ÎCCJ, Decizia nr. 280/2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Încheierea ce formează obiectul recursurilor Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător A. și B., formulată de petentul C. în dosarul nr. x/2016. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit rezoluției de primire a cererii de recuzare, petentul a formulat această cerere după rămânerea în pronunțare asupra cauzei, moment procesual de la care o atare solicitare nu mai putea fi luată în considerare.

Susținerea părții că ar fi cunoscut pretinsul motiv de incompatibilitate absolută doar după închiderea dezbaterilor de la termenul de judecată din 20 octombrie 2022 nu poate fi valorificată în condițiile în care componența completului a fost afișată la intrarea în sala de ședință, iar petentul a fost prezent la dezbateri, având posibilitatea de a formula o cerere de recuzare verbală a doamnelor judecător. Ca urmare, instanța a apreciat că prezenta cerere de recuzare nu numai că nu răspunde exigențelor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., de a fi formulată înainte de începerea dezbaterilor, dar nu se circumscrie nici dispozițiilor art. 394 alin. (3) din același cod, de a fi formulată mai înainte de închiderea dezbaterilor 2. Cererea de recurs Împotriva încheierii menționate la pct. 1, petentul C. a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 și 5, art. 41 și art. 45 C. proc.

civ. Prin recursul declarat, recurentul a susținut că cererea sa de recuzare a fost nelegal soluționată, câtă vreme respectivii magistrați au pronunțat încheieri interlocutorii, cum prevede art. 45 C. proc. civ. Procedura de filtru Prin încheierea din 9 octombrie 2023, s-a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea lui. Raportul a fost primit de părți la 16 octombrie 2023, filele x Recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia, în sensul că recursul său nu ar fi inadmisibil. Apreciază că o astfel de interpretare dată art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. golește de conținut textul legal.

II. Considerentele Înaltei Curți Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta". Conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheieri prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri." Încheierea din 3 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor procedurale citate, atunci când hotărârea prin care a fost soluționată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poată fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară. Însă, Completul de 5 judecători nu este instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ierarhia instanțelor judecătorești este expres reglementată prin art. 94-97 din C. proc.

civ., și anume: judecătoriile, tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție. Completul de 5 judecători este o formațiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu competență specială, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege, precum și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători.

Completul de 5 judecători are o competență expres și limitativ reglementată de C. proc. civ. în ceea ce privește căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile non-penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume: conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 136 alin. (3); renunțarea la dreptul pretins în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 410); perimarea constatată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție art. 421 alin. (2); revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 513 alin. (6); contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 525). În consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc.

civ., se apreciază că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluționată prin hotărâre definitivă pronunțată de o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este deschisă calea de atac a recursului. În acest sens este și jurisprudența anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021 și nr. 200/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2023.