ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2023

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
25.05.2023
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 476 din 05.07.2022, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 253 alin. (4) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" (fapta din 22.02.2019).

În baza art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, ce se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" în formă continuată (două acte materiale din 28.07.2019 și 25.08.2019).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni închisoare la care a adăugat un spor de 1 lună închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani 5 (cinci) luni închisoare.

(…)

În baza art. 91 C. pen., a suspendat executarea pedepsei de 2 ani 5 luni închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a impus inculpatului să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor sau în cadrul Companiei Municipale Termoenergetica București S.A., pe o perioadă de 60 (șaizeci) zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., a luat act de faptul că inculpatul a fost reținut de la data de 19.11.2019 la 20.11.2019, inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. recipientul din material plastic, ambalat într-un colet sigilat tip MI nr. x, ridicat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.

În baza art. 397 alin. (1) rap, la art. 19 alin. (1), (2) și (5), art. 20 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 alin. (1) și (2), 1385 alin. (1) și art. 1386 alin. (1) și (2) C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 7842,9 RON, reprezentând daune materiale.

A respins restul pretențiilor solicitate de partea civilă B., ca neîntemeiate.

În baza art. 397 alin. (1) rap, la art. 19 alin. (1), (2) și (5), art. 20 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 alin. (1) și (2), 1385 alin. (1) și art. 1386 alin. (1) și (2) C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. C. S.R.L. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând daune materiale.

Prin decizia penală nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 476 din 5.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că, atât instanța de fond (pag. 8 paragraful 7-8 și pag. 9 ultimele 2 paragrafe din sentința penală nr. 476 din 05.07.2022), cât și instanța de apel, au reținut circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului A., astfel că pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., trebuie să se reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, conform art. 76 C. pen.

În ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., dacă instanța de fond și cea de apel au aplicat o pedeapsă la minimul special prevăzut pentru această infracțiune, pedeapsa trebuia să aibă un cuantum de 2 luni și nu de 3 luni închisoare.

Față de pedeapsa de 2 ani și 4 luni aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., fără a se face reducerea limitelor pedepsei cu o treime așa cum prevede art. 76 C. pen., instanța de apel ar fi trebuit să aplice în mod proporțional pedeapsa de 1 an și 6,66 luni. La aceasta ar fi adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 luni pentru infracțiunea prevăzut de art. 253 alin. (1) C. pen., adică 0,66 luni. În final, ar fi rezultat o pedeapsă de 1 an și 7,33 luni închisoare, ceea ce ar fi permis instanței de apel să analizeze și posibilitatea amânării executării pedepsei.

S-a mai invocat ca motiv de nelegalitate a deciziei atacate, și neaplicarea art. 34 C. pen., ceea ce, în opinia recurentului inculpat, conduce la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului în casație și rejudecarea cauzei de către instanța de apel conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susținut, în esență, că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut circumstanțe atenuante în beneficiul său, astfel că pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., trebuie să se reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, conform art. 76 C. pen.

În ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., dacă instanța de fond și cea de apel au aplicat o pedeapsă la minimul special prevăzut pentru această infracțiune, pedeapsa trebuia să aibă un cuantum de 2 luni și nu de 3 luni închisoare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În speță, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 476 din 05.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani, 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., precum și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere sunt de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conform art. 253 alin. (4) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere sunt de la 2 la 7 ani

Examinând hotărârea instanței de fond, precum și decizia recurată, contrar susținerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că, în cauză, nu au fost reținute circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului, astfel că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

Împrejurările indicate de apărare au fost evaluate atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel din perspectiva dispozițiilor art. 74 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, fără a fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare cu consecința prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen., astfel că reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, așa cum solicită recurentul inculpat, excedează cazului prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât presupune evaluarea temeiniciei hotărârii pronunțate de instanța de fond, evaluare care nu este permisă de lege în actualul stadiu procesual.

Prin urmare, analizând motivele recurentului inculpat, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile acestuia, în condițiile în care pedepsele de 2 ani, 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., respectiv 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sunt stabilite în limitele prevăzute de lege.

Relativ la susținerea recurentului inculpat, în ce privește neaplicarea art. 34 C. pen., acesta vizând desistarea și împiedicarea producerii rezultatului, Înalta Curte învederează că nu poate face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-05
0,97
ÎCCJ, Secția penală
4 ani închisoare, sporită cu o treime din 63 de luni, respectiv 1 an și 9 luni închisoare (2 ani și 5 luni plus 6 luni plus 6 luni plus 6 luni plus 6 luni plus 8 luni plus 2 luni- 63 de luni), urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani
ÎCCJ 2022-04-20
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 261/2022
ții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele 12 pedepse cu închisoarea aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 1 an s
ÎCCJ 2022-12-05
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 87/2022
executarea pedepsei închisorii. Conform art. 65 C. pen., a interzis ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte func
ÎCCJ 2021-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală
i) ani și 1 lună închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (3 ani + 9 luni), respectiv 1 an și 3 luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 45
ÎCCJ 2019-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală
art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul auto
Sursă