ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra excepției inadmisibilității căii de atac invocate de procuror, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 949 din data de 8 septembrie 2022, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentința penală nr. 350 din data de 25 martie 2021 a Tribunalului București, secția I penală și a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv sentința penală nr. 350 din data de 25 martie 2021 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1383A din data de 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "cumpărare de influență" (faptă din data de 22.06.2020).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (3) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1814 din data de 19 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493 din data de 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, precum și că inculpatul se afla în executarea acestei pedepse la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat prin această sentință, prin care i-a fost aplicată inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 (în prezent art. 66 alin. (1) lit. a), b), din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen. a fost adăugată pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, la restul rămas neexecutat de 1112 zile (la data comiterii infracțiunii) din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1814 din data de 19 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493 din data de 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, în pedeapsa rezultantă de 6 ani și 1112 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., i-a fost aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata arestării preventive de la data de 24.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În ceea ce privește situația de fapt, în esență, s-a reținut că fapta inculpatului A. constând în aceea că la data de 22.06.2020 a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. și D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București investit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului A. pentru a obține admiterea cererii de liberare condiționată a acestuia, întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Din punctul de vedere al laturii obiective a infracțiunii s-a arătat că elementul material este dat de acțiunea inculpatului care a promis verbal că va plăti o sumă de bani pentru a-i fi soluționată favorabil cererea de liberare condiționată formulată, chiar dacă nu a fost nominalizat expres judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, fiind suficient că discuțiile cu B. s-au purtat pe marginea completului C2 penal din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București. De asemenea, având în vedere considerentele expuse în privința inculpatului B., a fost considerată lipsită de relevanță calitatea de funcționari publici a martorilor D. sau C., întrucât aceste persoane nu aveau nicio competență în pronunțarea unei soluții asupra cererii de liberare condiționată formulată de A.. S-a arătat că urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul instanțelor de judecată și decredibilizarea corpului judecătorilor prin crearea aparenței că aceștia ar putea fi influențați cu avantaje materiale în vederea pronunțării unor soluții, în funcție de interesele justițiabililor. S-a arătat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Din punctul de vedere al laturii subiective a infracțiunii, prima instanță a reținut că raportat la dispozițiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenție directă. Astfel, prin acțiunea concretă săvârșită și raportat la profilul personal al inculpatului, instanța a concluzionat că inculpatul a prevăzut rezultatul periculos al faptei, pe care în mod evident l-a urmărit.

Referitor la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, s-a constatat că cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), instanța de fond a apreciat că ordonanța de clasare cu nr. 3482/P/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la data de 31 martie 2022, prin care s-a dispus clasarea cauzei față de suspecții D. și C., în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., nu constituie fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Revizuentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, iar față de numiții D. și C. soluția de clasare a cauzei a vizat infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență avându-l ca autor pe numitul B.. Din chiar cuprinsul ordonanței de clasare a rezultat faptul că nu s-a putut stabili dincolo de orice dubiu faptul că numiții C. și D. au înlesnit activitatea infracțională a numitului D., altfel spus nu s-a putut stabili că acțiunile acestora, care au existat în realitatea obiectivă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență. S-a apreciat că constatarea organului de urmărire penală nu poate avea nicio înrâurire asupra temeiniciei hotărârii de condamnare, în care s-a reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de cumpărare de influență imputată revizuentului A., pe de o parte, și trafic de influență imputată numitului B., pe de cealaltă parte.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. (când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia), instanța a constatat că această relație de inconciliabilitate trebuie să existe între hotărâri judecătorești definitive, nu între hotărârea de condamnare și ordonanța de clasare susmenționată, se reține că între acestea nu există motive de inconciliabilitate cu privire la situația de fapt.

Astfel, reținând că faptele și mijloacele de probă în baza cărora petentul a formulat cererea de revizuire nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea cauzei, astfel cum reclamă dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanța de fond a apreciat cererea ca fiind inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia penală nr. 498/A din data de 21 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 949 din data de 8 septembrie 2022 a Tribunalului București și a obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În esență, instanța de apel a reținut că aspectele invocate de către revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și e) din C. proc. pen.

Astfel, a constatat că prin sentința penală nr. 350 din data 25 martie 2021 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1383 A din data de 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 22.06.2020, acesta a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. și D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului A. pentru a obține admiterea cererii de liberare a acestuia.

Revizuentul a invocat, în esență, împrejurarea că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, parchetul a dispus clasarea cauzei față de suspecții C. și D., cu toate că singura posibilitate ca fapta inculpatului A. să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență era aceea ca inculpatul B. să-și traficheze influența prin intermediul unei persoane care avea aptitudinea de a interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului A.. Astfel, a susținut că instanța și-a bazat hotărârea de condamnare a inculpaților A. și B. exclusiv pe presupusa legătură de cauzalitate dintre D. și cei doi suspecți, iar dispunerea unei soluții de clasare față de C. și D. relevă netemeinicia soluției de condamnare.

În acord cu instanța de fond, a constatat soluția de clasare față de suspecții C. și D. este lipsită de relevanță în raport cu activitatea infracțională reținută în sarcina revizuentului A. și nu poate sub nicio formă să constituie o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

De asemenea, a reținut că aspectele invocate de către revizuent nu se circumscriu nici cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., pe lângă considerentele reținute anterior în sensul că infracțiunea pentru care revizuentul a fost condamnat subzistă independent de presupusa contribuție a numiților C. și D., reținându-se că nu a fost pronunțată nicio hotărâre judecătorească definitivă care să se afle în relație de inconciliabilitate cu hotărârea a cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat "contestație" apelantul-revizuent A., fără a indica motivele căii de atac formulate.

Examinând calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. în baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În exercitarea acestei atribuții, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac.

Din economia dispozițiilor art. 129 din Constituție, care prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, rezultă că declararea unei căi de atac este condiționată de respectarea principiului legalității căilor de atac, dezvoltat de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, conform cărora "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

De aceea, se constată că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Decizia penală nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, ce face obiectul prezentei cauze, este pronunțată în calea de atac a apelului exercitat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.. Prin urmare, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă niciunei căi de atac. De aceea, exercitarea împotriva acesteia a contestației, a apelului sau a oricărei alte căi de atac este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2023.

GGC - MM