ÎCCJ, decizie (scj.ro #220693)

Contestație. Mandat european de arestare. Dublă incriminare. Arestare provizorie

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic:

-

drept procesual penal

- contestație

- mandat european de arestare

-arestare provizorie

Legea nr. 302/2004

, art. 97, art. 102

Pentru infracțiunile care nu fac parte din lista celor enumerate de Legea nr.  302/2004, pentru executarea mandatului european de arestare este necesară îndeplinirea condiției dublei  incriminări,  potrivit  legii,  predarea fiind subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române [art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004]. În absența îndeplinirii condiției dublei incriminări, nu poate fi dispusă o măsură preventivă, indiferent de natura acesteia.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 99 din 6 februarie 2024

Prin încheierea din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, cooperare judiciară internațională, în dosarul nr. x/45/2024/a1, s-a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., cetățean ceh, cu domiciliul în orașul (...), fără forme legale în (...), aflată în stare de reținere în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iași, în vederea predării, în baza semnalării Schengen - Biroul SIRENE Național din Cehia din 17.01.2024, emise în baza mandatului european de arestare emis la data de 15.01.2024 de Judecătoria Plzen-mesto, în dosarul cu nr. de referință x/2020, fundamentat pe un mandat național de arestare emis la data de 28.07.2021, în dosarul cu nr. de referință x/2020-106, în vederea cercetării penale pentru comiterea infracțiunii de „neglijență în sprijinul obligatoriu”, prevăzut de art. 196 alin. (1) C. pen. ceh, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 23.01.2024 până la 06.02.2024, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

Prima instanță a constatat că în baza mandatului european de arestare, emis la data de 15.01.2024 de Judecătoria din Plzen-mesto, emis în dosarul cu nr. de referință x/2020, fundamentat pe un mandat național de arestare emis la data de 28.07.2021, în dosarul cu nr. de referință x/2020-106, A. a fost dată în urmărire internațională, din data de 17.01.2024.

S-a observat că în semnalarea S.I.S., introdusă de autoritățile judiciare din Republica Cehă, se arată că predarea numitei A. este solicitată în vederea cercetării penale pentru comiterea infracțiunii de „neglijență în sprijinul obligatoriu”, prev. de art. 196 alin. (1) C. pen. ceh, pentru care pedeapsa maximă este de un an închisoare. În formularul A al semnalării S.I.S. s-a aratat, sub aspectul situației de fapt, că persoana solicitată A. nu și-a executat obligația de întreținere a copiilor săi X. (născut în anul 2004) și Y. (născut în anul 2012), deși printr-o hotărâre a Judecătoriei din Domazlice a fost obligată să plătească lunar sumele de 1500 CZK (61 euro) pentru X., respectiv de 1200 CZK (48 euro) pentru Y., suma restantă fiind în valoare totală de 54.810 CZK (2.214 euro).

Față de situația de fapt prezentată de autoritățile cehe, s-a constatat că în legea penală română există o infracțiune corespondentă celei pentru care este cercetată persoana solicitată, respectiv infracțiunea de „abandon de familie”, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Persoana solicitată a arătat că se opune predării, întrucât nu are cunoștință de hotărârea prin care a fost obligată la plata sumelor de bani pentru copiii săi din statul de origine, nu are venituri care să-i permită plata acelor sume și, în plus, în prezent are un copil minor, în vârstă de 2 ani și 2 luni, născut în România, din relația de conviețuire cu cetățeanul român B., iar tatăl copilului este plecat la muncă în Belgia (în momentul de față copilul fiind lăsat cu bunica paternă).

Constatând că documentele transmise de autoritățile solicitante conțin informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, că este îndeplinită condiția dublei incriminări și că nu se prefigurează existența unor motive de refuz al predării, prin Ordonanța nr. x/2024, emisă la data de 22.01.2024, ora 16.00, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării sale în fața instanței de judecată.

La identificarea de către procuror, persoana solicitată a fost asistată de către avocat C. din Baroul X., apărător desemnat din oficiu (delegație nr. x/22.01.2024). Persoana solicitată a arătat că înțelege și vorbește limba română și a înțeles care sunt acuzațiile ce-i sunt aduse de organele judiciare cehe și în ce constă procedura de predare.

Din verificările efectuate în baza de date Ecris GPS a rezultat că pe numele persoanei solicitate A. nu sunt înregistrate dosare penale în curs de instrumentare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, sub numărul de dosar x/45/2024, fiind stabilit termen de soluționare în aceeași zi, respectiv 23.01.2024, la orele 13:00.

La termenul de judecată din data de 23.01.2024, după identificarea de către instanță, persoana solicitată a fost informată despre motivul prezentării în fața instanței, context în care i-a fost adus la cunoștință conținutul semnalării S.I.S. De asemenea, i s-au adus la cunoștință persoanei solicitate, succint, drepturile prevăzute de art. 104 și art. 106 din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, în prezența apărătorului ales (avocat D. - împuternicire avocațială seria x. nr. y/2024), persoana solicitată A. a fost ascultată cu privire la solicitarea parchetului privind arestarea provizorie, declarația fiind atașată la dosarul cauzei. Cu această ocazie a arătat și că nu are obiecțiuni cu privire la identitatea sa, aceasta fiind persoana vizată de solicitarea autorităților judiciare cehe. A mai precizat că dorește să beneficieze de regula specialității, că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Republica Cehă.

În analiza măsurii provizorii, oportune în cauza de față, judecătorul curții de apel a avut în vedere coordonatele specifice procedurii de față și natura faptelor înscrise în semnalarea S.I.S., modul de operare, activitatea infracțională descrisă de autoritățile emitente și imputată persoanei solicitate.

S-a menționat că mandatul european de arestare, emis pe numele persoanei solicitate de către Judecătoria Plzen-mesto, în data de 15.01.2024, se fundamentează pe un mandat de arestare intern, emis de aceeași instanță, la data de 28.07.2021, în dosarul cu nr. de referință x/2020-106.

Au fost examinate de către organele de urmărire penală existența condiției dublei incriminări, a lipsei oricăror cazuri obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare în forma sesizării din sistemul informatic Schengen, conform art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar persoanei cercetate i-au fost comunicate copii a sesizării din sistemul Schengen.

S-a reținut că nu au fost invocate sau dovedite cauze de nulitate relativă sau absolută ale procedurii desfășurate în fața organelor de urmărire penală cu privire la procedura de aducere la cunoștință a acuzațiilor pentru care s-a pus în executare semnalarea din Sistemul Schengen, persoana solicitată a fost asistată de apărător desemnat din oficiu.

De asemenea, s-a constatat că au fost depuse relații relevante privind semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen de către un stat membru al Uniunii Europene, cu indicarea datelor complete de identificare ale persoanei vizate, organului judiciar emitent și a infracțiunii pentru care este cercetată, cu descrierea situației de fapt care i se impută.

Curtea de apel a constatat că aceasta corespunde exigențelor legislației naționale și europene incidentă în materie, pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate în baza semnalării S.I.S.

S-a apreciat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 102 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată: semnalarea Schengen echivalează cu mandatul european de arestare și în scopul executării mandatului european de arestare emis, a bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și evitarea riscului sustragerii persoanei solicitate, care are exclusiv cetățenia Republicii Cehia, de la procedura executării mandatului european de arestare, instanța a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, forma republicată, va dispune arestarea provizorie a persoanei solicitate. Pentru a preîntâmpina riscul de fugă, s-a apreciat că singura măsura eficientă este aceea a arestului provizoriu, măsură ce presupune plasarea persoanei solicitate în mediul carceral, sub paza permanentă a agenților Statului Român. Migrarea persoanei solicitate în state membre ale Uniunii Europene sau terțe, îndreptățesc a aprecia că persoana solicitată prezintă un risc crescut de a încerca să se sustragă de la procedura de față, de executare a mandatului european de arestare, emis pe numele său. În opinia primei instanțe, orice altă măsură preventivă, în raport de aspectele prezentate, nu este oportună pentru asigurarea prezenței persoanei solicitate în prezenta procedură de executare a mandatului european de arestare și aducerea persoanei solicitate în fața justiției europene.

De asemenea, s-a apreciat că, deși, aparent, raportat reglementării naționale, infracțiunea cercetată este una de o gravitate redusă, acesta nu constituie un motiv pentru luarea unei alte măsuri. Totodată, instanța din statul de executare nu are posibilitatea de a evalua existența unei suspiciuni rezonabile a săvârșirii infracțiunii, acesta fiind atributul autorității emitente a mandatului european de arestare.

În ceea ce privește pe minorul E., persoana solicitată a indicat că la acest moment, este încă căsătorită pe teritoriul Cehiei, nefiind stabilită filiația minorului față de cetățeanul român B. Pe cale de consecință, a respins, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată, de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

Văzând că semnalarea transmisă pe canale specifice de către autoritățile judiciare din Republica Cehă, echivalentă cu mandatul european de arestare emis, în vederea asigurării prezentării persoanei solicitate, reținând că s-a urmat procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, că aceasta corespunde exigențelor legislației naționale și europene incidentă în materie, pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate în baza semnalării S.I.S., că o altă măsură restrictivă de libertate nu este posibil a fi luată, instanța a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile, cu începere de la 23.01.2024 până la 06.02.2024, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație persoana solicitată A.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Conform dispozițiilor art. 102 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, judecătorul:

a) admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; sau

b) respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și, dacă este cazul, dispune punerea în libertate a persoanei reținute. În scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanța dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia dintre măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de Codul de procedură penală.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, fapte care dau loc la predare, anumite infracțiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări. Infracțiunea descrisă în sesizarea S.I.S. nu este dintre cele menționate de art. 97 din Legea nr. 302/2004.

Pentru infracținile care nu fac parte din lista celor enumerate de Legea nr. 302/2004, pentru executarea mandatului european de arestare, este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări, potrivit legii predarea fiind subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române [art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004]. În absența îndeplinirii condiției dublei incriminări, nu poate fi dispusă o măsură preventivă, indiferent de natura acesteia.

Din semnalarea S.I.S., introdusă de autoritățile judiciare din Republica Cehă, rezultă că predarea numitei A. este solicitată în vederea cercetării penale pentru comiterea infracțiunii de „neglijență în sprijinul obligatoriu”, prevăzută de art. 196 alin. (1) C. pen. ceh, pentru care pedeapsa maximă este de un an închisoare, întrucât nu și-a executat obligația de întreținere a copiilor săi X. (născut în anul 2004) și Y. (născut în anul 2012), deși printr-o hotărâre a Judecătoriei din Domazlice a fost obligată să plătească lunar sumele de 1500 CZK (61 euro) pentru X., respectiv de 1200 CZK (48 euro) pentru Y., suma restantă fiind în valoare totală de 54.810 CZK (2.214 euro).

Astfel, persoana solicitată A. a fost prezentată Curții de Apel Iași cu propunerea de arestare în vederea predării autorităților judiciare din Cehia, întrucât, la data de 15.01.2024, Judecătoria Plzen-mesto a emis un mandat european de arestare, în dosarul cu nr. de referință x/2020, fundamentat pe un mandat național de arestare, emis la data de 28.07.2021, în dosarul cu nr. de referință x/2020-106, în vederea cercetării penale pentru comiterea infracțiunii de „neglijență în sprijinul obligatoriu”, prevăzută de art. 196 alin. (1) C. pen. ceh. Se observă că persoana solicitată a arătat că se opune predării, întrucât nu are cunoștință de hotărârea prin care a fost obligată la plata sumelor de bani pentru copiii săi din statul de origine, nu are venituri care să-i permită plata acelor sume și, în plus, în prezent are un copil minor, în vârstă de 2 ani și 2 luni, născut în România, din relația de conviețuire cu cetățeanul român B., iar momentan copilul este lăsat cu bunica paternă, tatăl fiind plecat la muncă în Belgia.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală „

Dubla incriminare

”, extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant, cât și de legea română.

Descrierea situației de fapt care i se impută persoanei solicitate de către organul judiciar emitent și încadrarea în infracțiunea de neglijență în sprijinul obligatoriu, prevăzută de art. 196 alin. (1) C. pen. Ceh, care nu are corespondent în Codul penal român, nu pot fundamenta arestarea provizorie în vederea predării, nefiind întrunite exigențele legislației naționale și europene în acest sens (dubla incriminare).

Astfel, în semnalare se reține următoarea situație de fapt: în perioada 01.02.2019-09.10.2020, persoana solicitată A. nu și-a executat obligația de întreținere a copiilor săi X. (născut în anul 2004) și Y. (născut în anul 2012), deși acest lucru i-a fost ordonat prin decizia Judecătoriei din Domazlice, când nu a plătit o taxă lunară de 1500 CZK (61 euro) pentru X., respectiv de 1200 CZK (48 euro) pentru Y. În acea perioadă, ea nu a făcut niciun efort pentru a-și îndeplini obligația anterioară față de copiii săi. Prin acest act, ea cauzând o datorie în valoare totală de 54.810 CZK (2.214 euro).

Fapta la care face referire instanța de fond atunci când examinează condiția dublei incriminări, art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen., are următorul conținut: (1) Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte (...) c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească sau notarială, (...)

Comparând incriminarea din legea română, față de care instanța de fond reține a fi îndeplinită condiția dublei incriminări, cu descrierea infracțiunii din semnalarea S.I.S., rezultă că nu există identitate între forma de vinovăție cu care este comisă infracțiunea în statul solicitant și forma de vinovăție cu care este comisă infracțiunea în statul solicitat. Infracțiunea pentru care este solicitată A. de către autoritățile judiciare din Cehia are ca denumire marginală, potrivit actelor trimise de autoritățile străine, neglijență în acordarea ajutorului material, pentru întreținerea copiilor săi. Conform art. 16 alin. (6) C. pen., fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Potrivit legii române, neglijența este asimilată culpei.

Instanța de fond a apreciat că infracțiunea care ar putea avea corespondent în legea națională este cea incriminată de art. 378 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv „abandon de familie”. Infracțiunea de abandon de familie, la care face referire instanța de fond, este, potrivit legii române, o infracțiune intenționată, elementul subiectiv fiind caracterizat prin rea credință, astfel că este exclusă posibilitatea asimilării unei infracțiuni comise de culpă (neglijență), astfel cum pare a fi incriminată fapta în statul solicitant, cu o infracțiune intenționată (rea credință), astfel cum este incriminată fapta în statul solicitat.

Din examinarea infracțiunilor incriminate de legea română, o altă infracțiune al cărei conținut ar putea să reprezinte tipicitatea faptelor, astfel cum sunt descrise în semnalare, ar fi, potrivit legii române, „nerespectarea hotărârilor judecătorești”, incriminată prin art. 271 alin. (1) lit. c) C. pen., (1) Nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin: (...) c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligație conform legii; (...). Față de art. 16 alin. (6) C. pen., citat mai sus, forma de vinovăție a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, este, de asemenea, intenția, astfel că, față de diferențele dintre formele de vinovăție ale infracțiunii incriminate de legea statului solicitant și cea din statul solicitat, nici în acest caz nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În absența altor elemente de fapt care să permită stabilirea, în legea penală română, a unui corespondent al faptei pentru care s-a solicitat cooperarea internațională în materie penală de către autoritățile din Cehia, având în vedere că, potrivit datelor comunicate până în prezent, fapta nu poate fi încadrată în niciuna dintre infracțiunile pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, va respingerea propunerea de arestare provizorie în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, neexistând o bază legală care să fundamenteze, în România, o măsură privativă sau restrictivă de liberate.

Pentru aceste considerente, a admis contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, cooperare judiciară internațională, în dosarul nr. x/45/2024/a1.

A respins propunerea de arestare provizorie în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a persoanei solicitate.

A dispus punerea de îndată în liberate a persoanei solicitate A. (...), dacă nu este arestată în altă cauză.