ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 660/A din 6 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, îndreptată prin încheierea din data de 10.04.2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de petentul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1066/A din 27.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2016 (așa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16.12.2021).

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată în dosarul penal nr. x/2022, petentul condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1066/A din 27.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală (prin care a fost reformată sentința penală nr. 232 din 06.06.2019 pronunțată de Judecătoria Alexandria, secția penală), invocând, în baza art. 426 lit. b) C. proc. pen., că a intervenit prescripția generală a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. (faptă din data de 21/22.07.2012), "uz de fals" prevăzută de art. 323 C. pen. (faptă din luna august 2012), "conducere a unui vehicul cu numere de înmatriculare false" prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen. (faptă din luna august 2012), pentru care a fost trimis în judecat și condamnat la pedepsele de câte 8 luni închisoare (pentru infracțiunile prevăzute de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și art. 334 alin. (2) C. pen.), 2 luni închisoare(pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.), contopite și cu pedepsele de 1 an închisoare, 7 luni închisoare și 6 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 631/28.11.2013 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 16.12.2013), în pedeapsa cea mai grea de 1 an 7 luni închisoare, sporită cu 6 luni, rezultând pedeapsa finală de 2 ani 3 luni închisoare.

Motivul pe care se sprijină calea de atac prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., referitor la incidența prescripției răspunderii penale, în raport cu infracțiunile reținute în sarcina petentului contestator nu este întemeiat deoarece existența unei legi penale noi, mai favorabilă prin prisma inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, a fost evidențiată, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, în raport cu care, din perspectiva producerii ex nunc (doar pentru viitor) a efectelor acesteia, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cauza în care a fost pronunțată acea hotărâre nu poate fi considerată pendinte (pe rol), pentru a atrage aplicarea art. 5 din C. pen. (care se referă, prin definiție, la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei).

Împotriva deciziei penale nr. 660/A din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat apel.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că hotărârea apelată este definitivă.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Normele de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În exercitarea acestei atribuții, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac.

Din economia dispozițiilor art. 129 din Constituție, care prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, rezultă că declararea unei căi de atac este condiționată de respectarea principiului legalității căilor de atac, dezvoltat de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale".

Pe cale de consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Decizia penală nr. 660/A din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022, ce face obiectul prezentului apel, este pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, exercitată, la rândul său, împotriva deciziei penale nr. 1066/A din 27.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2016 (așa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16.12.2021) cu ocazia soluționării apelurilor formulate de procuror și inculpați.

Decizia penală nr. 1066/A din 27.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2016 (așa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16.12.2021) este o hotărâre definitivă și, prin urmare, și hotărârea pronunțată în contestație în anulare este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. Astfel, exercitarea apelului sau a oricărei alte căi de atac este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de rejudecare a apelului sau a cauzei după desființare.

Caracterul definitiv al hotărârilor pronunțate în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare se reține în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, obligatorie pentru instanțe, conform căreia, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen. sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat, prin decizia nr. 5/2015, publicată în M. Of. nr. 248 din 10.04.2015, că "hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului". Or, cu atât mai mult, hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare împotriva unei decizii nu poate fi supusă apelului; ca atare, decizia prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare, atacată de contestator, este definitivă, în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 660/A din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 85 RON, se va deconta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 660/A din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM