ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, în dosarul cu numărul de referință 11 St 262/10g, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016, pe numele persoanei solicitate A..

A constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

A dispus predarea persoanei solicitate A., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ Vaslui, către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, în baza mandatului european de arestare din data de 17.05.2016, emis în dosarul cu număr de referință 11 St 262/10g, pentru cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată începând cu data de 20.12.2022, ora 1230.

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, a menținut măsura arestării persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, de la 03.01.2023 la 01.02.2023, inclusiv, în vederea predării.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că, prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen de Biroul SIRENE național din Austria la data de 22.05.2016, transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, în temeiul mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de Parchetul Innsbruck, Austria, în dosarul cu număr de referință 11 St 262/10g, fundamentat pe un mandat național de arestare emis de aceeași autoritate, s-a solicitat predarea numitului A., suspectat de comiterea infracțiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac.

S-a arătat sub aspectul situației de fapt s-a reținut că, la data de 08.09.2004, în Innsbruck, numitul A. ar fi jefuit banca din Gries am Sellrain, folosind o armă, împreună cu o altă persoană, care a fost arestată la data de 08.09.2004, fiind astfel sustrasă o sumă mare de bani. Persoana solicitată a fost identificată pe baza amprentelor pe care le-a lăsat la locul comiterii faptei.

S-a menționat în semnalarea SIS că infracțiunea pentru care se solicită predarea se regăsește pe lista faptelor care dau loc la predare pentru care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, la pct. 0018.01 (furt organizat sau armat).

Astfel, constatând că documentele transmise de autoritățile solicitante conțin informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și că nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prin ordonanța nr. 47/2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 20.12.2022, ora 12:30, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării sale în fața instanței de judecată.

Persoana solicitată A. a arătat că se opune predării, întrucât nu a comis fapta care i se impută.

La data de 20.12.2022, prin referatul întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), a fost sesizată Curtea de Apel Iași cu solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii, pentru o durată de 15 zile, față de numitul A., în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria, respectiv în vederea efectuării demersurilor pentru traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.12.2022 pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 21.12.2022, ora 09:00, pentru când s-a dispus citarea persoanei solicitate, precum și asigurarea asistenței juridice a acesteia, prin încunoștințarea apărătorului desemnat din oficiu, care a asigurat asistența juridică și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

La termenul fixat, din data de 21.12.2022, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a fost identificată persoana solicitată A., prilej cu care aceasta nu a formulat obiecții în ce privește identitatea.

Prin încheierea din data de 21.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării, în baza semnalării SIS - Biroul SIRENE Austria din data de 22.05.2016, introduse în temeiul mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de Parchetul Innsbruck, Austria, în dosarul cu număr de referință 11 St 262/10g, fundamentat pe un mandat național de arestare emis de aceeași autoritate, în vederea executării unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 21.12.2022 și până la 04.01.2023, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că semnalarea Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În vederea continuării procedurii, fiind necesar ca la dosar să fie depus mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a acordat termen de judecată la data de 03.01.2023, ora 09:00.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanței în limba germană, însoțit de traducerea în limba română. După primirea mandatului european de arestare, i s-a comunicat persoanei solicitate o copie a acestuia, putând lua cunoștință de conținutul mandatului european.

La termenul de judecată din data de 03.01.2023, i s-au adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul și efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, persoana solicitată A., declarând că nu e de acord cu predarea și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 17.05.2016, pe numele persoanei solicitate A., de către autoritățile judiciare din Austria, în corelare cu normele juridice - naționale și europene - incidente în materie, Curtea a reținut următoarele:

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată A. este suspectată că, în data de 08.09.2004, dimineața, în Gries im Sellrain, în colaborare cu complicele său B., condamnat deja prin sentință definitivă, ar fi sustras sau ar fi pretins bunuri mobile străine, și anume bani în numerar, în valoare de 18.605 euro, aparținând C. prin folosirea unei amenințări cu un pericol asupra vieții și a integrității corporale față de angajata bancară D., cu intenția ca prin împroprietărirea pe nedrept cu aceștia să se îmbogățească în mod ilicit el însuși sau o terță persoană, iar ei ar fi comis tâlhăria în calitate de membri ai unei asociații criminale prin colaborarea unui alt membru al asociației și prin utilizarea unei arme, și anume de către B., a unui pistol cu gaz îndreptat împotriva angajatei bancare.

Instanța a constatat că furtul organizat sau armat, marcat în mandatul european de arestare, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dă drept la predare fără a fi supus verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, fiind sancționat de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de 7 ani și 6 luni închisoare.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv mandatul conține următoarele informații:

a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente;

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din lege;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;

g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Astfel, în mandatul european de arestare s-a menționat că acesta se întemeiază pe ordonanța de arestare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Innsbruck din data de 13.05.2016, emisă în dosarul nr. x St 262/10g, aprobată de instanță. Nu s-a indicat o hotărâre executorie sau durata pedepsei privative de libertate aplicate, dar s-a arătat că durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunea săvârșită este de 7,5 ani închisoare.

De asemenea, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a legii menționate.

Persoana urmărită nu a formulat obiecții privind identitatea, nu a fost de acord să fie predată și nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, din 13.06.2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18.07.2002 [art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată].

Chiar dacă din perspectiva actualului C. pen. român se poate pune în discuție prescripția răspunderii penale, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile din Austria în scopul cercetării persoanei solicitate A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, astfel că pentru constatarea unui eventual impediment în calea tragerii la răspundere penală a persoanei solicitate, autoritățile austriece sunt mai bine plasate.

În mandatul european de arestare s-a menționat că persoanei în cauză nu i-a putut fi înmânată personal decizia, dar, hotărârea îi va fi înmânată personal fără întârziere după predare și, în momentul în care i se înmânează decizia, persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia are dreptul de a fi prezentă și care permite ca situația de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată și care poate conduce la desființarea deciziei inițiale; persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite o nouă procedură de judecată sau un apel.

Împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 ianuarie 2023, fiind fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2023.

Concluziile reprezentatului Ministerului Public, precum și ale apărării contestatorului de la termenul de dezbateri sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință 11 St 262/10g, emis la data de 17.05.2016, de Parchetul Innsbruck din Austria, față de persoana solicitată A., în vederea în vederea executării unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, instanța de control judiciar notează că aspectele referitoare la incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi primite.

Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Din interpretarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă că prescripția răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare.

Chiar și în cazul în care s-ar pune problema intervenirii prescripției răspunderii penale, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere caracterul urgent al acestor proceduri prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a menținut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Se mai reține, în acord cu prima instanță, că lipsa consimțământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare, de vreme ce dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod imperativ că "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.".

Or, raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt și de drept din cauză, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod legal și temeinic, a procedat, la termenul de judecată din data de 03 ianuarie 2023, la consemnarea poziției persoanei solicitate A. în cuprinsul unei declarații, care este atașată la dosarul cauzei.

Ca atare, critica persoanei solicitate A. privind faptul că nu este de acord cu predarea nu poate fi primită în considerarea împrejurării că punerea în executarea a unui mandat european de arestare nu este condiționată de acordul acesteia.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.