ÎCCJ, decizie (scj.ro #211977)

Mandat european de arestare. Amânarea predării

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: -

drept procesual penal

- mandat european de arestare

- amânarea predării

Legea nr. 302/2004,

art. 114 alin. (1)

Incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei, impune necesitatea ca, în respectiva cauză aflată pe rolul organelor judiciare române, să se fi început cel puțin urmărirea penală in personam.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 736 din 07 noiembrie 2023

Prin sentința penală nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2023, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare austriece.

Totodată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x. emis la data de 05 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac (Codul StGB) și înșelăciune comisă în mod profesionist, prevăzută de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac (în total șapte infracțiuni), precum și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare austriece în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023, sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 27 octombrie 2023, până la data de 25 noiembrie 2023 inclusiv.

S-a menționat că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece se va realiza în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost respinsă cererea persoanei solicitate A., formulată în baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării.

Procedând la analizarea condițiilor de executare a mandatului european de arestare, Curtea a constatat, cu titlu preliminar, că, din conținutul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre rezultă că regula în materie este aceea a executării obligatorii a unui mandat european de arestare, regulă ce își are suportul în principiile încrederii și recunoașterii reciproce, potrivit cărora statele membre acordă reciproc un grad ridicat de încredere în calitatea sistemelor lor de drept și hotărârile judiciare emise de autoritățile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă o forță executorie directă și deplină pe întreg teritoriul Uniunii.

În cauză, Curtea a reținut că, prin mandatul european de arestare nr. x St 106/22z emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, s-a solicitat arestarea și predarea numitului A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt grav prin efracție comis în mod profesionist; a unei tentative la infracțiunea de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracțiuni de înșelăciune comisă în mod profesionist și a trei tentative la infracțiunea de înșelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac.

Persoana solicită A. mai este suspectată de faptul că, la data de 28 martie 2023, în localitatea Amstetten și în alte localități din Austria, în cooperare conștientă și voită cu o persoană necunoscută, în calitate de coautor, dar cel puțin în calitate de autor cu un alt tip de participare la infracțiune, acționând în mod profesionist și cu intenția de a obține un folos patrimonial pe nedrept, pentru sine sau pentru un terț, au indus în eroare persoanele cu drept de dispoziție din cadrul întreprinderii B., în filialele magazinului C. din localitățile susmenționate, determinându-le sau încercând să le determine, să efectueze anumite activități prin care au păgubit material întreprinderea B. sau o persoană terță cu suma de 300 Euro, și prin care urmăreau să le păgubească material cu suma de 1.600 Euro.

Curtea a constatat că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare pot constitui, potrivit legislației române, două infracțiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 1) și 2)]; o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul I) subpunctul 3)]; o infracțiune consumată de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă mai sus la punctul II) subpunctul 1)] și trei tentative la infracțiunea de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la punctul I) subpunctele 2), 3) și 4)].

S-a mai reținut că, pentru infracțiunile de înșelăciune, puse în sarcina persoanei solicitate de către autoritățile judiciare austriece, indiferent de denumirea avută în statul membru emitent, examenul dublei incriminări nu trebuie efectuat, cât timp durata maximă a pedepsei privative de libertate care se poate aplica în statul în relație este de 5 ani și se încadrează în lista celor 32 categorii de infracțiuni care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări (așa cum rezultă din rubricile c).1 și e).I din mandatul european).

Curtea a constatat că mandatul european de arestare nr. y/2023 conține toate informațiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru (art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată), subliniind că nu a identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 3, 4 și 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată) și nici vreun risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent. Totodată, dat fiind faptul că A. este cetățean român, Curtea a avut în vedere că autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a oferit în 25 octombrie 2023 garanția prevăzută de art. 5 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată), potrivit căreia persoana solicitată, dacă i se va pronunța în statul membru emitent o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în România în vederea executării acelei pedepse.

Printre altele, în ceea ce privește cererea persoanei solicitate A., formulate în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării, Curtea a observat că, pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, acesta a urmărit să obțină amânarea predării sale către autoritățile judiciare austriece, motivat de faptul că, în România este cercetat într-o altă cauză penală, mai precis în cauza înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureș sub nr. y/P/2023.

Instanța a notat că motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, acoperă ipotezele în care persoana solicitată este urmărită penal, judecată de către autoritățile judiciare române sau condamnată în România la o pedeapsă privativă de libertate pentru un alt fapt decât cel care a motivat emiterea mandatului european de arestare. Într-o cauză aflată în cursul urmăririi penale, nu este suficient ca în România să se fi început doar o urmărire penală in rem, ci trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau să se fi pus în mișcare acțiunea penală față de persoana vizată. S-a constatat că, din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureș în 23 octombrie și în 27 octombrie 2023, rezultă că în cauza înregistrată sub nr. y/P/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.

Așadar, s-a apreciat că, la acest moment, față de A. nu este aplicabilă clauza de amânare a predării prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care Curtea a respins, ca nefondată, solicitarea acestuia.

Curtea a subliniat, în subsidiar, că și în ipoteza în care în respectiva cauză s-ar dispune, până la predarea persoanei solicitate, efectuarea în continuare a urmăririi penale sau se va pune în mișcare acțiunea penală față de A., conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prin Legea nr. 306/2022, amânarea predării persoanei solicitate aflată în vreuna din ipotezele vizate de acest text de lege este în prezent facultativă și nu obligatorie.

Raportându-se la natura și gravitatea infracțiunilor cercetate în ambele state, la faza și etapa în care se află cele două proceduri penale, la asigurarea dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate și la datele ce caracterizează persoana acesteia, Curtea a constatat că, oricum, este inoportună amânarea predării până la finalizarea cauzei penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureș. În acest sens, s-a avut în vedere că infracțiunile cercetate în ambele state sunt de o gravitate abstractă medie, procedurile penale fiind incipiente, iar o predare imediată a cetățeanului român nu îl împiedică în niciun fel să formuleze în scris și să transmită la dosarul nr. y/P/2023, cereri, excepții, memorii și explicații în apărare, citațiile și celelalte acte de procedură urmând a-i fi comunicate în stabilimentul penitenciar unde va fi deținut pe teritoriul Republicii Austria. Totodată, s-a apreciat că, inclusiv în ipoteza unei eventuale trimiteri în judecată, cetățeanul român, chiar deținut fiind în statul membru emitent, va putea să își exercite plenar apărările în România, căci aici i se va desemna apărător din oficiu, persoana vizată oricum având dreptul să își angajeze un avocat, iar audierea și prezența sa în fața autorităților judiciare române pot avea loc în urma emiterii unui/unor ordine europene de anchetă având ca obiect audierea prin videoconferință sau transferul temporar.

Curtea a ținut seama și de împrejurarea că numitul A. a părăsit teritoriul Austriei imediat după săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat în statul membru emitent, refugiindu-se în statul de origine, precum și de faptul că deține o bogată antecedență penală, suferind condamnări atât în România, cât și în Regatul Suediei și în Republica Austria. În plus, s-a menționat că A. nu are în România un loc de muncă stabil și nici o familie de care să fie atașat și nu a oferit nicio garanție care să fie suficientă în ochii acestei instanțe că, odată amânată predarea, el nu va părăsi România și nu va obtura astfel predarea ulterioară. În aceste circumstanțe, s-a apreciat că riscul de fugă a persoanei solicitate este unul major, cu atât mai mult cu cât în cauza penală instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureș, A. nu se află sub puterea vreunei măsuri preventive, iar Legea nr. 302/2004 republicată nu prevede posibilitatea instanței de executare să ia pe durata amânării predării vreo măsură provizorie care să preîntâmpine plecarea persoanei solicitate de pe teritoriul României.

Pentru considerentele expuse, a fost respinsă cererea persoanei solicitate, de amânare a predării, formulată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., apreciind că sunt incidente dispozițiile art.  99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cetățean român și nu dorește să execute măsura ce va fi dispusă în privința sa de statul emitent. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 110 alin. (2) raportat la art. 109 alin. (1) și art. 114 din Legea nr. 302/2004, a solicitat amânarea predării către statul solicitant până la soluționarea definitivă a dosarului nr. y/P/2023 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului român A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, din analiza conținutului mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 octombrie 2023 de către Parchetul din St. Pölten, Republica Austria, în baza ordonanței de arestare emisă la aceeași dată, aprobată de o instanță judecătorească, rezultă că cetățeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea a două infracțiuni de furt grav prin efracție comis în mod profesionist; a unei tentative la infracțiunea de furt grav prin efracție comis în mod profesionist, prevăzute de art. 127, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 3, art. 130 alin. (2) cazul 2 (raportat la alin. (1) cazul 2), art. 15 C. pen. austriac; a unei infracțiuni de înșelăciune comisă în mod profesionist și a trei tentative la infracțiunea de înșelăciune comise în mod profesionist, prevăzute de art. 146, art. 148 cazul 1, art. 15 C. pen. austriac, fapte care au fost descrise în conținutul mandatului și pentru care legea prevede maxim 5 ani închisoare.

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Mai mult, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conținutul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legea penală română, realizând conținutul constitutiv a două infracțiuni consumate de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [faptele descrise la pct. I) subpunctele 1) și 2)]; o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 cu referire la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [fapta descrisă mai sus la pct. I) subpunctul 3)]; o infracțiune consumată de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. [fapta descrisă la pct. II) subpunctul 1)] și trei tentative la infracțiunea de înșelăciune, fiecare prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. (1) C. pen. [faptele descrise mai sus la pct. II) subpunctele 2), 3) și 4)]. De altfel, infracțiunea de înșelăciune se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Printre altele, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului de amânare a predării, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care „în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei”, ceea ce impune necesitatea ca, în respectiva cauză aflată pe rolul organelor judiciare române, să se fi început cel puțin urmărirea penală in personam. Or, așa cum în mod corect a reținut judecătorul de la fond, din relațiile comunicate la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, rezultă că în cauza înregistrată pe rolul acestei unități de parchet sub nr. y/P/2023 nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.

Prin urmare, în mod judicios, instanța de fond a respins cererea persoanei solicitate de aplicare a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ținând seama în plus, pe de o parte, de caracterul facultativ al unei asemenea dispoziții, iar, pe de altă parte, printre altele, de natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise în ambele state, de stadiul celor două proceduri, dar și de datele ce caracterizează persoana cetățeanului român urmărit internațional, date în raport cu care a considerat că acesta nu prezintă suficiente garanții că nu s-ar sustrage unei predări ulterioare, concluzie pe care Înalta Curte și-o însușește.

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 6/ME din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2023.