ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2023

Ședința publica din data de 15 iunie 2023

Asupra cauzei de fața, constata urmatoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 8 decembrie 2022, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civila recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva deciziei civile nr. 1229A din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civila.

Instanța de recurs a stabilit în sarcina recurenților-reclamanți obligația achitarii urmatoarelor taxe judiciare de timbru: suma de 100 RON, în solidar, pentru motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ. pentru motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., suma de 14.017,75 RON, pentru fiecare dintre recurenții-reclamanți A., B., D. și C. și suma de 7.910,125 RON, pentru fiecare dintre recurenții-reclamanți E. și F..

Recurenții-reclamanți B., F., A., E., D. și C. au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererea fiind respinsa prin încheierea din 9 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civila, pronunțata în dosarul nr. x/2021.

La 28 februarie 2023, petenții au depus cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea de ședința din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civila a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, formulate de petenții D., B., F., A., E. și C..

Împotriva încheierii de ședința din 6 aprilie 2023 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civila au declarat recurs petenții D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. și C..

Prin cererea de recurs au precizat, pe de o parte, ca hotatârea atacata nu cuprinde motivarea soluției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, iar, pe de alta parte, ca, în ipoteza în care s-ar aprecia ca încheierea este motivata, aceasta motivare este contradictorie și încalca dreptul la aparare al recurenților, precum și dreptul la un proces echitabil.

Susțin recurenții ca excepțiile de neconstituționalitate invocate se afla în strânsa legatura cu soluționarea cauzei și sunt admisibile, având în vedere ca obligația recurenților de a achita taxa de timbru subzista, chiar daca a fost admisa cererea de ajutor public judiciar. Totodata, în opinia recurenților, prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 creeaza discriminari, întrucât instanța din calea de atac, în condițiile în care constata ca taxa de timbru nu a fost platita în cuantumul legal în fața primei instanțe, nu poate aplica sancțiunea prevazuta de art. 200 C. proc. civ. și nu poate face aplicarea art. 33 O.U.G. nr. 80/2013, în sensul anularii acțiunii, ca netimbrate. Invocând prevederile art. 21 din Constituție, recurenții arata ca prerogativa instanței din calea de atac de a obliga reclamanții, prin dispozitivul hotarârii definitive și executorii, la plata taxei judiciare - instituita prin art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013- încalca principiul disponibilitații ori a dreptului de dispoziție al parții, în baza caruia partea are posibilitatea de a alege între a achita sau nu taxa de timbru. Recurenții menționeaza ca partea este discriminata în situația în care prima instanța ar dispune scutirea, iar instanța din calea de atac nu și-ar însuși aceasta soluție.

Recurenții învedereaza ca este admisibila cererea privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de Decizia HP nr. 55/2017, întrucât, în ipoteza în care pârâtul este obligat la plata taxei de timbru, iar procesul este câștigat de acesta, reclamantul va achita, în mod obligatoriu, taxa de timbru cu titlu de cheltuieli de judecata, chiar daca, anterior, acesta a fost scutit de aceasta obligație.

În opinia recurenților, prin interpretarea data de ÎCCJ art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 prin Decizia nr. 55/2017, instanța se transforma în legiuitor și restrânge efectele ordonanței și reduce cazurile în care poate fi acordata scutirea de la plata taxei de timbru în caile de atac, or o astfel de interpretare contravine intenției legiuitorului care nu și-a dorit sa restrânga aplicabilitatea normei doar pentru reclamant. Recurenții susțin ca ÎCCJ și-a depașit atribuțiile conferite de legea fundamentala a României, transformându-se în legiuitor și încalcând, în acest mod, dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (1), art. 126 alin. (3) din Constituție.

Aplicarea art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de ÎCCJ prin Decizia nr. 55/2017, încalca principiul accesului liber la justiție, principiul egalitații în fața legii și dreptul la un proces echitabil al pârâtului, care este plasat pe o poziție de inferioritate fața de reclamant- care poate beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru-, întrucât pârâtului nu îi sunt recunoscute aceleași drepturi procesuale ca și reclamantului. Pârâtului nu i se asigura nici respectarea principiului egalitații armelor, fiind obligat la plata taxei de timbru, în schimb reclamantul este scutit de aceasta obligație, prin exercitarea aceleiași cai de atac, împotriva aceleiași hotarâri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 13, art. 6 C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 47 CDF UE, art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotarârea atacata, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține urmatoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constata ca, în examinarea cererii de recurs, prezinta relevanța Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificarii aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivata de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevazute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifica legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

Relativ la motivele de casare invocate în cuprinsul memoriului de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5) și pct. 6) C. proc. civ., Înalta Curte, valorificând argumentele instanței de contencios constituțional, reține ca recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul careia nu este impusa respectarea cerinței specifice recursului în materie civila de a conține și de a dezvolta motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul caii de atac prevazute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța verifica, sub toate aspectele, legalitatea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiași articol, calea de atac nefiind limitata la motivele de casare prevazute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecatorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legatura cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Analiza de conținut a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 releva împrejurarea ca soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina instanței de judecata în fața careia a fost invocata, aceasta fiind competenta sa verifice îndeplinirea condițiilor prevazute expres și limitativ în art. 29 alin. (1) - (3) din lege și anume: daca excepția privește o lege sau o ordonanța ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanța în vigoare, care are legatura cu soluționarea cauzei, daca este ridicata de persoanele în drept și daca prevederile legale care formeaza obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioara a Curții Constituționale.

II.1. În acest context, Înalta Curte reține ca, în mod legal, s-a dispus prin încheierea recurata, respingerea, ca inadmisibila, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în circumstanțele în care nu este îndeplinita condiția de admisibilitate prevazuta de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția sa aiba legatura cu soluționarea cauzei.

Dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, contestate în speța sub aspectul constituționalitații, au urmatorul conținut: "daca legea nu prevede altfel, este scutita de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotarârii judecatorești, prin care a fost soluționata o acțiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de timbru."

Prin raportare la actele și lucrarile dosarului, Înalta Curte constata ca, în dosarul nr. x/2021, a fost stabilita în sarcina recurenților-petenți obligația de a achita, în solidar, taxa de timbru în cuantum de 100 RON aferenta motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5) și pct. 6) C. proc. civ., iar pentru motivul de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., a fost stabilita o taxa de timbru în cuantum de 14.017,75 RON, pentru fiecare dintre recurenții-reclamanți A., B., D. și C., respectiv în valoare de 7.910,125 RON, pentru fiecare dintre recurenții-reclamanți E. și F..

Art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 confera parții în sarcina careia s-a stabilit obligația de a achita taxa de timbru o procedura precisa de contestare a modului de stabilire a taxei sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecata sau, dupa caz, al caii de atac, procedura parcursa de catre recurenții din prezenta cauza.

Astfel, prin încheierea din 9 februarie 2023 pronunțata în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila, în soluționarea cererii de reexaminare formulate de recurenți, a taxelor de timbru stabilite în recurs, a statuat asupra caracterului timbrabil al recursului.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023 pronunțata în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de petenți și a scutit reclamanții de la plata taxelor judiciare de timbru aferente recursului.

Pe cale de consecința, din succesiunea hotarârilor pronunțate în soluționarea cererilor formulate de recurenții-petenți reiese ca aceste parți se afla într-o ipoteza distincta (fiind titularii obligației de plata a taxei de timbru și beneficiarii unei forme de ajutor public judiciar) fața de ipoteza reglementata de art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013- ce vizeaza cererea scutita de la plata taxei de timbru.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții argumenteaza legatura dintre excepția de neconstituționalitate invocata și prezenta cauza prin raportare la faptul ca au formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale a României chiar în fata instanței, care a dispus obligarea parților la plata taxei de timbru. Or, aceasta împrejurare nu este suficienta, per se, în raport de condițiile reglementate de Legea nr. 47/1992.

De asemenea, recurenții-petenți susțin ca admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este justificata de situația în care pârâtul ar fi obligat la plata taxei de timbru, iar procesul este câștigat de acesta, fapt ce va conduce la situația în care reclamantul va achita taxa de timbru cu titlu de cheltuieli de judecata, chiar daca, anterior, acesta a fost scutit de aceasta obligație.

Aceste argumente nu sunt de natura a justifica legatura excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 cu soluționarea cauzei, având în vedere ca, în cauza, taxa de timbru a fost stabilita în sarcina recurenților-reclamanți și nu a pârâților, cum, prin ipoteza, se învedereaza în cuprinsul memoriului de recurs. Totodata, dispozițiile art. 453 C. proc. civ. reglementeaza condițiile acordarii cheltuielilor de judecata, astfel ca, la finalul litigiului, sarcina suportarii cheltuielilor de judecata -inclusiv a celor privind taxele judiciare de timbru- revine persoanei care a cazut în pretenții.

De asemenea, recurenții susțin ca aplicarea art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de ÎCCJ prin Decizia nr. 55/2017, încalca principiul accesului liber la justiție, principiul egalitații în fața legii și dreptul la un proces echitabil al pârâtului care este plasat pe o poziție de inferioritate fața de reclamant.

Din aceasta perspectiva, se impune o analiza a interesului procesual al recurenților-petenți cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma cadrului procesual.

Acest interes procesual nu este justificat în cauza, întrucât autorii excepției de neconstituționalitatea au calitatea de reclamanți, iar motivele invocate în cuprinsul memoriului de recurs privesc o pretinsa încalcare a drepturilor pârâților.

Din aceste considerente, nu se verifica una dintre condițiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția sa aiba legatura cu soluționarea cauzei.

Condițiile prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduala, astfel încât daca una dintre acestea nu este îndeplinita, instanța va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

II.2 În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de respingere a sesizarii Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se rețin urmatoarele:

Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, "în situația în care instanța judecatoreasca învestita cu soluționarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca în fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, va dispune obligarea parții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu."

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții-petenți au criticat faptul ca prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila a respins, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, reținând ca aceste dispoziții nu ar fi aplicabile, neavând legatura cu soluționarea cauzei.

Critica este fondata.

Instanța de recurs a reținut ca nu este îndeplinita condiția de admisibilitate prevazuta de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 din perspectiva legaturii pe care dispozițiile pretins a fi neconstituționale trebuie sa o aiba cu soluționarea cauzei, întrucât eventuale critici din perspectiva art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 ar fi putut fi formulate în cadrul cererii de reexaminare.

Înalta Curte reține ca, în dosarul nr. x/2021, în fazele procesuale de fond și apel, reclamanții nu au achitat o taxa de timbru, apreciindu-se ca sunt scutiți de la plata taxei judiciare de timbru.

În calea de atac extraordinara, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurenților-reclamanți obligația de a achita taxa judiciara de timbru aferenta recursului, stabilind caracterul evaluabil al litigiului pendinte și obligația corelativa a acestora de a o achita, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest context, criticile din cuprinsul cererii de reexaminare au vizat modul de stabilire a taxelor de timbru aferente recursului, astfel cum au fost determinate de instanța de recurs, sens în care recurenții au apreciat ca, fața de obiectul cauzei, cererea ar fi scutita de la plata taxei de timbru, așa cum se statuase anterior de catre instanțele de fond.

Ca urmare a consacrarii caracterului evaluabil al litigiului dedus judecații și a împrejurarii ca a fost stabilit cuantumul taxei judiciare datorate în calea de atac extraordinara, recurenții susțin ca sunt aplicabile dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 referitor la îndatorirea instanței de judecata de a statua cu privire la obligația de a plati cuantumul legal al taxei judiciare de timbru datorate pentru fazele procesuale anterioare.

Raport la condițiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se reține ca "legatura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textelor de lege criticate în cauza dedusa judecații, cât și necesitatea invocarii excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii starii de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfacute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfașurarea procesului.

Înalta Curte de Casație și Justiție constata ca îndeplinita aceasta condiție, ținând cont de circumstanțele particulare ale cauzei, întrucât, în temeiul acestor dispoziții, instanța de recurs are prerogativa de a verifica și de a statua cu privire la obligația recurenților-petenți de a achita taxele judiciare de timbru pentru în fazele procesuale anterioare, iar dispozitivul hotarârii constituie titlu executoriu.

În acest sens, Înalta Curte observa și prevederile art. 41 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit carora "în vederea executarii creanțelor având ca obiect taxa judiciara de timbru, instanțele judecatorești vor comunica de îndata hotarârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, catre organele prevazute la alin. (1) și (2)."

Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat, iar, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va dispune casarea, în parte, a încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Opinia Înaltei Curți, exprimata conform cerinței prevazute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, este în sensul ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este întemeiata, dispozițiile legale a caror neconstituționalitate s-a invocat fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca obligația de plata a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplica deopotriva tuturor cetațenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natura, neexistând discriminari sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legala pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipata a acestor taxe (în unele cazuri pâna la un termen ulterior, stabilit de instanța judecatoreasca) este justificata, ca și sancțiunea anularii acțiunii sau cererii, în caz de neplata a acestora (a se vedea, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 87 din 27 februarie 2003, nr. 155 din 17 martie 2005, nr. 925 din 18 octombrie 2007, nr. 1.306 din 2 decembrie 2008, nr. 808 din 19 mai 2009, nr. 390 din 13 aprilie 2010 sau nr. 569 din 3 mai 2011, nr. 387 din 9 mai 2005, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, nr. 873 din 23 decembrie 2008, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 332 din 19 mai 2010 și, respectiv, nr. 465 din 4 iulie 2011).

Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, atunci când se constata ca, în fazele procesuale anterioare, taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, instanța judecatoreasca învestita cu soluționarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare va dispune obligarea parții care a cazut în pretenții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu.

Pe cale de consecința, parții, în sarcina careia a fost stabilita taxa judiciara conform art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, nu îi este recunoscut un mecanism de contestare a respectivei modalitații de stabilire a taxei de timbru direct printr-o hotarâre ce constituie titlu executoriu în situația în care în fazele procesuale anterioare nu a fost determinata o astfel de obligație.

Se poate considera ca textul de lege criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu între justițiabili în ceea ce privește contestarea ori acordarea de facilitați referitoare la plata taxei judiciare de timbru astfel stabilita, întrucât în ipoteza instituita de art. 38 din O.U.G. nr. 51/2013, achitarea taxei judiciare de timbru stabilita pentru fazele anterioare de catre partea cazuta în pretenții este definitiva și obligatorie.

În acest caz, legiuitorul nu a reglementat niciun mecanism legal, prin intermediul caruia sa poata fi contestat cuantumul taxei judiciare de timbru sau sa îi confere parții posibilitatea de a apela la instituția ajutorului public judiciar, consacrata în cuprinsul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, sub forma scutirii, reducerii sau eșalonarii de la plata taxelor judiciare de timbru, prevazuta de art. 6 lit. d) din actul normativ menționat.

Având în vedere modalitatea de reglementare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciaza ca textul de lege criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu între justițiabili cu privire la mecanismele legale privind, pe de o parte contestarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate, în condițiile în care nu se recunoaște un drept la reexaminare în aceasta situație, iar, pe de alta parte, exercitarea dreptului de a obține ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eșalonarii de la plata taxelor judiciare datorate.

Referitor la exercitarea dreptului de acces la instanța, Înalta Curte releva jurisprudența instanței europene care a statuat ca dreptul de acces la instanța trebuie sa fie "concret și efectiv" [Bellet împotriva Franței, pct. 38; Zubac împotriva Croației (MC), pct. 76-79]. Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ "sa beneficieze de o posibilitate clara și concreta de a contesta un act ce constituie o ingerința în drepturile sale" [ibidem, pct. 36; Nunes Dias împotriva Portugaliei (dec.)

Instanțele trebuie, în aplicarea normelor de procedura, sa evite un formalism excesiv, care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesiva, care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege (Hasan Tunç și alții împotriva Turciei, pct. 32-33).

Dreptul de acces la o instanța este afectat în însași esența sa, atunci când reglementarea acestuia înceteaza sa mai serveasca scopurilor de securitate juridice și buna administrare a justiției și constituie un obstacol care împiedica justițiabilul sa solicite soluționarea pe fond a litigiului de catre instanța competenta [Zubac împotriva Croației (MC), pct. 98].

Înalta Curte apreciaza ca respectarea dreptului de acces la justiție consacrat prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, ar impune recunoașterea unor mecanisme legale eficiente pentru justițiabil, atunci când este obligat prin dispozitivul hotarârii la plata taxei judiciare pentru fazele procesuale anterioare, în condițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de petenții D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. și C. împotriva încheierii din 6 aprilie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila, în dosarul nr. x/2021, va casa, în parte, încheierea recurata și, pe fond, va admite cererea de sesizare formulata de petenți, sens în care va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenții D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. și C. împotriva încheierii din 6 aprilie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila, în dosarul nr. x/2021.

Caseaza, în parte, încheierea recurata și, pe fond, admite cererea de sesizare formulata de petenți.

Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Definitiva.

Pronunțata astazi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția parților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.