ÎCCJ, decizie (scj.ro #205581)

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz. Prescrierea executării pedepsei

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic

:  - drept procesual penal

- contestație

- mandat european de arestare

C. pen.,

art. 163 alin. (2)

Legea nr. 302/2004

, art. 99 alin. (2) lit. g)

Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (2) C. pen., termenul de prescrierea a executării a unei pedepse aplicată de o autoritatea judiciară străină se întrerupe inclusiv prin săvârșirea, din nou, a unei infracțiuni pe teritoriul României, nefiind, astfel, posibilă reținerea incidenței dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 207 din 13 martie 2023

Prin sentința penală nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023, în temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a admis  cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia doar pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referintă x/2021/SEIP pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate prev de art. 648 C. pen. italian.

În baza art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a respins solicitarea de predare a persoanei solicitate A. pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura  Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentința nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Orinar din Imperia, sentința nr. 528/2014, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referintă x/2021/SEIP , în vederea executării pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

În temeiul art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia până la pronunțarea unei hotărări definitive în dosarul nr. y/333/2023 al Judecătoriei Vaslui, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate.

Conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 19.01.2023, pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în baza semnalării din Sistemul de Informații Schengen – Biroul Sirene Național din Italia, în baza mandatului european de arestare din 22.12.2022, emis de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea din Imperia, în dosarul cu nr. de referință x/2021/SIEP, pentru executarea pedepsei de 5 ani , o lună și 2 zile închisoare , aplicată prin  ordinul de încarcerare x/2021/SIEP emis la 24.09.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian

Prin încheierea din 20.01.2023, Curtea de Apel Iași a respins propunerea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și a dispus măsura controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 zile, măsura fiind menținută ulterior.

La termenul de judecată din data de 01.02.2023 s-a dispus reunirea dosarului cu nr. z/45/2023 la dosarul cu nr. x/45/2023, având în vedere că au fost înaintate  spre executare încă 3 mandate europene de arestare vizând pe aceeași persoană solicitată A., respectiv mandatele europene de arestare emise la data de 22.11.2022, de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentința nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

Curtea de apel a adus la cunoștința persoanei solicitate conținutul și efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului, dar și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului dat.

După ce a fost informată asupra tuturor aspectelor mai sus menționate, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., aceasta declarând, în termeni neechivoci, că nu este de acord să fie predată autorității judiciare din Italia, emitentă a mandatului european de arestare, precum și faptul că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Totodată persoana solicitată, prin apărător ales, a solicitat să se respingă predarea în vederea executării pedepsei de 5 ani, o lună și 2 zile închisoare, invocând existenta motivului opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și existenta dosarului nr. y/333/2023 pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Examinând mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A., în strânsă corelare cu normele juridice naționale și europene incidente în materie, Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referință x/2021/SEIP vizează executarea pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, aplicată prin sentința penală nr. 253/2021 a Tribunalului Ordinar din Imperia.

Mandatele europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura  Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia sunt fundamentate pe sentința nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, din vitrina unui supermarket din Imperia, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea, în calitate de coautor, a infracțiunii de furt, constând în aceea că a sustras la data de 20.03.2014 bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X. din localitatea Borgo S Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare și ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta și sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influenta alcoolului și ultraj la u funcționar public, constând în aceea că la data de  4.08.2010 A. a fost depistat în stare de ebrietate pe raza localității Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător la adresa carabinierilor, respectiv a mimat tăierea gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

Coroborând dispozițiile legale în materia executării mandatelor europene de arestare, Curtea de apel a reținut că niciunul dintre cele 4 mandate europene emise de autoritățile italiene nu vizează ordinul prin care s-a dispus cumularea tuturor pedepselor mai sus menționate, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 5 ani o lună și 2 zile închisoare la care se face referire in cuprinsul solicitării autorităților italiene.

În consecință, Curtea de apel a analizat solicitarea de predare a autorităților italiene în raport de conținutul fiecărui mandat european de arestare, constatând că, în privința mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentința nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia este incident cazul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

În acest sens, în raport de pedepsele de 1 an închisoare și de 6 luni închisoare  aplicate prin sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 1.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, în raport de data rămânerii definitive a acestora și de termenele de prescripție a executării pedepselor prevăzute de art. 162, alin. (1) lit. b) C. pen., rezultă că, potrivit legislației române, este prescrisă executarea pedepselor, fiind fără relevanță data ordinului de încarcerare prin care a fost stabilită pedeapsa rezultantă câtă vreme acest ordin cumulează pedepse pentru care se împlinise termenul de prescripție a executării pedepsei.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că se impune a da eficientă acestui motiv opțional de refuz în contextul în care faptele vizate de mandatele europene de arestare vizează infracțiuni de o gravitate redusă, săvârșite cu aproximativ 10 ani de zile în urmă, persoana solicitată fiind cetățean român, integrat social, are o familie,  un loc de muncă în cadrul cabinetului de traduceri pe care îl deține împreună cu soția.

În privința mandatului european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referință x/2021/SEIP pe numele persoanei solicitate A., Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, infracțiunea vizată se regăsește, conform mențiunilor din mandat pe lista faptelor care dau loc la predare, sens în care Curtea nu mai are obligația de a verifica îndeplinirea condiției dublei incriminări și nici de a verifica corectitudinea acestor mențiuni care sunt la latitudinea statului solicitant, în raport de propria incriminare. Totodată, Curtea de apel a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare.

Împotriva sentinței penale nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023, printre alții, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a susținut că sentința penală nr. 15/FCJI/24.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/45/2023 al Curții de Apel Iași este nelegală, întrucât, în mod greșit, instanța de executare a constatat că în cauză este incident cazul opțional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Executarea celor două pedepse de 6 luni închisoare și a pedepsei de 1 an închisoare, la care a fost condamnat A. prin sentințele penale nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, nu s-au prescris, conform legislației române, în raport de dispozițiile art. 162 alin. (3) C. pen. și în raport de dispozițiile art. art. 163 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel Iași a reținut în motivarea sentinței penale nr. 15/FCJI/24.02.2023, faptul că niciunul dintre cele patru mandate europene emise de autoritățile italiene nu vizează ordinul prin care s-a dispus cumularea tuturor pedepselor aplicate persoanei solicitate A.

Parchetul a solicitat să se constate că la lit. b) din toate cele patru mandate europene de arestare, la rubrica privind „Decizia pe care se bazează Mandatul European de Arestare", la pct. 1 se menționează - Decizia de executare de pedepse concurente, în privința condamnatului în stare de libertate, cu contextual mandat de executare nr. x/2021, emis în data de 24.09.2021 de Procuratura Republicii din Imperia". Or, prin acest act emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Imperia, Biroul executări penale, s-a calculat pedeapsa totală pe care persoana solicitată A. trebuie să o execute, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor și cumulării pedepselor din cele patru sentințe penale, respectiv 5 ani, 1 luni și 24 zile.

Parchetul a arătat că prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, iar prin aceeași sentință, în baza art. 168 C. pen. italian s-a revocat suspendarea executării pedepsei acordată prin sentința Tribunalului din Imperia din 08.04.2015, definitivă la data de 27.05.2015 și prin sentința Tribunalului din Imperia din 18.07.2016, definitivă la data de 01.12.2016.

De asemenea, prin ordonanța nr. y/21/SIGE a Tribunalului Imperia, Instanța de Executare, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare,  aplicată persoanei solicitate A. prin sentința pronunțată la data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014.

Întrucât, suspendarea condiționată a pedepselor de 1 an închisoare și a celor două pedepse de 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate prin sentințele penale nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, nr. 528/2014, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, a fost revocată, instanța de executare, Curtea de Apel Iași, trebuia să constate că, termenul de prescripție a executării pedepsei, în cazul celor trei pedepse, nu s-a împlinit.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (3) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă și se calculează în raport de restul de pedeapsă neexecutat.

Cum sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, de revocare a beneficiului suspendării condiționate, a rămas definitivă la 13.07.2021, de la această dată se calculează termenul de prescripție, prev. de art. 162 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 528 din data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, termenul de prescripție, prev. de art. 162 alin. (1) C. pen. se calculează de la data revocării suspendării condiționate a pedepsei, prin ordonanța nr. y/21/SIGE a Tribunalului Imperia, Instanța de Executare, respectiv 21.10.2021.

În opinia Parchetului, în mod greșit, Curtea de Apel Iași a reținut că pedepsele de 1 an închisoare și cele două pedepse de 6 luni închisoare, aplicate persoanei solicitate prin sentințele penale nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, s-au prescris în raport de data rămânerii definitive a acestora și de termenele de prescripție a executării pedepselor, prevăzute de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.

În final, s-a solicitat admiterea contestației, iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia de predare a persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună și 24 zile închisoare, la care a fost condamnată prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015.

Examinând, printre altele, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: „Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate”.

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: „Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Așadar, art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 reglementează un caz de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea sub aspectul căreia persoana solicitată este cercetată de către autoritățile judiciare străine, termen care se calculează conform codului de procedură penală român.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că la data de 22.12.2022 a fost emis mandatul european de arestare de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea din Imperia, în dosarul cu nr. de referință x/2021/SIEP, pentru executarea pedepsei de 5 ani, o lună și 24 zile închisoare, aplicată prin Ordinul de încarcerare x/2021/SIEP emis la 24.09.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian.

De asemenea, au fost înaintate spre executare și mandatele europene de arestare vizând pe aceeași persoană solicitată A., emise la data de 22.11.2022, de Procuratura  Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentința nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

În contestație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, să se constate că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 și, pe cale de consecință, să se dispună predarea persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună și 24 zile închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr, 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015.

Așa cum s-a menționat anterior, în temeiul art. 99 alin. (2)

lit. g)

din Legea nr. 302/2004, care reprezintă reflectarea art. 4

pct. 4

din Decizia-cadru, executarea MEA poate fi refuzată când, potrivit legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Or, în cauză, Curtea de Apel Iași a reținut în mod greșit că executarea pedepselor de 1 an închisoare și cele două pedepse de 6 luni închisoare, aplicate persoanei solicitate prin Sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, s-a prescris în raport de data rămânerii definitive a acestora și de termenele de prescripție a executării pedepselor, prevăzute de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că prin sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, Reg. Gen. nr. 419/2014 DIB- R.G.N.R nr. 1427/2014 emisă la data de 22.03.2014, de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, persoană solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea, în calitate de coautor, a infracțiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2-7 C. pen. Italian, constând în sustragerea la data de 20.03.2014 de bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X din localitatea Borgo S. Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare și ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta.

Din copia cazierului judiciar al persoanei solicitate rezultă că prin sentința penală 1496/09.12.2015, pronunțată în dos. x/333/2015 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 214 din 14.03.2016 a Curții de Apel Iași, aceasta a fost condamnată în România pentru săvârșirea la data de 22.02.2015 a infracțiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. și art. 337 C. pen. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, cu aplic. art. 91 C. pen.

Prin sentința nr. 581/2015 Reg. gen. nr. 85/2015 DIB.-R.G. N.R. nr. 3179/2010 emisă la data de 08.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 25.07.2015, persoană solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influenta alcoolului și ultraj la un funcționar public, prevăzută de art.186 alin. (2) din Decretul Legislativ nr. 285/30.04.1992 (Codul Rutier) și ultraj la un funcționar public, prevăzut de art. 337 C. pen. italian, constând în aceea că la data de 4.08.2010 a fost depistată în stare de ebrietate pe raza localității Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător la adresa carabinierilor, respectiv a mimat tăierea gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

De asemenea, se constată că din cazierul judiciar rezultă că persoană solicitată A. a mai fost condamnată în România pentru săvârșirea la data de 19.08.2015 a infracțiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. și art. 336 alin. (1) C. pen. (sentința nr. 1700/15.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/333/2017 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2017).

Prin sentința nr. 1203/2016, Reg. gen. nr. 1057/2014 DIB.-R.G.N.R. nr. 83/2013 emisă la data de 18.07.2016 de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 01.12.2016, persoană solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, prin efracție, din vitrina unui supermarket din Imperia.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar reiese că, la data de 23.08.2021 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de A. și ulterior, la data de 26.01.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea la data de 09.02.2020 a infracțiunilor prev. de art. 337 C. pen. și 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

Se observă că prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, în baza art. 168 C. pen. italian s-a revocat suspendarea executării pedepsei acordată inculpatului prin sentința nr. 581 a Tribunalului din Imperia din 08.04.2015, definitivă la data de 27.05.2015 (6 luni închisoare) și prin sentința nr. 1203 a Tribunalului din Imperia din 18.07.2016, definitivă la data de 01.12.2016 (1 an închisoare).

Din examinarea fișei de cazier rezultă că inculpatul a comis pe teritoriul României mai multe infracțiuni la următoarele date, respectiv, 22.02.2015, 19.08.2015 și 09.02.2020. Față de dispozițiile Codului penal, și anume art. 163 alin. (2), termenul de prescripție a executării unei pedepse se întrerupe prin săvârșirea unei alte infracțiuni, astfel că se constată că executarea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentința nr. 528/2014, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia nu s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Legea română prevede un termen de prescripție a executării pedepsei de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei stabilite ceea ce face ca termenele de prescripție e executării pedepselor întrerupte la datele de 22.02.2015, 19.08.2015 și 09.02.2020 să se împlinească cel mai devreme în luna august 2025 (în raport de hotărârea rămasă definitivă la 28.05.2014 și față de data comiterii ultimei infracțiuni, la 09.02.2020), chiar fără luarea în considerare a faptului că unele dintre hotărâri au fost ulterior modificate de către instanțele italiene prin revocarea suspendării executării pedepsei.

Prin ordonanța nr. y/2/SIGE din 21.10.2021 a Tribunalului Imperia,  Instanța de Executare, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin sentința nr. 528 pronunțată la data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (3) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.

Așadar, ca urmare a suspendării executării pedepsei, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă, respectiv din anul 2021 (conform sentinței penale nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021 și ordonanței nr. y/21/SIGE din 21.10.2021 a Tribunalului Imperia), astfel că termenul de prescripție s-ar fi împlinit după cum urmează:

pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 528/2014, în raport de ordonanța nr. y/21/SIGE din 21 octombrie 2021 a Tribunalului Imperia, termenul de prescripție a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 20 aprilie 2027;

pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 581/2015, în raport de sentința penală nr. 253/2021 definitivă la 13 iulie, termenul de prescripție a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 25 ianuarie 2027;

pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința nr. 1203, în raport de sentința penală nr. 253/2021 definitivă la 13 iulie 2021, termenul de prescripție a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 25 februarie 2027.

Mai mult, având în vedere dispozițiile art. 163 alin. (2) C. pen., potrivit căruia cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni, se constată că, în raport de săvârșirea infracțiunilor de pe teritoriul României, a fost întrerupt termenul de prescripție al executării pedepselor la care a fost condamnat în străinătate, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2)

lit. g)

din Legea nr. 302/2004, republicată (decizia nr. 214/2016, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori – NCPP; sentința nr. 1700/15.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/333/2017 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2017; prin Rechizitoriul nr. din 26.01.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea la data de 09.02.2020 a infracțiunilor prev. de art. 337 C. pen. și 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește condamnarea persoanei solicitate la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, aplicată prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021 a Tribunalului Ordinar din Imperia, definitivă la 13.07.2021, se constată că nu a fost împlinit termenului de prescripție a răspunderii penale, criticile apărării fiind nefondate. Instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că nu există niciun impediment la predarea persoanei solicitate pentru infracțiunea vizată de mandatul european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referință x/2021/SIEP, nefiind incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât predarea vizează executarea pedepsei aplicate în mod definitiv de autoritățile judiciare străine.

Drept urmare, datele cauzei converg spre o soluție de predare a persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referință x/2021/SIEP, în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună și 24 zile închisoare, la care a fost condamnată prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr. 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

Pentru considerente expuse, Înalta Curte a admis contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023.

A desființat, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia privind predarea persoanei solicitate A. și pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, cuprinse în totalul restului de pedeapsă de 5 ani, 1 lună, 24 zile de închisoare, în dosarul cu număr de referință x/2021/SIEP. fundamentate pe:

- sentința nr. 1203/2016, Reg. gen. nr. 1057/2014 DIB. - R.G.N.R. nr. 83/2013 emisă la data de 18.07.2016 de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 01.12.2016, de condamnare la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea de către A. infracțiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, prin efracție, din vitrina unui supermarket din Imperia.

- sentința nr. 528/2014, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, Reg. Gen. nr. 419/2014 DIB - R.G.N.R nr. 1427/2014 emisă la data de 22.03.2014, de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea de către A., în calitate de coautor a infracțiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2-7 C. pen. italian, constând în sustragerea la data de 20.03.2014 de bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X. din localitatea Borgo S. Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare și ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta.

- sentința nr. 581/2015 Reg. gen. nr. 85/2015 DIB. - R.G.N.R. nr. 3179/2010 emisă la data de 08.04.2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 25.07.2015, de condamnare la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influenta alcoolului și ultraj la un funcționar public, prevăzută de art. 186 alin. (2) din Decretul Legislativ nr. 285/30.04.1992 (Codul Rutier) și ultraj la un funcționar public, prevăzut de art. 337 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de  4.08.2010, A. a fost depistat în stare de ebrietate pe raza localității Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător  la adresa carabinierilor, respectiv  a mimat tăierea  gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

A constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referință x/2021/SIEP, în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună și 24 zile închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentința penală nr. 1203/2016, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016,  sentința nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 și sentința nr, 581/2015, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei.