ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2023

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 414 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 20 din C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 19.000 euro în echivalentul în RON la data executării sentinței.

Prin Decizia penală nr. 227 din 01.07.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2021, în Dosarul nr. x/2021, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 414 din data de 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 414 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a susținut că, potrivit Deciziei nr. 37/08.06.2022, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2022, publicată în M. Of. nr. 1031/24.10.2022, s-a statuat ca:" persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unei formațiuni politice/partid politic, nu are calitatea de funcționar public potrivit art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a și art. 175 C. pen..".

Așa fiind, a solicitat instanței să constatate că, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare reținută în sarcina sa, aceasta a fost reținută ca fiind săvârșită în calitatea sa de trezorier (funcție de conducere B.), ipoteză care se circumscrie deciziei mai sus menționate.

A arătat ca sunt îndeplinite și alte condiții prevăzute de art. 453 și urm. C. proc. pen., în sensul că împrejurarea noua respectă cerința prevăzută de alin. (1) lit. a) a art. 453 din C. proc. pen., respectiv constituie o stare de drept (împrejurare) necunoscută la momentul judecării cauzei, dar care este aptă să dovedească netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțate în cauză, cu referire la infracțiunea de delapidare, dar și cu privire la întreaga arhitectură a construcției hotărârii date prin alcătuirea concursului ideal.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În concret, se constată că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în temeiul căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Acesta a susținut că împrejurările noi se referă la cele statuate prin Decizia nr. 37/08.06.2022, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2022, respectiv că: "persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unei formațiuni politice/partid politic, nu are calitatea de funcționar public potrivit art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a și art. 175 C. pen..". Prin urmare, a solicitat instanței să constatate că, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare reținută în sarcina sa, aceasta a fost reținută ca fiind săvârșită în calitatea sa de trezorier (funcție de conducere B.), ipoteză care se circumscrie deciziei mai sus menționate.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...), iar în cadrul examinării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și motivele invocate, Înalta Curte constată, contrar susținerilor apărării revizuentului, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Astfel, Înalta Curte constată, referitor la cazul de revizuire invocat, că este necesar să existe niște fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, mai precis să conducă la adoptarea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare a revizuentului sau de încetare a procesului penal.

Însă, Înalta Curte constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât împrejurarea nouă invocată de apărare ca fiind reprezentată de cele statuate prin Decizia nr. 37/08.06.2022, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2022, respectiv că " (...) persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic nu are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a și ale art. 175 alin. (2) din C. pen..", nu se poate circumscrie noțiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. De asemenea, cele statuate prin decizia anterior menționată nu se pot circumscrie noțiunii de fapte și mijloace de probă care să conducă la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, așa cum cer prevederile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.

În plus, chiar dacă s-ar admite o soluție contrară, Decizia nr. 37/08.06.2022, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu ar fi aplicabilă în cazul revizuentului, având în vedere că acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de delapidare în calitate de funcționar privat prev. de art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., și nu de funcționar public prev. de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a și ale art. 175 alin. (2) din C. pen.

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, așa cum prevăd dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 414 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 414 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2023.

GGC - NN