ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 492/05.11.2021 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 s-a dispus, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 399 din C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 559/P/21.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. x/2021

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere, arest preventiv și arest la domiciliu, de la 29.01.2021 la 21.09.2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) și f) din C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat substanțele și dispozitivele rămase în urma analizelor de laborator, respectiv:

- cantitatea de 21,78 grame cannabis, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 25.01.2021, întocmit de specialiștii Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 27.01.2021;

- cantitățile de 48,23 grame cannabis (proba înaintată) și 5,09 grame cannabis (contraprobă probă înaintată), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiștii Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cantitatea de 2,0 grame cannabis, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiștii Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cântarul electronic, pe care s-au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) și urme de cocaină (proba nr. 1), 0,40 grame cannabis mărunțit (proba nr. 2), grinderul metalic, auriu, care conținea cannabis (ambalajul probei nr. 2), 9,18 grame cannabis (proba nr. 5), 0,12 grame pulbere care conține cocaină (proba nr. 6), 0,77 grame cannabis (proba nr. 7) și grinderul metalic, argintiu, care conținea cannabis (ambalajul probei nr. 8), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 09.02.2021, întocmit de specialiștii Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cantitatea de 0,65 grame cannabis (proba nr. 1) și un grinder metalic, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) (proba nr. 2), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiștii Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat următoarelor sume de bani și bunuri:

- suma de 800 de RON, obținută de inculpatul A., la data de 21.01.2021, din vânzarea către colaboratorul autorizat a cantității de 22,36 grame cannabis;

- suma de 1.900 RON, obținută de inculpații A. și B., la data de 28.01.2021, din vânzarea către colaboratorul autorizat a cantității de 54,59 grame cannabis;

- un telefon mobil marca x cu seriile x și x, nr. de apel x, cu cod de deblocare x, aparținând inculpatului B., depus la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, cu dovada seria x din data de 11.02.2021, întrucât conține date ce constituie mijloace de probă și a fost folosit la săvârșirea faptei imputate;

- un telefon mobil marca x cu seriile x și x, nr. de apel x, fără cod de deblocare, aparținând inculpatului A., depus la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, cu dovada seria x din data de 11.02.2021, întrucât conține date ce constituie mijloace de probă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B. și A.

Prin decizia penală nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 492/05.11.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. și durata arestului la domiciliu de la data de 05.11.2021 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

Împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs în casație la data de 24.03.2022 inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul A. prin apărător ales a arătat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege prin efectul reducerii cuantumului la jumătate și că pedeapsa rezultantă stabilită este în realitate orientată spre maxim și nu spre minim, deoarece instanța de apel nu a materializat mențiunea din rechizitoriu privind existența unui denunț conform art. 15 din Legea nr. 143/2000. Astfel, inculpatul a considerat că limitele pedepsei ar fi altele decât cele avute în vedere de instanță și pentru acest motiv și pedeapsa rezultantă este alta. În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație și rejudecarea cauzei de către instanța de apel. A mai solicitat ca în baza art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării până la judecarea cauzei.

Prin încheierea din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 21.06.2022, reținând că aspectele invocate în cererile de recurs în casație pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual penală.

Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Concluzia este aceeași nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci și a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecințe în planul tratamentului sancționator.

Este cazul manifestării de voință a recurentului inculpat A. intervenită pe parcursul procesului penal, orientată spre obținerea unui tratament sancționator mai blând, manifestare al cărei conținut obiectiv nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casație, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reținute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoașterii acestuia direct pe calea recursului în casație.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casație (și în raport de care s-a admis în principiu prezenta cale extraordinară de atac) vizează faptul că în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, deși, în opinia recurentului, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.

Această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Acest text de lege instituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă cu efect direct asupra procesului judiciar de individualizare a pedepsei, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta, categoria de fapte vizate de denunț, stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă, etc.

În consecință, reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000 constituie o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

Raportat la această constatare, Înalta Curte notează că, prin prezentul demers judiciar, recurentul inculpat A. nu urmărește să supună cenzurii instanței de recurs în casație legalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată, cu titlu definitiv, în cauză, prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date lor, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanța de apel a cenzurat în mod explicit critica recurentului inculpat A. referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, concluzionând că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de textul de lege precitat, pentru argumentele detaliat redate la fila x din cuprinsul deciziei recurate.

Or, dacă argumentația factuală asupra acestei chestiuni, reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei, constituie un aspect care nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanței de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea pedepsei aplicate recurentului, prin raportare la datele particulare ale speței, ci înseși datele în discuție, ceea ce excede scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 și 447 din C. proc. pen.

Așa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual-penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Limitarea la chestiuni exclusiv de drept a demersului analitic al instanței de recurs în casație este confirmată de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificativă în materia de referință fiind decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a instanței supreme (publicată pe www.x.ro), potrivit căreia "cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză".

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A., de 3 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., stabilită conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se află în limite legale inclusiv în ipoteza reținerii eventualei cauze de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, situație în care limitele de pedeapsă s-ar plasa între 1 an și 8 luni - 4 ani închisoare, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește critica recurentului referitoare la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în sensul că atât el, cât și fratele său nu au săvârșit-o, iar procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. i-a comunicat că este acuzat de trafic de droguri de risc, iar la câteva zile, în rechizitoriu, i s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, Înalta Curte nu va răspunde la aceste critici având în vedere limitele înăuntrul cărora se va analiza cererea de recurs în casație, stabilite prin încheierea de admitere în principiu.

Pentru aceste considerente, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.

GGC - ED