ÎCCJ, Decizia nr. 227/2021

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin sentința penală nr. 414 din data de 15 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzute de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea 78/2000 (pct. 1 Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen.. (pct. 1 Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile public sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen. (pct. 2 Rechizitoriu).

În baza art. 20 din C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 19.000 euro în echivalentul în RON la data executării.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (2000 RON urmărire penală, 2000 RON Cameră preliminară și fond).

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 217 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției emis la 23 iulie 2019 în dosarul nr. x/2019, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate și delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 și art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen. și infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen.

Prin același rechizitoriu, în temeiul art. 328 alin. (3), art. 63 alin. (1) raportat la art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și continuarea cercetărilor cu privire la suspectul C. pentru săvârșirea infracțiunii de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor, prevăzută și pedepsită de art. 10 lit. b) teza a -II- a din Legea nr. 78/2000, precum și cu privire la săvârșire a infracțiunii de utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, faptă prevăzută de art. 10 lit. c), teza I din Lega nr. 78/2000; cu privire la săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate faptă prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000 în ceea ce privește aspectele sesizate prin procesul-verbal de sesizare din oficiu în dosarul nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru care nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale; cu privire la săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. și spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, existând date și suspiciuni cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni de către martorul D., precum și cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 326 din C. pen., presupus săvârșită de A. și care a făcut obiectul sesizării din oficiu în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În actul de sesizare s-a arătat că la data de 06.11.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 292 din C. proc. pen. s-a sesizat din oficiu, prin proces-verbal cu privire la săvârșirea de către A., deputat în Parlamentul României a infracțiunilor de delapidare și fals în declarații, fapte prevăzute de art. 295 din C. pen. și art. 326 din C. pen., înregistrându-se dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și Criminalistică.

Sesizarea a avut la bază o serie de articole apărute în presa în cursul lunii octombrie 2018, reținându-se că, potrivit acestor articole, A. a direcționat o parte din banii pe care îi gestionează în calitate de Trezorier al B., în interesul său personal, respectiv pentru achiziționarea unor autoturisme de lux, autoturisme ce sunt folosite de deputat și de soția acestuia E..

De asemenea, s-a mai reținut că, în perioada 2017-2018, din sumele de bani gestionate de A., în calitate de Trezorier al B., au fost virate sume importante de bani în conturile unor societăți deținute de E., soția lui A., F., fosta soție a lui A., precum și în contul altor două societăți comerciale deținute de apropiați ai acestuia, în baza unor contracte de publicitate sau de prestări servicii.

Totodată, organul de urmărire penală a reținut că, potrivit materialului de presă apărut în 04.11.2018, a rezultat că, suma de 380.000 de euro, bani proveniți din subvențiile acordate de stat, a fost virată în contul lui G., proprietar al imobilului situat în Bulevardul x, imobil folosit de A..

Dosarul a fost înregistrat inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin ordonanța nr. 495/P/2018, a dispus declinarea competenței în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, întrucât s-a apreciat că în cauză sunt indicii cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019.

I. Sub aspectul situației de fapt, prin rechizitoriu s-au reținut, în esență, următoarele:

I.1. Contextul săvârșirii faptelor

Inculpatul A., deputat în Parlamentul României, în perioada 2016-2019 a îndeplinit funcția de Trezorier al B., a exercitat, în această calitate, atribuții de gestionare și administrare a bunurilor și sumelor de bani provenite din fonduri publice sau private.

Potrivit art. 159 din Statutul B. "Trezorierul B. organizează și controlează activitatea financiară curentă a partidului răspunde direct față de Președintele partidului și are următoarele atribuții:

Potrivit hotărârii Biroului Permanent Național nr. 135 din 25 aprilie 2016, inculpatul a fost împuternicit pentru:

"- administrarea contabilă a fondurilor și patrimoniului partidului, organizarea și controlul activității financiare curente";

- "luarea cu celeritate a măsurilor necesare pentru a pune în practică strategia și obiectivele politice și electorale stabilite în întâlnirile formale sau informale. În acest sens, poate negocia și semna pentru și în numele B. contracte de servicii, de consultanță politică sau electorală, promovare prin mass-media, propagandă politică, măsurători sociologice, servicii de promovare și organizare a activității în online și social media, servicii de transport intern sau extern, servicii de cazare, închiriere, leasing, catering, protocol, turism, vânzare-cumpărare de mijloace fixe sau mobile, servicii de pază sau escortă, precum și alte contracte ce vor asigura mijloacele și infrastructura necesară."

Astfel, inculpatul era împuternicit de formațiunea politică să îndeplinească atribuții de gestionare a bunurilor mobile și imobile, precum și a fondurilor provenite din surse publice (subvenții) sau private (donații, cotizații etc.).

Deși potrivit adresei nr. x/06.06.2011 a B., inculpatul "A. nu avea obligația să solicite aprobarea prealabilă a Biroului Permanent Național, fiind mandatat cu bună-credință să angajeze partidul în contractarea de servicii sau bunuri, fiind totodată persoana aptă să reprezinte interesele patrimoniale sau nepatrimoniale ale partidului", potrivit Statutului B., în calitate de trezorier al acestei formațiuni politice, era obligat să prezinte periodic informări Biroului Permanent Național cu privire la activitățile de utilizare a resurselor financiare rezultate din cotizații, donații, alocații bugetare, Biroul Permanent Național fiind cel care coordona activitatea curentă a partidului la toate nivelurile și administra patrimoniul partidului, așa cum rezultă din art. 146 și 149 din Statutul B..

În calitate de trezorier al formațiunii politice, inculpatul A. avea obligația să gestioneze veniturile care proveneau din subvenții de la bugetul de stat, conform destinațiilor prevăzute de art. 25 din Legea 334/2006, republicată.

I.2. Situația de fapt privind săvârșirea infracțiunii de utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea 78/2000 și infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen. constând în însușirea sumei de 380.000 Euro din subvențiile acordate formațiunii politice, totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În perioada ianuarie 2017 - noiembrie 2018 a fost virată către B., cu titlu de subvenție de la bugetul de stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă, suma totală de 101.168.310,77 RON, din care în anul 2017, a fost virată suma de 14.449.371,31 RON, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2018 a fost virată suma de 84.718.939,46 RON.

Din analiza plăților efectuate de A.E.P. către B. a rezultat faptul că toate aceste plăți(subvenții) au fost efectuate din contul A.E.P. deschis la trezorerie IBAN nr. x în contul B. deschis la H. (I.), IBAN nr. R044. PIRB.4236.7661.7300.2000.

Conform datelor transmise de H. (I.) a rezultat faptul că persoana cu drept de semnătură în bancă în relația B. cu H. (I.), a fost A..

În calitate de trezorier al B., inculpatul A. gestiona toate aceste sume de bani.

La începutul anului 2018, inculpatul a intenționat să achiziționeze un imobil pe care să îl achite în parte cu bani proveniți din subvențiile acordate de stat formațiunii politice, al cărui trezorier era.

În realizarea acestei intenții, în cursul lunii februarie 2018, inculpatul A., împreună cu soția sa, E., au negociat și convenit cu martorul G. să achiziționeze un imobil situat în localitatea Voluntari având o valoare de circulație de peste 500.000 euro, pe care să-l achite cu sume de bani aparținând B., pe care le gestiona în calitate de trezorier, și în parte, cu fonduri proprii.

În data de 15.02.2018, între E., pe de o parte, și G., pe de altă parte, a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x din 15.02.2018 prin care G. se obliga să vândă imobilul situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru suma de 180.000 euro din care a fost plătită suma de 698.790 RON, 269.000 RON din contul numitului A. și 301.821 RON din contul numitei E..

În baza aceleiași înțelegeri, la aceeași dată (15.02.2018) între G., în calitate de proprietar, și B., reprezentat de A., s-a încheiat contractul de închiriere a aceluiași imobil situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.03.2018 până la 01.03.2028, valoarea totală a chiriei fiind de 380.000 euro ce urma să fie achitată după cum urmează: suma de 38.000 euro în termen de 5 zile, iar restul sumei în tranșe de cel puțin 19.000 euro pe lună timp de 18 luni. Cu toate acestea, întreaga contravaloare a contractului a fost achitată în avans până la data de 11 iunie 2018.

Deși contractul a fost încheiat și semnat la data de 15 februarie 2018, după cum rezultă din mențiunea expresă inserată în conținutul acestuia, dată a încheierii este menționată data de 01 martie 2018. Contractul de închiriere a fost înregistrat la Administrația Financiară la data de 13 martie 2018, chiria fiind achitată în totalitate într-un interval de timp de 5 luni din sume de bani provenite din subvenția acordată B. în baza Legii nr. 334/2006.

Înțelegerea intervenită, pe de-o parte, între G. proprietarul imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov și inculpatul A. și soția acestuia, pe de altă parte, potrivit căreia imobilul urma să fie plătit cu suma de 380.000 EURO provenită din subvențiile acordate B. și suma de 180.000 EURO provenită din fonduri proprii, a rezultat din declarațiile martorului G. .

Relevantă pentru existența înțelegerii în acest sens a fost apreciată și clauza menționată în contractul de închiriere potrivit căreia chiria urma să fie încasată de către proprietarul imobilului G. chiar și în situația înstrăinării imobilului.

După încheierea contractului de închiriere și a promisiunii de vânzare - cumpărare, inculpatul A. a locuit în mod efectiv în imobilul situat în orașul Voluntari, str. x, imobilul nefiind folosit de către D. sau alți membrii B. pentru desfășurarea unor activități online, așa cum se susține în declarația martorului D. și adresele înaintate de formațiunea politică B..

Din probele administrate, respectiv declarațiile martorului G., procesul-verbal de constatare din 11.06.2019 întocmit de specialiști din cadrul Serviciului Tehnic, a rezultat că suma de 1.770.344 RON plătită cu titlu de chirie către G. a fost dată, în realitate, pentru achiziționare imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, de către inculpatul A. și soția sa, E..

Din analiza plăților efectuate de către B. prin contul în care a fost încasată subvenția R044. PIRB.4236.7661.7300.2000 a rezultat faptul că în perioada 15 februarie 2018 - 11 iunie 2018, din acest cont, au fost efectuate plăți în contul RO38. RZBR.0000.0600.1838.8387. deținut de G. la J., în sumă totală de 1.770.344,00 RON.

Suma de 380.000 EURO ar fi putut fi utilizată potrivit art. 25 alin. (1) lit. m) pentru achitarea unor "cheltuieli cu chiriile și utilitățile sediilor, dar nu a fost folosită în acest scop, fiind utilizată pentru achitarea în parte a contravalorii unui imobil pe care inculpatul intenționa să îl achiziționeze.

Din probatoriul administrat (procesul-verbal de constatare din 11 iunie 2019 întocmit de specialiști din cadrul Serviciului Tehnic - filele x) a rezultat că imobilul a fost folosit în mod exclusiv de către inculpatul A. care a locuit efectiv în acest imobil, nefiind folosit ca sediu de formațiunea politică sau pentru desfășurarea unor activități de propagandă online sau ca imobil de protocol.

Imobilul pe care inculpatul intenționa să îl achiziționeze și să îl plătească în parte cu sumele provenite din subvenții acordate de stat B. nu a fost folosit pentru desfășurarea de activități de protocol, așa cum se menționa în contractul de închiriere din data de 01 martie 2018 sau pentru activități de propagandă online ale formațiunii politice, așa cum rezultă din declarațiile martorului D. .

Ulterior, la data de 31 august 2018, așa cum rezultă din declarația martorului G., B., după ce achitase suma de 380.000 EURO, a solicitat rezilierea contractului de închiriere și restituirea sumei de bani plătite cu titlu de chirie, aspect ce rezultă și din conținutul convenției de reziliere .

I.3. Situația de fapt privind săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen. constând în însușirea unui autoturism în valoare de 324.799,99 RON.

Pe parcursul urmăririi penale a rezultat faptul că în data de 10 iulie 2017, B. a achiziționat, cu factura nr. x din 10 iulie 2017, un autoturism marca x, culoare gri de la S.C. K. S.R.L. ce a fost vândut ulterior, în data de 13 iulie 2017, martorei E., soția inculpatului A..

Vânzarea a fost efectuată la același preț cu cel cu care autoturismul a fost achiziționat de la S.C. K. S.R.L., respectiv 324.800 RON, fiind achitat de către aceasta în perioada 31 august 2017 - 23 octombrie 2018.

S-a reținut că referitor la documentele ce au stat la baza derulării relațiilor comerciale dintre B. și K. S.R.L., a fost identificat contractul de vânzare autovehicul rulat nr. x/07 iulie 2017, încheiat între K. S.R.L. și B., în calitate de cumpărător, prin care vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere un autovehicul rulat, cu următoarele elemente de identificare:

Autoturismul a fost cumpărat cu factura nr. ASP x. din 10 iulie 2017, în valoare de 324.799,99 RON, suma fiind virată la aceeași dată din contul B. x. deschis la H. Agenția Moșilor Olari, cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenții alocate de la bugetul de stat.

Vehiculul a fost remis martorei E. la data de 13 iulie 2017, încheindu-se factura seria x - VGC nr. x, fără ca aceasta să plătească contravaloarea acestuia. Plata vehiculului a fost efectuată ulterior, în perioada 31 august 2017 - 23 octombrie 2018, în mai multe tranșe, după ce membrii din conducerea B. s-au sesizat cu privire la scoaterea autovehiculului din patrimoniul B. (declarație L. - filele x).

Săvârșirea infracțiunii de delapidare de către inculpatul A. constând în remiterea către soția sa, E., a unui autoturism în valoare de 324.800 RON, fără achitarea contravalorii acestuia, a rezultat din probele administrate, respectiv constatarea tehnico-științifică în specialitatea financiar-contabilă efectuată de specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, înscrisurile ridicate și existente la dosarul cauzei privind achiziționarea autoturismului de către B., înstrăinarea acestuia către E. și modalitatea în care s-a efectuat plata acestuia.

Cu privire la calitatea de subiect activ al acestor infracțiuni, s-a reținut că inculpatul A. fiind deputat în Parlamentul României - Camera Deputaților, exercita o funcție publică potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul A. a deținut funcția de trezorier al formațiunii politice B. în perioada 2016-2019, în această calitate, potrivit art. 159 punctul 2 din Statutul B., conducea și controla "utilizarea resurselor financiare rezultate din cotizații, donații, alocații bugetare, dobânzi și altele permise de lege".

Potrivit art. 159 alin. (1) din Statutul B. "trezorierul B. organizează și controlează activitatea financiară curentă a partidului și răspunde direct față de președintele partidului".

În conformitate cu hotărârea Biroului Permanent Național nr. 135 din 25 aprilie 2016, inculpatul a fost împuternicit pentru administrarea contabilă a fondurilor și patrimoniul partidului, organizarea și controlul activității financiare curente a acestuia.

Așa cum rezultă din aspectele menționate mai sus, inculpatului îi revenea răspunderea cu privire la modul de utilizare a subvențiilor alocate formațiunii politice, având calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul este subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât, în calitate de trezorier al formațiunii politice avea atribuții principale primirea, păstrarea, eliberarea sumelor de bani, precum și a bunurilor aflate în administrarea, folosința sau deținerea formațiunii politice.

S-a apreciat că inculpatul are calitatea de funcționar privat în conformitate cu art. 308, alin. (1) și (2) din C. pen., întrucât exercita permanent, atribuții specifice de gestionare a bunurilor și fondurilor unei persoane juridice, respectiv B..

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că inculpatul a acționat în calitate de reprezentant al formațiunii politice B., având calificarea implicită care rezultă din specificul elementului material al infracțiunii, exercitând o funcție publică, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, probatoriul administrat a evidențiat că inculpatul a utilizat suma de 380.000 EURO cu o altă destinație decât destinațiile prevăzute art. 25 alin. (1) din Legea nr. 334/2006.

Totodată, din procesul-verbal de constatare din 11 iunie 2019 întocmit de specialiști din cadrul Serviciului Tehnic a rezultat că imobilul a fost folosit în mod exclusiv de către inculpatul A. care a locuit efectiv în acest imobil, nefiind folosit ca sediu de formațiunea politică sau pentru desfășurarea unor activități de propagandă online sau ca imobil de protocol.

Faptele de delapidare se consumă la momentul plății sumei de 380.000 EURO, sub forma unei chirii în baza unui contract încheiat între martorul G., pe de o parte, și B., reprezentat de inculpatul A., pe de altă parte, contract care, în realitate, a fost încheiat în scopul achitării în parte a contravalorii imobilului ce urma să fie achiziționat de către inculpatul A..

Se realizează, astfel, urmarea imediată a infracțiunilor de delapidare prin scoaterea definitivă a sumelor de bani din sfera patrimonială a persoanei juridice, B..

Așa fiind, s-a apreciat că în cauză s-a efectuat sustragerea sumei de bani din patrimoniul formațiunii politice prin virarea acesteia către martorul G., potrivit înțelegerii intervenite între el și inculpatul A..

În cauză, s-a realizat elementul material al infracțiunii de delapidare în modalitatea sustragerii unui bun mobil din patrimoniul persoanei vătămate, bun pe care inculpatul îl gestiona, urmată de însușirea acestuia de către inculpat și soția sa.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a susținut că în ceea ce privește infracțiunea de utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, este realizată cu intenție directă, inculpatul urmărind dobândirea pentru sine a unor bunuri sau alte foloase necuvenite.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind realizată și latura subiectivă a infracțiunii de delapidare, inculpatul acționând cu intenție directă în scopul satisfacerii unui interes personal.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2019/a1 la 25 iulie 2019 și repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție C 20 C. pen.

Prin încheierea nr. 315 din ședința de Cameră de Consiliu din 13 septembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1), (2) și (2)

1

și art. 12

1

din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, modificată și completată prin Legea nr. 235/2015, precum și a dispozițiilor art. 152 din C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 26, art. 28, art. 30 și art. 53 din Constituția României, cu dispozițiile art. 7 și art. 8 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, formulată de inculpatul A., prin apărători.

Prin aceeași încheiere s-au respins cererile și excepțiile invocate de persoana vătămată B. și de inculpatul A., iar în baza art. 346 alin. (2) cu referire la art. 345 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate și delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 și art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen. și pretinsa infracțiune de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Pentru a pronunța hotărârea sus menționată, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus menționate, formulată de inculpatul A. prin apărători aleși, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale referitoare la existența unei legături între excepția ridicată și soluționarea cauzei, în raport, cu motivele concrete invocate.

Referitor la cererile și excepțiile invocate de persoana vătămată B., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție le-a examinat, prin prisma dispozițiilor art. 342 și următoarele din C. proc. pen. referitoare la cameră preliminară, numai în ceea ce privește legalitatea, și a constatat criticile ca fiind nefondate.

a) Prima excepție a vizat nulitatea actelor prin care s-a autorizat obținerea probelor și respectiv cererea de excludere a probelor obținute în mod nelegal, potrivit art. 282 din C. proc. pen. raportat la art. 146

1

din C. proc. pen., art. 8 din C. proc. pen. cu referire concretă la încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3 din 12 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 prin care s-a dispus metoda specială de cercetare a obținerii datelor din tranzacțiile financiare efectuate (rulajul de cont, cereri de deschidere de cont, persoane cu drept de semnătură în cont, cereri de debitare/creditare a contului, întreaga documentație aferentă contului bancar) în perioada 01.01.2017-31.12.2018 pentru o perioadă de 30 de zile, din data de 12.02.2019 până la data de 13.03.2019, ale B., G., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P..

Prin încheierea nr. 3 din ședința de cameră de consiliu de la 12 februarie 2019 dată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019 (aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală) a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției în dosarul nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui mandat având ca obiect obținerea datelor privind tranzacțiile financiare efectuate de B., S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L. pentru o perioadă de 30 de zile, din data de 12.02.2019 până la 13.03.2019, după cum urmează:

Judecătorul de cameră preliminară, analizând încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul legalității și a componentei intrinseci a loialității acesteia, prin prisma condițiilor de dispunere prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. e) și art. 146

1

alin. (1) și art. 140 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat că au fost respectate condițiile de legalitate prevăzute de normele mai sus menționate, în sensul că procedeul probatoriu al metodei de cercetare menționată a fost dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, această instanță, fiind competentă să judece cauza, față de competența după calitatea persoanei, respectiv la acel moment pretinsul făptuitor A., având calitatea de deputat în Parlamentul României, ce deținea și funcția de Trezorier al B., în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., propunerea procurorului vizând tranzacțiile financiare ale pretinsului făptuitor mai sus menționat și ale persoanelor bănuite că realizează asemenea operațiuni cu pretinsul făptuitor, respectiv B., de P., G., S.C. M. S.R.L., de S.C. M. S.R.L. prin intermediul contului de către S.C. O. S.R.L., de S.C. N. S.R.L., tranzacții efectuate în perioada 01 ianuarie 2017-31 decembrie 2018, această perioadă rezultând din procesul-verbal de sesizare din oficiu, care a avut la bază o serie de articole din presă, pe o perioadă de 30 zile din data de 12.02.2019-13.03.2019.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost respectate sub aspectul legalității și condițiile prevăzute de art. 146

1

alin. (1) din C. proc. pen., în cauză fiind dispusă prin ordonanța din 8 februarie 2019 de către Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, (organ investit prin ordonanța de declinare a competenței din 31 ianuarie 2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică) începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți a făcut un propriu examen analitic a cauzei, constatând că probatoriul administrat până la momentul autorizării procedeului probator a relevat suficient date care condus la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală ce formează obiectul cercetărilor în cauză, relevante în acest sens, fiind înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv contractele încheiate, facturi fiscale, extrase de cont.

Judecătorul de drepturi și libertăți a motivat necesitatea, justificarea măsurii și proporționalitatea acesteia, imposibilitatea obținerii lor în alt mod decât cel al comunicării de către unitățile bancare, raportându-se și la claritatea dispozițiilor art. 138 și art. 146

1

din C. proc. pen., așa cum a rezultat din conținutul încheierii, în filele x verso-35 dosarul de urmărire penală, fiind îndeplinite și celelalte condiții de legalitate conținute în alin. (1) al art. 146

1

din C. proc. pen.

De asemenea, atât în referatul întocmit de procurorul de caz cu privire la solicitarea autorizării măsurii speciale de cercetare mai sus arătate, cât și în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți există mențiuni exprese cu privire la măsurile dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, respectiv printr-o ordonanță dispusă s-a întocmit un proces-verbal în cuprinsul căruia au fost menționate conturile bancare deținute de B. la diferite unități bancare din România, fiind identificate un număr de 14 unități bancare la care partidul deține conturi bancare, parte dintre acestea fiind închise, au fost identificate și conturile bancare deținute de S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. N. S.R.L..

S-a mai menționat că a fost interogată baza de date ANAF și persoanele care reprezintă aceste societăți, documente predate către S.C. P. S.R.L. care atestau relațiile comerciale derulate de această societate comercială cu B., în perioada 2017-2018, respectiv contractele încheiate, facturi fiscale, extrase de cont, contractul de închiriere a imobilului situat la adresa indicată, valoarea totală a contractului fiind de 380.000 de euro, facturile de achiziție a unui număr de patru autoturism marca x în cursul anului 2017 de la K.; referitor la S.C. O. S.R.L., aceasta a depus un număr de șapte facturi, având ca obiect achiziționarea de către B. în cursul anului 2017 a unor pachete de sărbători; procesul-verbal încheiat la data de 11.01.2019 în dosarul parchetului menționat, a fost verificată documentația pusă la dispoziția de S.C. P. S.R.L. și K. fiind identificate două conturi bancare prin intermediul cărora B. a efectuat plăți; a fost analizată și documentația înaintată de Autoritatea Electorală Permanentă din care a rezultat că în anul 2018 sumele de bani provenite de la bugetul de stat au fost virate în contul B.; a fost indicat contul S.C. P. S.R.L. și în care B. a efectuat plățile; contractul de închiriere încheiat între B. și G. din care a rezultat contul bancar în care urma să fie făcută plata aferentă chiriei; procesul-verbal încheiat la 27.11.2018 în care s-au menționat și cele două conturi bancare ale B. la I., precum și conturile celorlalte societăți menționate, toate aceste înscrisuri, au fost valorificate din punct de vedere al datelor și informațiilor necesare în susținerea solicitării procedeului probatoriu privind măsura de cercetare menționată, în filele x din încheierea precizată.

Astfel, legalitatea și loialitatea înscrisurilor care au fundamentat solicitarea procurorului și respectiv dispunerea, autorizarea măsurii de cercetare specială de către judecătorul de drepturi și libertăți, au susținut pe deplin și legalitatea încheierii dispuse de către acesta.

Punerea în executare a mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți cu privire la obținerea la tranzacțiile financiare s-a concretizat prin adresele efectuate de către procurorul de caz, către unitățile bancare indicate Q., R., J., S., I., aflate în filele x;15;69;123;125 dosar de urmărire penală, iar în același volum se regăsesc și informațiile solicitate.

Judecătorul de cameră preliminară nu a putut avea în vedere susținerile persoanei vătămate, prin apărător, în sensul că față de calitatea de persoană vătămată, judecătorul de drepturi și libertăți ar fi dispus o măsură nelegală, deoarece persoana vătămată nu se regăsește în enumerarea evidențiată în art. 146

1

alin. (1) din C. proc. pen., având în vedere măsurile dispuse de procuror și calitățile existente la momentul dispunerii procedeului probatoriu arătat.

Astfel, prin ordonanța dată de procurori la 08.02.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât ele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanța din 1 aprilie 2019 dată de procurori în aceeași cauză s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., aflată în vol. 1, dosarul de urmărire penală.

Prin ordonanța din 1 aprilie 2019 dată de procurori în aceeași cauză s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000(teza I) și delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Procurorul de caz a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu la data de 18 aprilie 2019, aflat în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanța din 18 aprilie 2019, procurorul, în aceeași cauză a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. faptă presupus săvârșită de suspectul A., în calitate de gestionar al bunurilor formațiunilor politice B., a dispus scoaterea din patrimoniul formațiunii politice a unui bun mobil, fără încasarea contravalorii acestuia la momentul înstrăinării și extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor, faptă prev. și ped. de art. 10 lit. b) teza a-II-a din Legea nr. 78/2000, presupus săvârșită de conducerea Autorității Electorale Permanente, aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanța din 22 aprilie 2019, procurorul, în aceeași cauză a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de gestionar al bunurilor formațiunilor politice B. a dispus scoaterea din patrimoniul formațiunii politice a unui bun mobil, fără încasarea contravalorii acestuia la momentul înstrăinării, aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanța din 19 iunie 2019, procurorul, în aceeași cauză a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, fapte prev. de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 și art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) C. pen. și infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Din analiza realizată de judecătorul de cameră preliminară a rezultat că încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3 a fost dată la 12 februarie 2019, aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală, prin care s-a dispus procedeul probatoriu al măsurii de cercetare privind obținerea datelor privind tranzacțiile financiare, fiind anterioară ordonanței de continuare a urmăririi penale a suspectului A. dată de procuror la 1 aprilie 2019, în condițiile mai sus arătate și care conduce la cadrul complet, atât in rem, cât și in personam al urmăririi penale, calitățile procesuale ale persoanelor, devenind acelea de suspect și persoană vătămată, ca subiecți procesuali principali.

Așadar, la momentul dispunerii măsurii de cercetare arătate, în condițiile art. 146

1

alin. (1) din C. proc. pen., numitul A. avea calitatea de făptuitor, iar B., pe aceea de persoană care este bănuită că realizează asemenea operațiuni cu făptuitorul și cu îndeplinirea condițiilor de la alin. (1) lit. a) - c) și nicidecum de persoană vătămată, întrucât nu era dispusă măsura continuării urmăririi penale față de făptuitorul A. care a avut loc la data menționată, așa încât măsura a fost dispusă legal, cu îndeplinirea condiției persoanelor față de care se poate dispune.

În raport cu amplele considerente de analiză a legalității și loialității dispunerii măsurii de către judecătorul de drepturi și libertăți, a autorizării, precum și administrării procedeului probatoriu menționat au fost infirmate și criticile persoanei vătămate, prin apărător cu privire la nelegalitatea măsurii, prin neîndeplinirea condițiilor de necesitate, de proporționalitate și subsidiaritate, întrucât judecătorul de drepturi și libertăți a făcut un examen riguros cu raportare la actele și lucrările dosarului, a măsurilor dispuse de procuror, precum și valorificarea documentelor, datelor, înscrisurilor de la alte instituții la care s-a făcut referire, argumentând în contextul concret al cauzei, prin raportare la condițiile legale, clare și predictibile ale dispozițiilor art. 138 și art. 146

1

din C. proc. pen., condițiile prevăzute de lege în contextul cauzei.

În consecință încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la dispunerea măsurii de cercetare menționate, a mandatului emis, cât și datele financiare obținute de către procuror îndeplinesc condițiile de legalitate și loialitate, ca atare excepția invocată de nulitate relativă și excluderea probelor obținute nu se susține.

b) În ceea ce privește a doua excepție invocată de către persoana vătămată B. cu privire la nulitatea probelor administrate cu încălcarea dreptului la apărare (art. 282 rap. la art. 81 din C. proc. pen., art. 8 din același cod), Judecătorul de cameră preliminară a constatat că potrivit art. 81 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., dreptul persoanei de a fi informată cu privire la drepturile sale nu are reglementat niciun termen în care organul judiciar să aducă la cunoștință dreptul arătat, iar în ceea ce privește dreptul persoanei vătămate de a fi informată într-un termen rezonabil cu privire la stadiul urmăririi penale, este condiționat de o cerere expresă din partea acesteia de indicare a adresei pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică la care aceste informații să îi fie comunicate, dreptul prevăzut la lit. d) a alin. (1) al art. 81 din C. proc. pen., ceea ce nu se regăsește în situația contextuală de față, întrucât la dosarul cauzei persoana vătămată nu a formulat o cerere expresă cu privire la stadiul urmăririi penale, așa încât persoanei vătămate nu i s-a produs nicio vătămare a drepturilor sale.

Din succesiunea măsurilor și răspunsurilor dispuse și primite la dosar, a rezultat că persoana vătămată B. a cunoscut că față de suspectul A. se fac cercetări, încă din data de 16 aprilie 2019, întrucât în conținutul adresei de la acea dată (adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției în dosarul nr. x/2019 emisă de procurori la data de 16 aprilie 2019 către B. se arată că se efectuează cercetări față de suspectul A., solicitându-se de urgență mai multe documente indicate - vol. 22, dosar de urmărire penală), se face mențiunea expresă cu privire la calitatea de suspect, atunci când i-au fost cerute documentele menționate, măsura de continuare a urmăririi penale in personam fiind dispusă la 01.04.2019, ceea ce ar fi putut conduce persoana vătămată, la formularea unei cereri în condițiile art. 81 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., însă aceasta nu a făcut un asemenea demers.

Mai mult, prin răspunsul dat prin adresa nr. 80/SG/din data de 06.06.2019, în care față de mențiunile făcute consideră că nu a suferit nicio pagubă, își exprimă de o manieră indirectă calitatea de persoană vătămată, întrucât nu face expres mențiunea asupra calității procesuale, însă a manifestat esența acesteia, anterior aducerii la cunoștință de către organul de urmărire penală, prin adresele de la 09 iulie și 12 iulie 2019 prin care procurorul aduce la cunoștință nu numai faptul că a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, dar și posibilitatea de a se constitui parte civilă sau să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că dreptul persoanei vătămate B. de a fi informată, în condițiile art. 81 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost respectat de către procuror, în condițiile inexistenței unui termen legal, cu privire la dreptul menționat, așa încât excepția invocată nu se susține, nefiind produsă nicio vătămare persoanei vătămate B., fiind informată cu privire la drepturile procesuale de a participa, fie în calitate de persoană vătămată, fie de parte civilă și nici nu se impune nicio anulare a tuturor probelor administrate.

De asemenea, s-a apreciat că nu se susține nici critica cu privire la existența unei vătămări referitoare la amânarea informării B. cu referire la procedeul probatoriu menționat, întrucât măsura de cercetare a obținerii datelor privind tranzacțiile financiare în condițiile art. 146

1

alin. (1) din C. proc. pen. a fost dispusă prin încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 de către judecătorul de drepturi și libertăți, fiind începută urmărirea penală in rem condiție legală necesară pentru dispunerea acesteia, la data de 08 februarie 2019, calitatea B. la acel moment fiind de persoană care este bănuită că realizează asemenea operațiuni cu făptuitorul și nicidecum de persoană vătămată, iar restricționarea informării B. cu privire la această măsură a fost dispusă în mod legal de către procurori prin ordonanța din 15 martie 2019, întemeiată în fapt și în drept, potrivit art. 146

1

raportat la art. 145 alin. (4) lit. a), alin. (5) din C. proc. pen., până la finalizarea cauzei.

Procurorul de caz a încunoștințat B. prin adresa de la 10 iulie 2019, în condițiile art. 146

1

alin. (8) și (9) din C. proc. pen. că s-a dispus, prin încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul x/2019, metoda specială de cercetare a obținerii datelor din tranzacțiile financiare efectuate în perioada 01.01.2017-31.12.2018 pentru o perioadă de 30 zile, din data de 12.02.2019 până la 13.03.2019, având dreptul de a lua cunoștință de activitățile efectuate în baza mandatului emis de instanța de judecată, așa încât au fost respectate dispozițiile legale menționate.

De altfel, B. a cunoscut măsura de cercetare dispusă în cauză de către judecătorul de drepturi și libertăți, anterior informării legale cu privire la existența unei asemenea procedeu dispus, informare ce a avut loc la data de 10 iulie 2019, prin adresa procurorilor, în condițiile în care a existat în mod legal dispusă amânarea informării B., cu privire la această măsură până la finalizarea cauzei, prin ordonanța din 15 martie 2019, împrejurarea efectivă a cunoașterii dispunerii acestei măsuri, rezultând din mențiunea expresă cu privire la cunoașterea existenței mandatul de supraveghere obținut de procuror privind tranzacțiile financiare, din adresa B. nr. 48/SG/22.04.2019, așa încât nu se poate susține existența vreunei vătămări procesuale cu privire la măsura dispusă și la dreptul la informare asupra ei.

Față de cele mai sus menționate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că toate excepțiile invocate de persoana vătămată B. nu se susțin, în raport cu măsurile dispuse și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară din cadru