ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către autoritățile judiciare din Austria, având numărul de referință x, față de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Austria, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 109 alin. (1) și (3) cifra 1, 2 și 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă, prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (data faptelor 04.04.2020), sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A fost menținută arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2023 până la data de 14.03.2023, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu și-a exprimat consimțământul la predare și înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prevăzut de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată începând cu data de 20.01.2023 la zi.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15/F din data de 20.01.2023 a Curții de Apel București, secția I penală s-a dispus, printre altele, admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, punerea în executare a mandatului european de arestare în ceea ce privește persoana solicitată A. și arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, de la 20.01.2023 la 18.02.2023, inclusiv

Prin Decizia penală nr. 76/31.01.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus, printre altele, admiterea contestației formulate de persoana solicitată, desființarea, în parte, a sentinței penale contestate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția I penală. Totodată, a fost menținută dispoziția de arestare a persoanei solicitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat neconcordanțe în ceea ce privește momentul expirării actelor judiciare emise de către autoritățile judiciare din Austria, consemnat în SIS și mandatul european. Astfel, în semnalarea SIS data expirării este 26.06.2023, iar în mandatul european este consemnată data de 01.07.2021 .

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală la data de 03.02.2023, sub nr. x/2023*.

La termenul de judecată din data de 03.02.2023, prima instanță a dispus efectuarea unei adrese către autoritățile judiciare austrice în vederea lămuririi neconcordanțelor din actele judiciare emise de către acestea.

La data de 08.02.2023, autoritățile judiciare austriece au comunicat că mandatul european de arestare expiră la data de 23.06.2023, motivat de faptul că, potrivit legislației austriece, limitarea unui mandat european de arestare este suspendată pe durata alertei de arestare SIS.

În rejudecarea cauzei, prima instanță a reținut că, prin adresa nr. x/2023 din data de 20.01.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța pentru a dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece la data de 22.12.2021, față de persoana solicitată A.

La termenul din data de 09.02.2023, Curtea de Apel București a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare austriece, pentru lămurirea faptelor de care este acuzată, având în vedere discriminările la care a fost supus de către autoritățile austriece și faptul că era minor la data presupuselor fapte de care este acuzat și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că, în privința persoanei solicitate A. a fost emis la data de 30.07.2020, de către Parchetul Graz, un mandat european de arestare, întemeiat pe un mandat de arestare emis la 15.06.2020, cu aprobarea Tribunalului de Land pentru cauze penale, în vederea cercetării, în calitate de autor, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 109 alin. (1) și (3) cifra 1, 2 și 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (3 fapte penale) și sancționate cu pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare.

Curtea de Apel București a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, Curtea de Apel București a constatat, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că faptele menționate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiția dublei incriminări, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 din C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Totodată, Curtea de Apel București a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susținerile persoanei solicitate privind discriminările la care a fost supusă de către autoritățile austriece, Curtea de Apel București a constatat că acestea nu sunt susținute de vreun mijloc de probă, având caracter general astfel că nu pot fi avute în vedere.

Contrar celor susținute în apărare, Curtea de Apel București a constatat că pentru lămurirea neconcordanțelor sesizate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, fiind suficientă emiterea unei adrese de către autoritățile competente.

Ca atare, prima instanță a constatat că mandatul european de arestare este valabil, nefiind identificat vreun motiv pentru neexecutarea acestuia.

Pe de altă parte, Curtea de Apel București a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare austriece, în vederea lămuririi acuzațiilor ce îi sunt aduse, precizând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinței penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023, a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației, în esență, persoana solicitată A. a formulat critici cu privire la măsura arestării preventive, susținând că, la momentul săvârșirii faptelor imputate, era minor și, conform art. 243 din C. proc. pen., se poate lua față de un minor măsura reținerii sau cea a arestării preventive doar în mod excepțional, în anumite condiții expres reglementate. Deopotrivă, legea națională prevede că față de minori pot fi dispuse doar măsuri educative.

Totodată, contestatorul a susținut că organele judiciare din România trebuie să verifice dacă acțiunea penală este declanșată, întrucât măsura arestării poate fi dispusă doar cu privire la inculpat, nu și față de suspect.

A susținut că dorește să rămână în România și a solicitat să se aibă în vedere că de aproximativ 3 ani de când a venit în România s-a angajat, ulterior și-a deschis propria afacere și vrea să frecventeze cursurile unei facultăți din luna septembrie.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauză, persoana solicitată A. este cercetată de pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 109 alin. (1) și (3) cifra 1, 2 și 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (3 fapte penale), sancționate cu pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare, reținându-se, în esență, că, la data de 04.04.2020, în localitatea Graz din Austria, persoana solicitată, împreună cu numiții, B., C. și D. au pătruns cu forța și prin amenințare cu violențe în locuința numitului E. unde se afla și numitul F. și prin folosirea de violențe și amenințare cu arme i-au deposedat pe aceștia de mai multe bunuri (ceasuri, căști marca x, pantofi, obiecte vestimentare).

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către autoritățile judiciare din Austria, având numărul de referință x, pe numele persoanei solicitate A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Deopotrivă, faptele menționate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiția dublei incriminări, prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 din C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Totodată, instanța constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Prin motivele formulate, contestatorul persoana solicitată A. a susținut că, la momentul săvârșirii faptelor imputate, era minor și, conform art. 243 din C. proc. pen., se poate lua față de un minor măsura reținerii sau cea a arestării preventive doar în mod excepțional, în anumite condiții expres reglementate.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că, la acest moment, contestatorul persoană solicitată nu este minor (fiind născut la data de 11.06.2003), iar predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea acestuia de libertate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Relativ la susținerile contestatorului, în sensul că legea națională prevede că față de minori pot fi dispuse doar măsuri educative și că organele judiciare din România trebuie să verifice dacă acțiunea penală este declanșată, întrucât măsura arestării poate fi dispusă doar cu privire la inculpat, nu și față de suspect, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, în prezentul cadru procesual, rolul instanței române se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz privind predarea. Or, motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele reglementate de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Trebuie subliniat că, în cauză, nu este incident motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor, 04.04.2020, contestatorul avea 16 ani, iar potrivit art. 113 alin. (3) C. pen., minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Austria a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - ED