ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/P din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a admis sesizarea nr. 322/II/5/2023 din data de 15.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și, în baza dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27.03.2023 de Tribunalul de Primă Instanță Wurzburg - Germania în Dosarul nr. 13 S Gs 918/23 (Dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wurzburg - Germania), pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în grup infracțional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităților europene în înțelesul Convenției din 28 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (3.481 fapte materiale), prevăzută și pedepsită de paragraful 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german și §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german, faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de evaziune fiscală calificată în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Lega nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., față de persoana solicitată A. și a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare solicitante din Germania.

A constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare și nu a renunțat la regula specialității, conform art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate împotriva persoanei solicitate A., să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța, iar în cazul pronunțării în acest dosar penal a unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate cu executarea în regim de detenție a pedepsei, amânarea predării până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile în vederea predării, de la data încetării cauzei care a determinat amânarea predării, calculată de la punerii în executare a mandatului de arestare în vederea predării.

A dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării față de persoana solicitată A., ce urmează a fi pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică corespunzător, conform art. 109 alin. (13) din Legea 302/2004.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută, conform Ordonanței nr. 322/II/5/2023 din data de 15.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 15.05.2023, ora 12:45.

Pentru a hotărî în acest sens, a reținut că prin adresa nr. x/2023 din data de 15.05.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 103 și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a înaintat documentele privind pe persoana solicitată A., pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.03.2023 de Tribunalul de Primă Instanță Wűrzburg - Germania în Dosarul nr. 13 S Gs 918/23 (dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wűrzburg - Germania), pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în grup infracțional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităților europene în înțelesul Convenției din 28 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (3.481 fapte materiale), prevăzută și pedepsită de par. 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german și §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 ani închisoare), faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 9 la 15 ani).

Ca situație de fapt, s-a reținut că, în perioada 26.04.2017 - 11.03.2019, A., împreună cu alte persoane (dintre care au fost identificate B., C. și D.), au creat un circuit comercial fictiv și au simulat livrări de bere de la două antrepozite fiscale din Franța (E. și F.) către un antrepozit fiscal din Germania G., în scopul diminuării nelegale a valorii accizelor datorate în cazul acestei băuturi alcoolice la punerea în liberă circulație.

Astfel, G., societate a cărei activitate era controlată de A. împreună cu C., a confirmat fictiv prin Sistemul de Control al Mișcărilor cu Produse Accizabile (EMCS) primirea unui număr total de 3.481 transporturi de bere expediate de E. (3.079 livrări) și F. (402 livrări), care în realitate nu au ajuns niciodată la destinatarul G., fiind comercializate nelegal în Franța și Anglia.

În perioada arătată, G. a depus lunar la organul fiscal german competent (Biroul Vamal din Stuttgart) declarații prin care a raportat aceste achiziții nereale de bere de la F. și E.. Totodată G. a înregistrat în evidența sa contabilă livrări nereale de bere, aferente achizițiilor fictive menționate, către societăți comerciale din Polonia, Letonia și Bulgaria.

Prin acest mecanism, pentru cele 3.481 transporturi de bere, G. a plătit în Germania o valoare a accizei mult mai mică decât ar fi trebuit să plătească E. și F. dacă berea ar fi fost pusă în liberă circulație în Franța, producându-se bugetului de stat francez un prejudiciu în valoare totală de 35.011.815,65 euro.

În acest sens, Biroul Național al României la EUROJUST, prin adresa transmisă prin e-mail la data de 26.04.2023, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța luarea de măsuri pentru căutarea, identificarea și prinderea persoanei solicitate A., pentru a fi prezentat în fața Curții de Apel Constanța în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare arătat mai sus.

La data de 15.05.2023, numitul A. a fost identificat de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Investigații Criminale - Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, care l-au condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru a fi prezentat procurorului, în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania.

A. a fost audiat în prezența apărătorului ales H., ocazie cu care aceasta nu și-a exprimat acordul pentru a fi predat autorităților judiciare din Germania. În prezența apărătorului ales H., i s-au adus la cunoștință lui A., faptele și infracțiunile reținute de autoritățile judiciare germane, precum și că pe numele său a fost transmis mandatul de arestare european menționat mai sus, că va fi audiat și va fi prezentat în fața Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, căruia i se va solicita luarea măsurii arestării preventive, în vederea punerii în executare a acestui mandat european de arestare.

A reținut că prin Rechizitoriul nr. x din data de 02.10.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 1365/26.10.2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 ani sub supraveghere, termen stabilit de la data rămânerii definitive a sentinței.

A constatat că împotriva acestei hotărâri A. a formulat apel, care se află în curs de judecată la Curtea de Apel Constanța, unde este înregistrat sub nr. x/2020 și are termen de judecată la data de 25.05.2023.

Totodată, a notat că, în procedura de executare a mandatului european de arestare, față de A. s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 15.05.2023, ora 12:45, până la data de 16.05.2023, ora 12:45.

Curtea de apel, având în vedere descrierea succintă a faptelor pentru care se solicită predarea persoanei solicitate A. în mandatul european de arestare, a constatat că acestea sunt prevăzute în infracțiunea de evaziune fiscală și în cea de grup infracțional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităților europene în înțelesul Convenției din 28 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (3.481 fapte materiale), prevăzute și pedepsite de par. 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german și §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 ani închisoare), faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de evaziune fiscală calificată în formă continuată, prevăzută și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 9 la 15 ani).

Prin urmare, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care este a fost emis mandatul european de arestare se încadrează în dispozițiile pct. 8 ale acestui text de lege, respectiv fraudă, inclusiv ceea ce aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, infracțiune care nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări și care dă naștere la dreptul de predare și de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

În raport de aceste considerente, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane, precum și faptul că, cu ocazia audierii sale în fața Curții de Apel, în data de 15.05.2023, după verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu și-a exprimat consimțământul de a fi predată autorităților judiciare germane și a arătat că nu renunță la respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, în urma examinării dispozițiilor art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, a reținut că nu rezultă existența unor motive obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare, iar în cauză nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate A., potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată. Susținerile persoanei solicitate în sensul că ar fi o eroare în ceea ce privește persoana sa nu au fost explicitate prin niciun mijloc de probă, astfel că, se constată că nu există niciun impediment în ceea ce privește predarea sa către autoritățile judiciare din Germania, în vederea lămuririi situației sale juridice.

Împotriva sentinței penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a formulat contestație persoană solicitată, fără a indica în scris motivele exercitării căii de atac.

În dezbateri, a susținut, în esență, că în cauză era incident un alt motiv de amânare a predării, respectiv faptul că suferă de o boala gravă, care face imposibilă predarea sa imediată, precum și faptul că autoritățile germane au fost în eroare cu privire la persoana sa la momentul emiterii mandatului de arestare.

Examinând contestația formulată de persoană solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 27 martie 2023 de către autoritățile judiciare din Germania, Tribunalul de Primă Instanță Wurzburg, în Dosarul nr. 13 S Gs 919/23 (dosar nr. x/2022 al Procuraturii din Wurzburg - Germania), că aceeași instanță a emis față de cetățeanul român A., în dosarul nr. x Gs 918/23, la data de 27 martie 2023, un mandat național de arestare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în grup infracțional organizat - fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităților europene în înțelesul Convenției din 28 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (3.481 fapte materiale), constând în aceea că, în perioada 26.04.2017 - 11.03.2019, A., împreună cu alte persoane (dintre care au fost identificate B., C. și D.), au creat un circuit comercial fictiv și au simulat livrări de bere de la două antrepozite fiscale din Franța (E. și F.) către un antrepozit fiscal din Germania G., în scopul diminuării nelegale a valorii accizelor datorate în cazul acestei băuturi alcoolice la punerea în liberă circulație.

Astfel, G., societate a cărei activitate era controlată de A. împreună cu C., a confirmat fictiv prin Sistemul de Control al Mișcărilor cu Produse Accizabile (EMCS) primirea unui număr total de 3.481 transporturi de bere expediate de E. (3.079 livrări) și F. (402 livrări), care în realitate nu au ajuns niciodată la destinatarul G., fiind comercializate nelegal în Franța și Anglia. În perioada arătată, G. a depus lunar la organul fiscal german competent (Biroul Vamal din Stuttgart) declarații prin care a raportat aceste achiziții nereale de bere de la F. și E.. Totodată, G. a înregistrat în evidența sa contabilă livrări nereale de bere, aferente achizițiilor fictive menționate, către societăți comerciale din Polonia, Letonia și Bulgaria. Prin acest mecanism, pentru cele 3.481 transporturi de bere, G. a plătit în Germania o valoare a accizei mult mai mică decât ar fi trebuit să plătească E. și F. dacă berea ar fi fost pusă în liberă circulație în Franța, producându-se bugetului de stat francez un prejudiciu în valoare totală de 35.011.815,65 euro. Faptele descrise sunt prevăzute de paragraful 370 alin. (1), nr. 1, alin. (3) teza 2 nr. 5, alin. (6) teza 2 alin. (7) din Codul fiscal german și §§ 25 alin. (2), (53) din C. pen. german.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 8) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, fapta imputată este incriminată și de legea penală română în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Lega nr. 241/2005, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 15 mai 2023, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea . Totodată, a precizat că nu a săvârșit faptele reținute în cuprinsul mandatului european de arestare, că nu a avut nicio societate comercială în Germania, nu a lucrat împreună cu alte persoane și nu cunoaște nicio persoană dintre cele menționate în mandatul european de arestare, apreciind că este o eroare în ceea ce privește persoana sa.

Eroarea cu privire reținerea săvârșirii faptelor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare de către persoana solicitată a fost susținută de către apărare și în dezbateri, fiind prezentate argumente pentru care situația de fapt prezentată nu corespunde realității. Având în vedere argumentele prezentate în invocarea erorii cu privire la identitatea persoanei solicitate, Înalta Curte constată că, în realitate, se contestă temeinicia acuzației, nu faptul că persoana solicitată nu ar fi vizată de mandatul european de arestare. În acest context, subliniază faptul că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumția de nevinovăție nu este de natură a conduce la admiterea contestației, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumție nu este afectată.

Totodată, Înalta Curte observă că, în speță, nu este incident nici vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. De altfel, apărarea contestatorului persoană solicitată nu a vizat acest aspect, axându-se pe temeiul pentru care instanța de fond a dispus amânarea predării, considerând că este incident și cazul de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, alături de cel prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române), reținut ca urmare a procedurilor judiciare derulate împotriva persoanei solicitate în Dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, "Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;(...)". Or, cercetarea persoanei solicitate în Dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța, aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Constanța, atrage incidența motivului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, context în care nu poate fi reținută teza predării iminente a persoanei solicitate, care să permită analiza temeiniciei cazului facultativ de amânare a predării reglementat de dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la suspiciunile apărării în sensul că mandatul european de arestare ar fi emis pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, Înalta Curte constată că, pe de o parte, că la dosarul cauzei nu sunt probe care să conducă la o astfel de presupunere, iar, pe de altă parte, că aspectele invocate nu se numără printre motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/P din data de 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2023.

GGC - MM