ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 729/2023

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind executarea mandatului european de arestare nr. x/2022 emis la data de 27.06.2023 de autoritățile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna privind persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Dâmbovița, cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare nr. x/2022, emis de autoritățile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, la data de 27.06.2023 întrucât a fost condamnat prin Sentința nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna, irevocabilă la data de 21.12.2021 la o pedeapsă de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "jaf organizat sau armat", prev. de art. 110, 628 C 3 din C. pen. italian, în vederea executării unei pedepse de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentința nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna nu este de acord cu predarea către statul solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, pentru executarea unei pedepse de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentința nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată și prin asistarea persoanei solicitate de către un apărător desemnat de către autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței emisă la data de 17.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, începând cu data de 17.10.2023 orele 10:10 până la data de 18.10.2023 orele 10:10 și arestat preventiv provizoriu pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 17.10.2023 până la data de 31.10.2023, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26 octombrie 2023 până la data de 24 noiembrie 2023, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Italia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară din Italia.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a constatat că a fost emis de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, mandatul european de arestare nr. x/2022 din data de 27.06.2023 pe numele persoanei solicitate A., în scopul predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza mandatului european de arestare nr. x/2022 din data de 27.06.2023 emis de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentința nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna.

S-a menționat că autoritatea judiciară solicitantă face parte dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, iar infracțiunea presupus săvârșită de persoana solicitată are corespondență în legea penală română în infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1), lit. a) din C. pen. român, făcând parte din lista celor 32 de infracțiuni care, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, dau dreptul la predare între statele membre.

Curtea a constatat, totodată, că circumstanțele cauzei constau în aceea că persoana solicitată este acuzată că, împreună cu numitul B. și o altă persoană, au amenințat folosind un cuțit după ce au intrat în sucursala "C." pe director, precum și pe câțiva angajați și clienți, luând suma de 31.612,43 euro și 1.598,98 dolari iar infracțiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, iar în C. pen. român aceasta are corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1), lit. a) - tâlhăria calificată;

De asemenea, nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz ale executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ iar persoana solicitată, fiind audiată, a susținut că nu este de acord să fie predată către statul solicitant; respectiv aceasta a înțeles regula specialității declarând că nu renunță la aceasta. În mandatul european de arestare se precizează informațiile prev. la art. 87 alin. (1) din Legea 302/2004, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.

Curtea a respins apărarea persoanei solicitate în sensul că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale în cauză și ar exista un impediment la emiterea mandatului de arestare.

În prezenta cauză există o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă în Republica Italia, putându-se cel mult invoca aspecte care țin de prescripția executării pedepsei (evident, executarea pedepsei nu este prescrisă deoarece hotărârea judecătorească a rămas definitivă la data de 21.12.2021, nefiind îndeplinit termenul prevăzut de C. pen. român). De altfel, s-a menționat că nu se poate pune în discuție aspecte care țin de prescripția răspunderii penale într-o cauză ce are ca obiect o pedeapsă aplicată prin hotărâre rămasă definitivă.

În ceea ce privește faptul că persoana solicitată nu este de acord cu predarea, Curtea a considerat că acest fapt nu constituie un impediment la predare, deoarece persoana solicitată nu a fost de acord cu executarea pedepsei pe teritoriul României.

Totodată, a fost respinsă și apărarea în conformitate cu care mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene nu ar cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, ca urmare a nedescrierii infracțiunii pentru care a fost condamnată persoana solicitată deoarece fapta este descrisă în cuprinsul mandatului conform prevederilor legale.

S- a observat, totodată, faptul că persoana solicitată a beneficiat de asistența juridică a unui apărător ales în fața autoritățile judiciare din Republica Italia, astfel încât, susținerile în sensul că nu a avut cunoștință de proces urmează a fi respinse, ca nefondate.

Ca urmare a îndeplinirii tuturor condițiilor legale, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, nefiind incident nici unul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Împotriva Sentinței penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În susținerea cererii, persoana solicitată a menționat că nu este de acord cu predarea sa către autorităților din Italia, ori cu executarea pedepsei pe teritoriul României, precizând că nu se consideră vinovată de fapta pentru care a fost condamnată.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile italiene au menționat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare nr. x/2022 emis la data de 27.06.2023, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna pe numele persoanei solicitate A.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță care, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare a constatat că persoana solicitată este cercetată de autoritățile din Italia pentru săvârșirea infracțiunii de "jaf organizat sau armat", prev. de art. 110, 628 C 3 din C. pen. italian, în vederea executării unei pedepse de 4 ani și 10 luni închisoare, aceasta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1) lit. a) din C. pen. român.

Persoana solicitată a menționat că nu este de acord cu predarea sa către autorităților din Italia, însă, totodată, a arătat că nu este de acord cu executarea pedepsei pe teritoriul României, precizând că nu se consideră vinovată de fapta pentru care a fost condamnată.

Art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 menționează care sunt motivele obligatorii de refuz ale executării mandatului european de arestare, iar, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte constată că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, însă, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitat nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Este adevărat că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Raportat la textul legal antemenționat, Înalta Curte constată că persoana solicitată a menționat că nu este de acord nici cu executarea pedepsei pe teritoriul României, considerând că nu se face vinovată de fapta pentru care a fost condamnată. Or, aspectele care țin de judecarea pe fondul cauzei nu pot fi avute în această procedură.

Totodată, situațiile prevăzute în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia "poate refuza") și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În ceea ce privește măsura arestării luate în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi dispusă în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că: "În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2023.

GGC - ED