ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2023

Ședința publica din data de 25 octombrie 2023 asupra cauzei de fața, constata urmatoarele: I. Cererea de chemare în judecata Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 29.12.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea CNCF CFR S.A. – Sucursala Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 438/2021, aflat pe rolul B.E.J. B., precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata. II. Hotarârile care au generat conflictul de competența 2.1. Prin sentința civila nr. 3644/2.05.2023, Judecatoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotarî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și dezlegarile ÎCCJ din Decizia nr. 20/2021 pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii, dar și faptul ca prin încheierea din 06.08.2021 pronunțata în dosarul nr. x/2022, Judecatoria Sector 1 București a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 3038/12.11.2020 a Tribunalului Dolj și decizia civila nr. 1492/04.05.2021 pronunțata de Curtea de Apel Craiova, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2020. 2.2.

Învestita prin declinare, prin sentința nr. 7129/11.09.2023, Judecatoria Sectorul 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocata din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecatoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competența și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecatoria Sectorul 1 București a analizat incidența art. 714 alin. (1) și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat faptul ca la data cererii de sesizare a executorului judecatoresc, Compania Naționala de Cai Ferate "CFR" SA – Sucursala Regionala de Cai Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bld.

Decebal, nr. 1, jud. Dolj, iar nu în București, adresa indicata și în cuprinsul contestației la executare. De asemenea, a reținut instanța ca în cererea de executare silita, intimatul nu a indicat sediul sucursalei Craiova, executorul indicând sediul din sectorul 1, fara alte verificari în prealabil, raportându-se la sediul central al CFR S.A., deși cererea privea sucursala. Pe cale de consecința, instanța competenta este instanța unde își are sediul sucursala CFR, iar nu instanța de la sediul central din București, întrucât în titlul executoriu este menționata sucursala CFR din Craiova.

Împrejurarea ca Judecatoria Sectorului 1 București a pronunțat încheierea de încuviințare a executarii silite nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare, întrucât o interpretare contrara, în sensul ca instanța care a încuviințat executarea silita este competenta sa judece contestația la executarea silita ar lasa fara aplicabilitate și fara sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În masura în care legiuitorul ar fi intenționat sa atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silita, ar fi prevazut acest lucru în mod expres.

Instanța a apreciat ca nu este aplicabila Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021 întrucât are în vedere situația pluralitații de debitori, ipoteza ce nu este incidenta în cauza. III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, competenta sa soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 București, pentru urmatoarele argumente: Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșarii conflictului negativ de competența îl constituie cererea contestatoarei CNCF CFR S.A.

– Sucursala Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 438/2021, aflat pe rolul B.E.J. B.. Sub aspectul determinarii competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele doua instanțe aflate în conflict, în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ. Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executarii silite, precum și împotriva oricarui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vatamați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare". Instanța de executare este definita de art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. ca fiind "judecatoria în a carei circumscripție se afla, la data sesizarii organului de executare (momentul la care a fost înregistrata cererea privind executarea silita la biroul executorului judecatoresc), domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului nu se afla în țara, este competenta judecatoria în a carei circumscripție se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului, iar daca acesta nu se afla în țara, judecatoria în a carei circumscripție se afla sediul biroului executorului judecatoresc învestit de creditor." În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționeaza cererile de încuviințare a executarii silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente aparute în cursul executarii silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe." Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțata în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecința, s-a stabilit ca: "în interpretarea și aplicarea unitara a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc.

civ., instanța de executare competenta teritorial sa soluționeze contestația la executare propriu-zisa formulata de unul dintre debitorii la care se refera titlul executoriu este judecatoria care a încuviințat executarea silita a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Totodata, s-a statuat ca "înca din momentul încuviințarii executarii silite (care reprezinta condiția esențiala a demararii efective a procedurii execuționale) este determinata instanța de executare, aceasta fiind unica pe parcursul întregii proceduri de executare silita, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ..

Altfel spus, odata stabilita instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevazute de norma menționata, aceasta va ramâne aceeași pe întreaga procedura, fiind unica instanța competenta material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele aparute în cursul executarii silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel." Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit sa lamureasca instanța suprema pe calea mecanismului recursului în interesul legii este daca, dupa ce a fost încuviințata executarea silita de catre instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluata în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care aceasta decizie este aplicabila tuturor situațiilor premisa existente în cadrul cererilor privind incidente aparute în cursul executarii silite, iar nu doar situațiilor în care exista pluralitate de debitori.

Cum, în speța, cererea de încuviințare a executarii silite a fost admisa prin încheierea din 06.08.2021 pronunțata de Judecatoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmeaza a se stabili în favoarea judecatoriei care a încuviințat cererea de executare silita, anume Judecatoria Sectorului 1 București, ca instanța de executare. Câta vreme nu exista o situație de excepție cu privire la care legea sa prevada competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finala a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțata în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constata ca Judecatoria Sectorului 1 București este instanța competenta teritorial sa soluționeze contestația la executare deduse judecații.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmeaza a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 București. Definitiva. Pronunțata astazi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția parților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.