ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 104 din 10 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Lehliu-Gară, între altele:
I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. (…), la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de primar), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de primar), de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (S.C. B.).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. (S.C. B.).
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (S.C. C. S.R.L.).
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (S.C. C. S.R.L.).
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 C. pen. (S.C. D. S.R.L.).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (S.C. D. S.R.L.).
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (plată salarii 5 persoane).
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (plată salarii 5 persoane).
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (15 societăți comerciale).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (15 societăți comerciale).
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de primar), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de primar), de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime (1 an, 1 lună și 10 zile) din totalul celorlalte pedepse stabilite, aplicând, în final, pedeapsa de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.
(…)
În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă UAT Lehliu, în ceea ce privește prejudiciul cauzat de inculpați, pentru infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 1.042.587,48 RON, către UAT Lehliu, reprezentând daune materiale cauzate, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și complicitate la delapidare.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat, în solidar, pe inculpații A. și E. la plata, către UAT Lehliu, a sumei de 31.283,83 RON, reprezentând daune materiale (S.C. B.), 41.824,46 RON. reprezentând daune materiale (S.C. D. S.R.L.) și 423.817 RON, reprezentând daune materiale (15 societăți comerciale).
A menținut măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, aplicat prin Ordonanța nr. 6/P/2015 din data de 19.01.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.
Prin decizia penală nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I penală, în dosarul nr. x/2015, între altele:
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 419 C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară și de apelantul-intimat-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 104 din 10 august 2017 a Judecătoriei Lehliu-Gară, județul Călărași, din dosarul nr. x/2015, cu extinderea efectelor apelului declarat de apelantul-intimat-inculpat asupra intimatului-inculpat F..
S-a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând în fond:
S-a constatat că, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 13.04.2022, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția I-a penală a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților:
- A., din infracțiunile de complicitate la delapidare, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 295, C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., și de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38, alin. (1), C. pen., în infracțiunile de complicitate la delapidare, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 295, C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., și de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. (1), C. pen.
(…)
I. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la delapidare, în formă continuată.
(…)
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (actele materiale în raport cu S.C. "B." S.A. și cu S.C. "D." S.R.L.).
(…)
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru actul material al infracțiunii de abuz în serviciu, în raport cu S.C. "C." S.R.L.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu privind plata necuvenită a numărului de 5 persoane.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat același riviere pentru actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu cu rivier la S.C. "G." S.R.L., S.C. "H." S.R.L., S.C. "I." S.R.L., S.C. "J." S.R.L., S.C. "K." S.R.L., S.C. "L." S.R.L, S.C. "metalux M." S.R.L, S.C. "N." S.R.L, S.C. "O." S.R.L., S.C. "P." S.R.L., S.C. "Q." S.R.L., S.C. "R." S.R.L, S.C. "S." S.R.L., S.C. "T." S.R.L. și S.C. "U." S.R.L.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare și de 2 ani închisoare, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume, pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
(…)
În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii, pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) și alin. (2) C. pen.
(…)
În temeiul art. 72 alin. .1 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut de la data de 16. IX.2015 la data de 17. IX.2015.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A., la data de 23.11.2022, termenul de declarare a recursului în casație împlinindu-se pentru inculpat la data de 26.12.2022.
Împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I penală, în dosarul nr. x/2015, în termenul legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat V., invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a susținut că, cele două fapte de abuz în serviciu reținute în sarcina sa, în raport cu S.C. B. și S.C. D. S.R.L., nu sunt prevăzute de legea penală, în cauză existând aspecte exclusiv contravenționale și fără a exista un prejudiciu.
Astfel, relativ la actele materiale reținute în legătură cu încheierea asigurărilor la S.C. B., s-a invocat că, din raportul de expertiză extrajudiciară, precum și din adresa S.C. B. din 7.11.2017, reiese că nu există prejudiciu produs UAT Lehliu, întrucât nu a fost produs niciun eveniment asigurat.
Relativ la actele materiale reținute în legătură cu achizițiile de la S.C. D. S.R.L., din același raport de expertiză contabilă extrajudiciară, rezultă că plățile efectuate au fost achitate din alte capitole bugetare decât cele corespunzătoare achizițiilor efectuate, însă aceasta nu le face inutile și, prin urmare, nu pot fi asimilate unui prejudiciu efectiv.
S-a concluzionat, sub aspectele arătate că, deși au fost plătite sume de bani fără a fi respectată procedura legală (conform art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 54 din Legea nr. 273/2006), în fapt, urmarea prevăzută de lege, respectiv o pagubă materială produsă UAT Lehliu sau vătămarea drepturilor și intereselor acesteia, nu s-a produs, astfel încât, aceste fapte nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, fiind în afara ilicitului penal.
S-a susținut că, încălcarea, de către primar, inculpatul A., a dispozițiilor prevăzute la art. 54 din Legea nr. 273/2006 și cele prevăzute la art. 22 din Legea nr. 500/2002 pot declanșa doar răspunderea contravențională a acestuia, în temeiul art. 78 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2006, respectiv în temeiul art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002, nu și răspunderea penală.
În opinia recurentului inculpat, prin respectarea justă a principiului legalității incriminării, se poate aprecia cu certitudine că stabilirea de către legiuitor a caracterului exclusiv contravențional al faptelor prin care au fost încălcate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 54 din Legea nr. 273/2006, fără a se prevedea alternativ răspunderea penală în raport de gravitatea graduală a acestor încălcări, exclude de iure natura penală a acestor încălcări, cu consecința imposibilității declanșării răspunderii penale în sarcina inculpatului.
În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea în parte a deciziei recurate și achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (actele materiale în raport cu S.C. B. și S.C. D. S.R.L.).
Prin încheierea din 13 aprilie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015 și s-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 6, în compunere de 3 judecători, în vederea soluționării căii extraordinare de atac promovată de recurent.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale.
Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.
Astfel, pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte menționează că pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost pentru o faptă prevăzută de legea penală, instanța de recurs în casație are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel - care nu poate fi schimbată.
Prin decizia penală nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunțată de instanța de apel s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului A. constă, între altele, în aceea că, în calitate de primar al comunei Lehliu Gară a plătit din bugetul local suma totală de 31.283,83 RON, ca prime de asigurare pentru contracte de asigurare de viață cu capitalizare, încheiate cu S.C. B., în condițiile în care, aceste cheltuieli nu erau prevăzute în buget, iar Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor prevede obligația asigurării personalului angajat sau voluntar pentru caz de boală profesională, accident sau deces intervenit în timpul intervențiilor sau altor misiuni specifice, și nu asigurări de viață cu capitalizare.
Astfel, s-a reținut că, prin încheierea asigurărilor de viață cu capitalizare, inculpatul A. a prejudiciat bugetul local cu suma plătită, respectiv 31.283,83 RON, care nu era prevăzută în proiectul bugetului local pentru o asemenea destinație, nesocotind obligația prevăzută de art. 63 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001, fără a respecta fazele execuției bugetare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 500/2002 și art. 54 din Legea nr. 273/2006, atribuțiile de serviciu încălcate fiind prevăzute de legislația primară, în acord cu Decizia nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a mai reținut că, în perioada 2011 - 2013, în calitate de primar, a achiziționat produse alimentare și nealimentare în interesul propriu al salariaților, fără ca aceste cheltuieli să fie prevăzute în buget și fără respectarea art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 54 din Legea nr. 573/2006 și Ordinului nr. 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, plătind către S.C. D. S.R.L. suma totală de 41.824,46 RON.
Așadar, în prezenta cauză, fapta de abuz în serviciu pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond - actele materiale în raport cu S.C. "B." S.A. și cu S.C. "D." S.R.L -(soluție menținută în apel), vizează încălcări ale legislației primare (respectiv art. 63 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 22 din Legea nr. 500/2002 și art. 54 din Legea nr. 273/2006), acestea fiind menționate și în hotărârea atacată, astfel cum s-a arătat anterior.
Așa fiind, în condițiile în care, condamnarea inculpatului A. a avut în vedere săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislației primare, nu pot fi primite aspectele invocate de recurent prin cererea de recurs în casație, fapta comisă, astfel cum a fost reținută în mod definitiv de către instanța de apel, întrunind elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În susținerea cazului de recurs în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul A. a mai invocat și faptul că, deși au fost plătite sume de bani fără a fi respectată procedura legală (conform art. 22 din Legea nr. 500/2002 și art. 54 din Legea nr. 273/2006), în fapt, urmarea prevăzută de lege, respectiv o pagubă materială produsă UAT Lehliu sau vătămarea drepturilor și intereselor acesteia, nu s-a produs, astfel încât, aceste fapte nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, fiind în afara ilicitului penal.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, deși criticile formulate de inculpatul A., au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus o soluție de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la o reinterpretare a materialului probator, respectiv inexistența prejudiciului, ce impune stabilirea unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.
În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că fapta de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.
Având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații - inculpați E. și F. urmând a rămâne în sarcina statului, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și F., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.