ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2019/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 30.01.2021, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin erorile judiciare care au fost produse în cadrul dosarului nr. x/2018, având ca obiect contestație decizie de concediere, în principal de către instanța care a judecat cauza în etapa procesuală a apelului.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 303/2004 (art. 96), Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1388 C. civ., ale Codului Muncii, C. proc. civ., Legii nr. 2/01.02.2013, O.G. nr. 13/2011.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20.02.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2020, instanța a admis excepția necompetenței specializate a completului din materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în soluționarea cauzelor civile.

Prin încheierea din ședința publică din 02.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a în dosar nr. x/2020, instanța a admis excepția necompetenței specializate a completului din materia cauzelor civile și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 23F din 19.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2020, s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secției a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 4833/2021, pronunțată la 24.06.2021 de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea nr. 1288 din 24.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2022, s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2020 la Curtea de Apel Ploiești, fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe, la secția I Civilă, sub dosar nr. x/2021.

Prin cererile formulate la 10 ianuarie 2023, în cadrul dosarului nr. x/2021, apelantul-reclamant A. a recuzat-o pe doamna judecător B. - președinte al completului de judecată care a fost desemnat să soluționeze acest dosar, precum și pe doamna judecător C., membru al aceluiași complet de judecată.

În drept, apelantul-reclamant și-a întemeiat cererile de recuzare pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13, art. 43 alin. (2) și (3), respectiv art. 48 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, au fost respinse cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. și C..

Împotriva încheierii de ședință din 17.01.2023 a declarat recurs petentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, arată, în esență, că cererile de recuzare nu au fost soluționate de completul imediat următor, precum și că doamnele judecător sunt membre ale aceleiași asociații profesionale condusă de judecătorul care a pronunțat decizia în cauza nr. x/2018, aspect de natură să genereze neîncredere și îndoieli în ce privește imparțialitatea.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât la 10.04.2023, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția prematurității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-au respins cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. și C., învestite cu soluționarea apelului.

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamantului A., formulată în temeiul art. 96 din Lege nr. 303/2004, prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la recuperarea prejudiciului cauzat prin eroarea judiciară produsă în dosarul nr. x/2018, mai exact, prin pronunțarea deciziei civile nr. 925/18.02.2019 de Curtea de Apel București, secția a VII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Înalta Curte constată că, la momentul promovării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, respectiv 20.03.2023 cauza nu era soluționată, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva acestei încheieri, înainte de soluționarea apelului, este prematur.

Astfel, din verificările efectuate în sistemul informatic, a rezultat faptul că, prin încheierea din 29.03.2023, dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost suspendat în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată de părți, fie odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza fie, atunci când această din urmă hotărâre este definitivă, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, rezultă că recursul dedus judecății este prematur formulat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 și art. 499 C. proc. civ., va respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca prematur introdus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.