ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 179/A din data de 18.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2016.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea contestatorului condamnat A. s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 179/A/18.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., prin care, în concret, s-a solicitat să se constate că faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv evaziune fiscală și spălare de bani, au fost săvârșite în perioada august 2008 - mai 2009, iar în raport de Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, coroborate cu art. 5 alin. (2) C. pen., susținându-se că termenul general de prescripție s-a împlinit în mai 2019, motiv pentru care s-a solicitat să se dispună încetarea procesului, cu înlăturarea efectelor produse de mandatul de executare în ceea ce îl privește pe contestator.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința penală nr. 2292/F din data de 01.11.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, printre altele, după schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, instanța de fond a dispus următoarele:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cea pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1043/20.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 508/A/02.4.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală.

S-a repus în individualitatea ei pedeapsa de 2 ani închisoare și sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1043/20.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 508/A/02.4.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală.

S-a revocat liberarea condiționată.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 61 alin. (1) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate în speță cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1043/20.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 508/A/02.4.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală și cu restul neexecutat de 691 zile, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1043/20.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 508/A/02.4.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 179/A/18 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, printre altele, a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție împotriva sentinței penale nr. 2292 din data de 01 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în fond, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. prin sentința apelată și s-a dispus repunerea pedepselor componente în individualitatea lor.

A fost menținută pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului A. prin sentința apelată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în cauza pendinte cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin decizia penală nr. 508/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2012 și s-a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare stabilit prin decizia penală nr. 508/A/02.04.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2023, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 179/A din data de 18.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2016 și a acordat termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare la data de 20.03.2023.

Pe fondul contestației în anulare, în esență, instanța a avut în vedere că, potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât și de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 C. proc. pen. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat dobândite de o hotărâre definitivă, contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen.. În consecință, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei, ci numai erori de procedură.

S-a arătat că în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că în vederea respectării autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, "intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și în condițiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.." (decizia Curții Constituționale nr. 453/2020, publicată în M. Of. nr. 1.190 din 7 decembrie 2020).

În aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că aprecierea eronată a instanțelor de judecată asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal, inclusiv prescripția răspunderii penale, constituie o eroare de judecată, respectiv "o greșeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătorești astfel pronunțate". În schimb, "omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanța neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal" (Decizia Curții Constituționale nr. 453/2020, paragrafele 29 și 30).

S-a menționat că, spre deosebire de situația în care instanța de apel a analizat incidența prescripției răspunderii penale, context în care potrivit Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, contestația în anulare este inadmisibilă, în ipoteza condamnării cu reținerea vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, examinarea naturii erorii invocate în susținerea contestației în anulare (eroare de procedură sau eroare de judecată) se realizează ulterior admiterii în principiu a contestației în anulare.

Pornind de la aceste considerente, în concret, Curtea de Apel București a reținut că în cauza penală finalizată cu pronunțarea deciziei penale nr. 179/A din data de 18.02.2021 a Curții de Apel București, secția I penală s-a statuat asupra faptului că legea penală mai favorabilă contestatorului este legea în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, respectiv C. pen. din 1969.

C. pen. din 1969 conținea cazuri valide de întrerupere a prescripției răspunderii penale (prevăzute la art. 123), iar în raport cu momentul săvârșirii infracțiunilor judecate nu s-a împlinit în speță termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzut la art. 124 C. pen. din 1969 până la data pronunțării hotărârii instanței de apel.

În acest context, instanța a menționat că în cadrul contestației în anulare nu poate fi repusă în discuție legea penală mai favorabilă. S-a apreciat că, în condițiile în care evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză a căpătat autoritate de lucru judecat, această evaluare nu mai poate fi reconsiderată în cadrul unei căi extraordinare de atac, întrucât excedează competenței instanței învestite cu o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. În cadrul procesual oferit de judecarea unei contestații în anulare instanța nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor și nici nu poate recalifica faptele cu privire la care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, ci poate doar să îndrepte erorile de procedură în condițiile expres reglementate de art. 426 C. proc. pen.

În esență, instanța de apel a precizat că în cauză nu se poate dispune recalificarea juridică a faptelor pentru care a fost judecat contestatorul, acestea rămânând sub incidența vechiul C. pen., stabilit în mod definitiv ca lege penală mai favorabilă.

Astfel, s-a apreciat că invocarea faptului că legea penală mai favorabilă a fost determinată în mod eronat prin hotărârea definitivă de condamnare are ca premisă o eroare de judecată, iar nu o eroare de procedură care să poată fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

Prin urmare, pentru argumentele expuse în decizia nr. 662/A/2023, Curtea de Apel București a constatat că prezenta contestație în anulare este nefondată dispunând respingerea acesteia.

*****

Împotriva deciziei penale nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08.05.2023, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 06.06.2023.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea prezentei căi de atac, având în vedere că decizia atacată este definitivă, concluziile părților asupra apelului formulat în cauză fiind consemnate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată în cauză de către contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată că apelul declarat de acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 179/A din data de 18.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., cum este cazul în speță.

Astfel, în prezenta cauză, Curtea de apel a examinat contestația în anulare promovată împotriva deciziei de condamnare pronunțată în apel, respingând-o ca nefondată, pronunțând în consecință în temeiul dispozițiilor anterior menționate, decizia apelată în cauză, nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, totodată în dispozitivul deciziei pronunțate menționându-se faptul că aceasta este definitivă.

În măsura în care hotărârea atacată pe calea contestației în anulare nu este susceptibilă de apel, fiind definitivă, decizia pronunțată în cauză cu privire la o astfel de hotărâre nu ar putea avea un regim juridic diferit din punctul de vedere al caracterului definitiv, al posibilității exercitării căii de atac ordinare a apelului. În acest sens fiind și cele statuate prin Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Se constată, așadar, că apelantului contestator A. nu îi este recunoscută calea de atac declarată împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de aceasta împotriva unei decizii pronunțate în apel, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, decizia penală atacată fiind definitivă.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele de legalitate și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de contestatorul A. este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, neavând relevanță susținerile apărării relativ la denumirea hotărârii pe portalul instanțelor, caracterul inadmisibil al căii de atac decurgând din conținutul dispozițiilor legale incidente în materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 662/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul în x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - MM