ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93/28.07.2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2020, inculpata A. a fost condamnată:

- la 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 acte materiale), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) pe o durată de 3 ani, respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcționar public).

În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g), respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcționar public)-

- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (corespunzător drepturilor salariale lunare din perioada de referință ianuarie 2017- februarie 2019) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare (1/3 din 9 luni), urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. în condițiile prev. de art. 65 C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcționar public)

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. a) și art. 92 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatei A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile ce va fi executată în cadrul Primăriei Municipiului Hunedoara - Direcția de asistență Socială sau în cadrul Primăriei Municipiului Hunedoara- Centrul de Copii "Lumină și Speranță" conform deciziei consilierului de probațiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. (1) rap. la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

S-a constatat că inculpata a fost reținută timp de 24 de ore, din data de 11.03.2019-ora 19:51, până în data de 11.03.2019-ora 19:51 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii.

În baza art. 19 alin. (1), (5) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor-București, Șoseaua x, sector 2 și a obligat inculpata A. la plata sumei de 13.710 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 330 C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A. (filele x) prin ordonanța din data de 07.01.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, până la concurența sumei de 20.772 RON (în vederea reparării prejudiciului cauzat angajatorului -13.710 RON, a confiscării sumei de 7.062 RON și achitării cheltuielilor judiciare).

În temeiul art. 397 C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea celor 3 rapoarte de serviciu din datele de 13.12.2016, 11.12.2017 și 11.12.2018.(filele x)

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., coroborat cu art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 7.062 RON, reprezentând produsul infracțional al infracțiunii de luare de mită și inculpata a fost obligată la plata acestei sume către stat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpata A..

Prin decizia penală nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 93/28.07.2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2020

A fost desființată sentința penală atacată în ce privește:

- soluția de condamnare cu privire la infracțiunile de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- dispoziția privind anularea rapoartelor de serviciu din 13.12.2016, 11.12.2017 și 11.12.2018;

- latura civilă a cauzei;

- deducerea perioadei reținerii;

Procedând la o nouă judecată în aceste limite:

I. S-a dispus repunerea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei A. în elementele ei componente, de:

- 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunile de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

III. Prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

IV. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor-București, Șoseaua x, sector 2 .

V. A fost înlăturată dispoziția privind anularea celor 3 rapoarte de serviciu din datele de 13.12.2016, 11.12.2017 și 11.12.2018.

VI. În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din 11.03.2019-12.03.2019.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpata A., la data de 30 iunie 2022, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurenta a indicat, pe larg, soluția dispusă de instanța de apel împreună cu considerentele reținute de aceasta.

Referitor la aplicabilitatea cazului de casație prev.de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurenta a susținut că, infracțiunea de luare de mită este o infracțiune cu consumare anticipată, astfel că tentativa nu este posibilă, și cu modalități alternative de realizare a elementului material al laturii obiective, astfel încât realizarea oricăreia dintre ele conduce la consumarea infracțiunii, după cum realizarea tuturor modalităților faptice cu privire la aceeași îndatorire de serviciu a funcționarului, care se dorește a fi îndeplinită/neîndeplinită, nu afectează unitatea de infracțiune.

A menționat că, atunci când infracțiunea de luare de mită se comite în modalitatea "primirii", în baza unei rezoluții infracționale unice, de sume de bani, astfel cum s-a reținut în soluția de condamnare în cauza pendinte, "actul primirii" presupune remiterea, directă sau indirectă, de sume de bani, identificate sau identificabile, din inițiativa mituitorului care promite/oferă/dă bani sau alte foloase în condițiile art. 289 C. pen., respectiv în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către funcționarul public. A arătat că, mituirea este privită, în dreptul penal, principial, ca o infracțiune bilaterală, la săvârșirea căreia concură doua persoane, cel care dă/oferă mita - mituitorul, și cel care o primește/accepta - mituitul, în scopul îndeplinirii sau încălcării atribuțiilor de serviciu.

În consecință, pentru susținerea acuzației de luare de mită, în modalitatea alternativă a primirii, trebuie dovedite, din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu primirea unor sume de bani, identificate sau identificabile;

b) identificarea persoanei/persoanelor care a/au remis sume de bani, având reprezentarea faptului că dă/dau mită, în legătură cu atribuțiile de serviciu ale mituitului, în condițiile în care inițiativa aparține mituitorului;

c) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu, constând în îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, or realizarea unui act contrar acestor îndatoriri;

d) identificarea atribuției de serviciu în legătură cu care mituitorul a remis sume de bani mituitului;

e) legătura dintre banii primiți și actul de serviciu, în lipsa unei astfel de legături fapta neavând un caracter penal.

Dincolo de aspectele de ordin teoretic susținute, recurenta A. a considerat că soluția de condamnare din prezenta cauză, pentru infracțiunea de luare de mită, decizia și, implicit, sentința, au fost pronunțate cu încălcarea regulilor de drept aplicabile, urmare a faptului că lipsește tipicitatea obiectivă a infracțiunii.

Astfel, a susținut că, infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 de acte materiale) săvârșită în modalitatea alternativă a primirii de sume de bani, presupunea existența a 24 de mituitori (sau mai puțini, în ipoteza în care una și aceeași persoană s-a deplasat de mai multe ori la ghișeul în datele menționate), care să fi dat, fiecare, o sumă de bani, identificată, în considerarea îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Ca atare, a opinat că, în fundamentarea soluției de condamnare, ar fi trebuit să fie identificate persoanele care i-au înmânat sume de bani la datele menționate; sumele de bani care au fost date de fiecare persoană în parte; atribuția de serviciu în legătură cu care s-a dat fiecare sumă de bani.

A mai susținut că, în hotărârile de condamnare, nu a fost identificată niciuna dintre persoanele care i-ar fi dat vreo sumă de bani, cu titlu de mită, în niciunul din cele 24 de acte materiale de luare de mită ce i-au fost atribuite.

A mai arătat că, "primirea" de bani implica o acțiune corelativă de "dare" de bani, inițiativa aparținând mituitorului, astfel că identificarea celui care "a primit" presupune identificare celui care " a dat", pentru a se putea verifica dacă s-au oferit bani drept mită, ce sumă, și în legătură cu ce anume.

Deopotrivă, a arătat că nu a fost identificată suma de bani ce i-a fost remisă, cu titlu de mită, de fiecare din persoanele, neidentificate, în ambele hotărâri făcându-se referire doar la introducerea în portmoneu a unor sume de bani ale căror cupiuri au putut fi identificate, în acest mod rezultând suma totală de 7.062 RON.

A mai susținut că, nu s-a precizat care a fost conduita sa proprie în legătură cu actele de serviciu, constând în îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, or realizarea unui act contrar acestor îndatoriri, în condițiile în care nu s-au identificat persoanele care ar fi remis sume de bani pentru a putea ști pentru ce anume au apelat la Serviciul înmatriculări, având în vedere diversitatea de servicii prestate și conduita identică a tuturor funcționarilor de la ghișee în eliberarea documentelor și plăcuțelor de înmatriculare.

A mai criticat decizia instanței de apel, pe motiv că nu s-a stabilit legătura dintre banii "introduși în portmoneu", care au fost considerați ca fiind primiți de la persoane neidentificate cu titlu de mită și actul de serviciu, în lipsa unei astfel de legături fapta neavând un caracter penal.

În consecință, recurenta a susținut că, instanțele de judecată nu au putut atribui niciuneia dintre cele 46 de persoane prezente în perioada de referință, la Serviciul înmatriculări, la ghișeul la care se afla, plata vreunei sume de bani, identificabile, cu titlu de mită, în legătură cu vreo atribuție de serviciu, după cum nu au putut stabili legătura cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii vreunui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu.

Pentru motivele susținute, pe larg, recurenta A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea parțială a deciziei penale nr. 474/17.06.2022, pronunțate de instanța de apel și a sentinței penale nr. 93/28.07.2021 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în ceea ce privește dispoziția de condamnare, iar pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen.., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 19.10.2022 pronunțată de Înalta Curte a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, constatându-se că în cuprinsul cererii au fost indicate motive de recurs ce vizează elementele de tipicitate ale infracțiunilor de luare de mită, pentru care s-a dispus condamnarea sa, care prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare invocat.

Deopotrivă, Înalta Curte a precizat că, nu se încadrează acestui caz de casare și nici unui alt caz dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile referitoare la motivarea deciziei recurate.

Examinând recursul în casație formulat de inculpata A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pentru că fapta a fost dezincriminată.

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute de instanța de apel.

În speță, recurenta inculpată A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Situația premisă în cazul infracțiunii de luare de mită vizează existența unor îndatoriri de serviciu, în legătură cu care se comite fapta de corupție.

Elementul material al laturii obiective constă într-o acțiune ce se poate realiza în trei modalități prevăzute de norma de incriminare, respectiv pretindere, primire ori acceptarea unei promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite.

Primirea de bani sau alte foloase presupune intrarea în posesia bunurilor respective, fiind o acțiune corespunzătoare remiterii bunului de către mituitor.

O primă condiție atașată elementului material este ca fapta să se raporteze la bani sau alte foloase, care nu i se cuvin funcționarului public. O a doua condiție atașată elementului material al laturii obiective este ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de serviciu din cadrul instituției pe care o reprezintă subiectul activ al infracțiunii, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Criticile recurentei vizează, în esență, două aspecte. Astfel, pe de o parte, s-a susținut că, instanța de apel nu a identificat în cuprinsul hotărârii de condamnare persoanele care au remis sumele de bani către recurentă, iar în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 a fost dispusă clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu privire la infracțiunile de dare de mită, întrucât faptele nu erau prevăzute de legea penală. Sub un al doilea aspect, recurenta apreciat că nu a fost stabilită legătura dintre banii remiși acesteia și exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Astfel, în cauză s-a reținut că, inculpata A. a fost încadrată ca agent de poliție în Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor la data de 15.05.2008, iar prin dispoziția directorului D.R.P.C.Î.V. nr. S/136 din data de 23.05.2008 a fost numită în funcția de agent III în cadrul Atelierului de Confecționat Plăci cu Numere de Înmatriculare al județului Hunedoara, având ca atribuții principale desfășurarea activităților necesare pentru înmatricularea/transcrierea/autorizarea pentru circulație provizorie a vehiculelor, emiterea comenzilor de lucru pentru confecționarea plăcilor cu numere de înmatriculare, îndeplinirea funcției de gestionar al gestiunii plăci finite, executând și operațiuni de încasare și predare la casieria Instituției Prefectului a sumelor reprezentând contravaloarea plăcilor cu numere de înmatriculare și contravaloarea serviciilor prestate, la sfârșitul fiecărei zile, listând din sistemul informatic borderoul zilnic de vânzări.

Sub aspectul situație de fapt reținute, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, Înalta Curte constată că, în calitate de funcționar public-agent de poliție în cadrul Serviciului Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Hunedoara, inculpata A. a primit în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, în datele de 19.12.2018, 20.12.2018, 21.12.2018, 21.01.2019, 22.01.2019, 23.01.2019, 25.01.2019 (două acte materiale), 28.01.2019, 29.01.2019 (două acte materiale), 30.01.2019, 31.01.2019, 27.02.2019, 28.02.2019 (două acte materiale), 01.03.2019, 04.03.2018 (două acte materiale), 05.03.2019 (două acte materiale), respectiv în datele de 06.03.2019, 07.03.2019, 08.03.2019 și 11.03.2019, diferite sume de bani, pentru a facilita urgentarea înmatriculării autoturismelor.

Ca atare, instanța de apel a stabilit cu titlu definitiv că recurenta inculpată a comis infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, în varianta normativă a primirii, fiind fără relevanță, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, identificarea persoanelor care au dat mita. Deopotrivă, netrimiterea în judecată a presupușilor mituitori nu poate conduce de plano la achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, pentru care probatoriul este suficient și apt a conduce la întrunirea condițiilor impuse pentru angajarea răspunderii sale penale.

Curtea de apel a constatat întrunită și condiția, din cuprinsul laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, instanța de apel a reținut că inculpata, în calitate de agent în cadrul Atelierului de Confecționat Plăci cu numere de înmatriculare al Județului Hunedoara din cadrul DRPCÎV a primit sumele de bani în considerarea urgentării unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu (înmatricularea vehiculelor).

Înalta Curte constată că, prin starea de fapt stabilită pe baza interpretării materialului probator administrat în cauză - atribuție ce revine exclusiv primei instanțe și instanței de apel care au competența de a soluționa fondul cauzei, curtea de apel a reținut că primirea sumelor de bani de către inculpata A. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de funcționar în cadrul DRPCÎV, situație în care nu se poate considera că lipsește tipicitatea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenta A. nu se raportează la baza factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care, nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., iar solicitarea privind pronunțarea unei soluții de achitare, este neîntemeiată.

Pentru considerente expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2022.

GGC - MM