideră că nu este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, situație ce nu se regăsește în speță, cetățeanul român A. fiind căutat de autoritățile judiciare austriece pentru efectuarea urmăririi penale.
Față de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 octombrie 2023 de către autoritățile judiciare austriece în Dosarul nr. x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.
Totodată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului de amânare a predării, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care "în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei", ceea ce impune necesitatea ca, în respectiva cauză aflată pe rolul organelor judiciare române, să se fi început cel puțin urmărirea penală in personam. Or, așa cum în mod corect a reținut judecătorul de la fond, din relațiile comunicate la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, rezultă că în cauza înregistrată pe rolul acestei unități de parchet sub nr. x/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.
Prin urmare, în mod judicios, instanța de fond a respins cererea persoanei solicitate de aplicare a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ținând seama în plus, pe de o parte, de caracterul facultativ al unei asemenea dispoziții, iar, pe de altă parte, printre altele, de natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise în ambele state, de stadiul celor două proceduri, dar și de datele ce caracterizează persoana cetățeanului român urmărit internațional, date în raport cu care a considerat că acesta nu prezintă suficiente garanții că nu s-ar sustrage unei predări ulterioare, concluzie pe care Înalta Curte și-o însușește.
Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 noiembrie 2023.