ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016

În baza art. 430 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului condamnat privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 05.07.2022, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub numărul dosarului penal x/2022, contestația în anulare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/10.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Motivul de contestație invocat a constat în existența unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, în raport cu Deciziile Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022 și Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 67/25.10.2022.

În temeiul art. 430 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea contestației în anulare.

La termenul de judecată din 03.11.2022, Curtea a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în baza art. 431 C. proc. pen., reținând următoarele:

Prin decizia penală nr. 978/P/10.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016, a fost respins apelul inculpatului A. și admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, formulate împotriva sentinței penale nr. 369/06.07.2018 a Tribunalului Constanța, iar, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 5 C. pen. și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, în formă continuată și interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 5 C. pen. și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

De asemenea, în baza art. 5 C. pen. și art. 42 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, în formă continuată.

Faptele fiind concurente, în baza art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cauză - 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare - și s-a dispus aplicarea pedepsei principale celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și 6 luni.

În cadrul examenului de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestație este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

În cauza dedusă judecății, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția ca la dosarul cauzei să fi existat probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cum este aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) teza II C. proc. pen.

Astfel, examinând hotărârea penală atacată, Curtea a constatat faptul că, la condamnarea contestatorului la diferite pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 365/2002 și Legea nr. 161/2003 în formele în vigoare la acea dată, s-a reținut, ca lege penală mai favorabilă, C. pen. din 1969, întrucât dispozițiile acestuia nu prevedeau obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pentru sancționarea concursului de infracțiuni.

Curtea a constatat că prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 297 din 26 aprilie 2018, invocată în apărare, a fost constatată neconstituționalitatea soluției legislative, potrivit căreia întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se putea realiza prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Noul C. pen., iar prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 358/26.05.2022, a fost declarat ca neconstituțional și textul rămas în vigoare din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Noul C. pen., ca urmare a Deciziei nr. 297/2018.

Prin Decizia nr. 67/25.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarele nr. x/2022 (pct. I. 1), nr. x/2022 (pct. IV.1.1), nr. x/2022 (pct. IV.2.1), nr. x/2022 (pct. IV.3.1), nr. x/2022 (pct. IV.4) și nr. x/2022 (pct. IV.10.2), respectiv Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022 (pct. IV.7. 1) și, în consecință, a stabilit că:

Or, aceste decizii nu privesc dispozițiile cuprinse în art. 123 - art. 124 C. pen. din 1969 referitoare la prescripția răspunderii penale, dispoziții care, de altfel, nici nu au fost vreodată declarate neconstituționale, astfel încât nici deciziile Curții Constituționale și nici decizia dată în rezolvarea unei chestiuni de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție, invocate ca temei al contestației în anulare, nu sunt aplicabile speței deduse judecății.

Mai mult, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/06.05.2014 s-a statuat că dispozițiile art. 5 din C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, în aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispozițiilor mai favorabile din Noul C. pen. și C. pen. din 1969, întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. Această interdicție își are temeiul chiar în prevederile art. 5 din C. pen., conform cărora se aplică legea care conține prevederi mai favorabile și nicidecum dispozițiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia și mai favorabilă inculpatului.

Acesta este, de altfel, și înțelesul Deciziei nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.

În lumina acestor considerente, Curtea, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016

În baza art. 430 C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, cererea petentului condamnat privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.

Împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A., calea de atac declarată fiind nemotivată.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

Se constată că, în speță, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare declarate împotriva deciziei de condamnare și a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

În Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reținut că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Se reține că, în cauză, condamnatul A. a declarat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2022, hotărâre care este definitivă.

Așadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - MM