ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2022

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din data de 01 iulie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Bulgaria privind executarea mandatului european de arestare nr. 4459/2022 emis la data de 17.06.2022 de Parchetul Plovdiv din Bulgaria, față de persoana solicitată B.

S-a luat act că persoana solicitată B. a consimțit să fie predată autorităților judiciare din Bulgaria, în baza a mandatului european de arestare emis la data de 17.06.2022 de către autoritatea judiciară din Bulgaria, respectiv de Parchetul Plovdiv.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate B. către autoritatea judiciară din Bulgaria, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârșirea la data de 17.06.2022, în localitatea Stroevo, Plovdiv din Bulgaria, a infracțiunii de jaf organizat și provocare de vătămare corporală medie, prevăzută de art. 199 (1), pct. 3, art. 198 (1), art. 20 (2) din C. pen. bulgar, pentru care pedeapsa maximă este de 15 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare, și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută conform ordonanței 22 emisă la data de 17.06.2022 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, începând cu data de 17.06.2022 orele 19:15 până la data de 18.06.2022, orele 19:15 și apoi a fost arestată provizoriu în baza mandatului de arestare provizoriu emis în baza încheierii din data de 18.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 18 iunie 2022, până la data de 02 iulie 2022, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.07.2022 și până la data de 02.08.2022 inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Bulgaria, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării provizorii, începând cu data de 17.06.2022.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat și reținut următoarele:

- mandatul european de arestare emis la data de 17.06.2022 de către autoritatea judiciară din Bulgaria, respectiv de Parchetul Plovdiv a fost depus în original și tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate B. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea infracțiunii de jaf organizat și provocare de vătămare corporală medie, prevăzută de art. 199 (1), pct. 3, art. 198 (1), art. 20 (2) din C. pen. din Bulgaria;

- circumstanțele cauzei constau în aceea că: persoana solicitată B. este suspectată că în dimineața zilei de 17.06.2021, împreuna cu numitul C. a deposedat prin violență victima D. de suma de 8.500 euro și 9000 RON;

- infracțiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară bulgară solicitantă, face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, iar în C. pen. român aceasta are corespondent în dispozițiile art. 233 - 234 alin. (1) lit. d);

- infracțiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancționată de dispozițiile legii penale bulgare cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și face parte din lista celor care dau loc la predare;

- nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B., aceasta exprimându-și consimțământul la predare către autoritățile judiciare din Bulgaria;

- persoana solicitată a înțeles regula specialității, declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, adică în România;

- în mandatul european de arestare se precizează garanțiile furnizate de statul solicitant potrivit art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În concluzie, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată B., contestație ce nu a fost motivată, iar în fața instanței contestatorul a arătat că dorește să fie predat.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac declarate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, prin care, în procedura prevăzută de art. 97 - 116 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, luând act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată B., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, emis la data de 17.06.2022 de către Parchetul Plovdiv din Bulgaria, predarea acesteia către autoritățile judiciare ale statului emitent și, respectiv, arestarea în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu contestație, în condițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

Dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, stabilesc că, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112.

Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată statuează că hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Per a contrario, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra punerii în executare a mandatului european de arestare este susceptibilă a fi supusă contestației, în condițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, numai în situația în care persoana condamnată nu și-a dat consimțământul la predare.

În ipoteza în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare este definitivă și prin aceasta, nesusceptibilă de contestare, tocmai ca urmare a caracterului irevocabil al consimțământului la predare al părții, consacrat prin dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iulie 2022.

GGC - ED