ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 695/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinței penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01 martie 2023 de Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia, în baza sentinței din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12 aprilie 2018 la Curtea Supremă de Casație față de persoana solicitată A. precum și cea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01 martie 2023 de Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia în baza sentinței emise la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze cu reformarea sentinței 21 ianuarie 2014 Tribunalul din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, număr de referință x pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut pe cale incidentală pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare stabilită în sarcina persoanei solicitate A., prin decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor, prev. de art. 56, 575 din C. pen. italian, având corespondent în legea română, în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a recunoscut pe cale incidentală decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia, prin care se unifică cele două pedepse aplicate anterior și se stabilește o pedeapsă totală de 6 ani și 8 luni închisoare.

S-a dispus ca persoana solicitată A. să execute pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare:

- perioada arestului preventiv din 07 septembrie 2014 - 29 septembrie 2014 și a arestului la domiciliu din Italia din 30 septembrie 2014 - 24 aprilie 2015;

- perioada de 45 de zile de liberare anticipată, acordată de magistratul pentru supraveghere din Firenze, Italia prin ordonanța din 21 octombrie 2020.

- durata reținerii și arestării provizorii, de la 08 mai 2023 la zi, dispuse în România în vederea executării mandatului european de arestare.

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de către Curtea de Apel Galați, la data pronunțării prezentei hotărâri.

În baza art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, republicată, s-a solicitat Biroului SIRENE național întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă în baza mandatelor europene de arestare emise la data de 01 martie 2023 în baza ordinului de executare al pedepselor concurente nr. 196/2021 Siep din 11 iunie 2021 de Procuratura Generală din Fireze - Italia, față de persoana solicitată A.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată A., în sumă de 1098 RON, s-a dispus să se vireze către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că, urmare a semnalării transmise în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile judiciare din Italia, privind pe persoana solicitată A., prin încheierea din 19 mai 2023, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în referire la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a dispus arestarea provizorie în vederea punerii în executare a două mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate, pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 19 mai 2023 și până la data 17 iunie 2023 inclusiv.

Conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a fixat termen pentru continuarea procedurii, cu citarea persoanei solicitate și s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați să prezinte mandatele europene de arestare însoțite de traducerea acestora în limba română. La termenul din data de 23.05.2023 au fost depuse la dosarul cauzei mandatele europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Firenze și decizia de unificare a pedepselor concurente, însoțite de traducerea acestora în limba română. La termenul din data de 08 iunie 2023 au fost depuse la dosarul cauzei și hotărârile judecătorești emise de autoritățile din Italia pe numele persoanei solicitate A.

Prima instanță a reținut că din cuprinsul celor două mandate europene de arestare rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată de autoritățile judiciare din Italia prin sentința penală din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12 aprilie 2018 la Curtea Supremă de Casație, la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor, prevăzute de art. 56, 575 C. pen. italian, având corespondent în legea română, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani. S-a constatat că persoana solicitată A. a fost arestată preventiv în perioada 07 septembrie 2014 - 29 septembrie 2014 și în arest la domiciliu în perioada 30 septembrie 2014 -24 aprilie 2015 totalul măsurilor preventive fiind de 7 luni și 18 zile. Totodată, s-a reținut că magistratul de supraveghere din Firenze, prin ordonanța din 21 octombrie 2014, a acordat 45 zile de liberare anticipată.

În fapt, autoritățile judiciare din Italia au reținut în sarcina persoanei solicitate că a fost găsită vinovată de tentativă la omor, deoarece în Arezzo - Italia, la data de 07 septembrie 2014 a lovit de mai multe ori pe B. cu un cuțit la hemitoracele drept, în partea laterală dreaptă și în spatele mâinii drepte, săvârșind faptele orientate în mod neechivoc să provoace moartea fără să reușească în această intenție din cauze independente de voința sa.

Prin sentința emisă la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinței 21 ianuarie 2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, număr de referință x, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.

În fapt, autoritățile din Italia au reținut că în seara zilei de 17 mai 2012 persoana solicitată A., în urma unei înțelegeri anterioare cu C., în scopul obținerii unui beneficiu nemeritat, au agresat-o pe D. care intervenise în apărarea numitelor E. și F., la rândul lor agresate de cele două, folosind violența și amenințări constând în strângerea, lovirea și împingerea numitei D. astfel încât acesteia i-a căzut poșeta pe jos, producându-i leziuni fizice, respectiv contuzii multiple la nivelul toracelui, plagă contuză dilacerată în regiunea supra ciliară stângă, vindecabile în 10 zile de îngrijiri.

Autoritățile din Italia au comunicat decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, prin care se unifică cele două pedepse aplicate anterior și se stabilește o pedeapsă totală de 6 ani și 8 luni închisoare și o interdicție de la funcțiile publice pentru 5 ani. S-a menționat că se deduc cele 7 luni și 18 zile de arest preventiv și arest la domiciliu, precum și 45 de zile de liberare anticipată, rămânând de executat 5 ani, 10 luni și 27 zile de închisoare.

La termenul din data de 19 mai 2023, persoana solicitată A. a precizat în mod expres că nu dorește să fie predată și a solicitat să execute în România restul de pedeapsă din condamnarea aplicată în Italia.

Întrucât persoana solicitată A. a menționat că dorește să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile italiene, iar în cauză nu au fost identificate alte motive obligatorii ori facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prima instanță a constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 99 alin. (3) în referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În consecință, Curtea a solicitat autorităților judiciare din Italia transmiterea unor copii certificate ale hotărârilor de condamnare.

Raportând situația de fapt reținută în hotărârile pronunțate de autoritățile din Italia la dispozițiile legii penale române, prima instanță a reținut că aceasta atrage reținerea săvârșirii de către persoana solicitată A. a tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. (faptă din 07 septembrie 2014) și a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din 17 mai 2012).

Împotriva Sentinței penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație persoana solicitată A.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție și repartizat aleatoriu pentru termenul de judecată din data de 27 iunie 2023. Cauza a suferit mai multe termene de amânare și a fost repusă pe rol pentru obținerea de informații de la autoritățile judiciare italiene pentru a se comunica dacă, în cauza având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, persoana solicitată A. a fost asistată de apărător ales sau din oficiu, iar în cazul în care a beneficiat de asistență juridică din oficiu, dacă și în ce modalitate a fost încunoștințată despre procedura derulată. Prin încheierea din 10 octombrie 2023, instanța a luat act că au fost comunicate informațiile solicitate autorităților judiciare din Italia și a cordat termen pentru dezbateri.

În concluziile scrise, transmise la dosar de către avocatul ales al persoanei condamnate se menționează că aceasta a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în baza dispozițiilor art. 466 alin. (1), (2), (3) și urm. C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că judecata în Italia s-a făcut fără prezența condamnatei, fără ca aceasta să fie citată legal sau încunoștințată în vreun fel, deși aceasta a avut reședința în Italia. Mai mult, a arătat că în perioada 30 septembrie 2014 - 24 aprilie 2015 a fost arestată la domiciliu pentru soluționarea tentativei la infracțiunea de omor.

De asemenea, apărarea a susținut că din Italia nu s-a pronunțat cu privire la prescripția răspunderii penale, care în conformitate, cu dispozițiile art. 122, alin. (1), lit. c) C. pen. este de 8 ani, iar fapta a fost săvârșită în anul 2008, hotărârea rămânând definitivă în 2021.

În ceea ce privește cererea de recunoaștere a hotărârii contestatoarea a arătat că este nemulțumită de hotărârile pronunțate, dar și pentru faptul că pedepsele nu au fost contopite.

În dezbateri, persoana condamnată, beneficiind de asistența juridică a unui apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestației formulate și respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, susținând că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită nu era definitivă la data la care a părăsit teritoriul Italiei, iar autoritățile judiciare italiene nu au reușit să facă dovada citării acesteia la termenul de judecată. De asemenea, a solicitat să se analizeze intervenirea prescripției răspunderii penale pentru fapta a cărei recunoaștere se solicită.

În ultimul cuvânt, persoana solicitată a arătat că în anul 2017 a solicitat să vină în România, să execute pedeapsa aplicată conform legii penale române, precizând că deține în acest sens un document în limba italiană, emis de autoritățile judiciare străine.

Înalta Curte constată că la data de 24 octombrie 2023 a fost transmis, prin fax, la dosar documentul despre care a făcut vorbire persoana condamnată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată: autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

Alin (3) al aceluiași text de lege prevede că în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată A. fiind condamnată de autoritățile judiciare din Italia prin sentința penală din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13. aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12.04.2018 la Curtea Supremă de Casație, la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor, prev. de art. 56, 575 C. pen. italian, având corespondent în legea română, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

De asemenea, prin sentința emisă la 07.06.2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinței 21.01.2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30.04.2021, număr de referință x, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani. Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată.

Potrivit decretului de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, s-au unificat cele două pedepse și s-a stabilit o pedeapsă totală de 6 ani și 8 luni închisoare și o interdicție de la funcțiile publice pentru 5 ani.

Se observă că persoana solicitată A., aflată pe teritoriul României la data soluționări prezentului dosar, nu a consimțit la predare și a solicitat să execute restul de pedeapsă aplicată în Italia într-un penitenciar din România, astfel că, nefiind identificate alte motive obligatorii ori facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, instanța de fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 99 alin. (3) în referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Așadar, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus executarea pedepsei pe teritoriu României, constatându-se incidența dispozițiilor precitate, având în vedere refuzul persoanei solicitate de a executa pedeapsa în statul emitent.

Cât privește obiecțiile formulate de persoana solicitată privind recunoașterea hotărârii penale străine prin care a fost condamnată pentru infracțiunea de jaf calificat, corespondent în legea română, la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., se constată că din informațiile transmise la data de 31 august 2023 de autoritățile judiciare din Italia (Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Florența), traduse în limba română de un traducător autorizat, rezultă că persoana solicitată a fost asistată de avocații G. și H., numiți în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (4) C. proc. pen. italian, precum și că, la data de 08 iulie 2019, un apărător a declarat recurs în casație împotriva sentinței Curții de Apel din Florența din 07 iunie 2017.

Cu privire la modalitatea în care persoana solicitată A. a fost încunoștințată despre procedura judiciară derulată în cauza în care a fost condamnată pentru infracțiunea de tâlhărie, autoritățile judiciare italiene au transmis încheierea de ședință a Curții de Apel din Florența din 07 iunie 2017 din care rezultă că aceasta a fost judecată în contumacie, fiind reprezentată de avocații italieni, mai sus indicați, dovada citației pentru dosarul din apel pentru ședința din 25 ianuarie 2017 și cererea de apel legal comunicată.

Prin urmare, nu este incident cazul opțional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autoritatea judiciară emitentă informând statul român cu privire la existența garanției prevăzute acest text de lege.

În ceea ce privește critica persoanei condamnate de a se constata intervenirea prescripției răspunderii penale pentru fapta de tâlhărie, pentru care a fost condamnată prin sentința emisă la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinței 21 ianuarie 2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, criticile apărării fiind nefondate, instanța de control judiciar constată că nu există niciun impediment la recunoașterea acestei hotărâri străine, nefiind incident motivul opțional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată (când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române), întrucât predarea vizează executarea pedepsei aplicate în mod definitiv de autoritățile judiciare străine, prin hotărâri pronunțate anterior împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale de 8 ani.

Referitor la critica vizând faptul că pedepsele aplicate contestatoarei nu au fost contopite, se constată că în cauză nu se aplică ipotezele de adaptare a pedepsei prev. de art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit art. 166 alin. (8) și (9)din lege. Totodată instanța constată că din date dosarului rezultă că autoritățile italiene, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, a emis un decret de unificare al pedepselor, astfel că s-au unificat cele două pedepse și s-a stabilit o pedeapsă totală de 6 ani și 8 luni închisoare și o interdicție de la funcțiile publice pentru 5 ani.

Cu privite la cererea despre care a făcut vorbire apărarea privind redeschiderea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că judecata în Italia s-a făcut fără prezența condamnatei, fără ca aceasta să fie citată legal sau încunoștințată, competența de rejudecare a cauzei în care persoana solicitată a fost condamnată și eventuala modificare a soluției pronunțată în aceasta aparține doar instanței italiene.

În final, se observă că documentul despre care a făcut vorbire persoana condamnată, transmis instanței în limba italiană, se referă că o decizie a autorităților judiciare italiene din data de 03 februarie 2017, prin care s-a dispus revocarea măsurii interdicției de expatriere în vigoare împotriva sa, ceea ce nu afectează executarea pedepsei pe teritoriul României, țară pe teritoriul căreia condamnata se află la data soluționării prezentului dosar.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică hotărârea penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2023.

GGC - ED