ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1885/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 15.11.2022, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2022, cererea formulată de petentul A. prin care s-a solicitat, în temeiul art. 140 alin. (2) C. proc. civ., strămutarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Corabia.

Prin sentința nr. 5 din 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis excepția perimării cererii de strămutare, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de strămutare formulată de către petentul A. privind dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Corabia și s-a dispus amendarea petentului A. cu 1.000 RON, în temeiul prevederilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2022 s-a dispus suspendarea judecarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 80 din 5 septembrie 2023, a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către petentul A., sub forma scutirii acestuia de obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de recuzare; a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător B., ca neîntemeiată; s-a dispus amendarea petentului cu 1.000 RON în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 septembrie 2023 a fost amânată pronunțarea asupra strămutării dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Corabia, la data de 21.09.2023.

Prin încheierea nr. 100 din 18 septembrie 2023 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de către petentul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 5 din 21 septembrie 2023, încheierii din 7 septembrie 2023, încheierii din 7 decembrie 2022, încheierii nr. 80 din 5 septembrie 2023 și încheierii nr. 100 din 18 septembrie 2023 a declarat recurs petentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată la data de 27.09.2023 recurentul a indicat motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ. și a învederat că își rezervă dreptul de a dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat, după comunicarea sentinței nr. 5 din 21 septembrie 2023 și a copiei dosarului de strămutare.

Prin memoriul depus la 16.10.2023, recurentul susține că încheierea din 7.12.2022 a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale întrucât instanța nu i-a adus la cunoștință cuantumul taxei de timbru, conform prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar la dosar nu există o dovadă în sensul că partea ar fi luat la cunoștință obligația de a achita taxa aferentă cererii de strămutare pentru termenul din 7.12.2022.

Recurentul învederează că instanța a reținut eronat că la termenul din 7.12.2022 procedura de citare era legal îndeplinită (deși nu-i fusese comunicat cuantumul taxei de timbru) și că nu ar fi achitat taxa de timbru (deși nu i-a fost comunicată obligația), sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei.

Prin cererea de repunere pe rol din 7.06.2023 a formulat și o cerere de ajutor public judiciar privind taxa de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de strămutare -despre care a aflat din cuprinsul încheierii de suspendare-, căreia i-a atașat un înscris. Cererea de ajutor public judiciar nu a fost pusă în discuție/soluționată până în septembrie 2023, cererea de strămutare nefiind timbrată, iar instanța nu a fost legal sesizată. Pe cale de consecință, hotărârea recurată este nulă, fiind emisă cu încălcarea legii de o instanță nelegal sesizată.

Prin încheierea din 5.09.2023 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar doar pentru a se pronunța asupra cererii de recuzare care nu era motivată explicit la acel termen întrucât partea cunoștea faptul că nu fusese tranșat aspectul taxei de timbru. Recurentul pretinde că cererea de ajutor public judiciar a fost admisă doar pentru a se aplica părții o amendă în cuantum de 1.000 RON, fără a se argumenta în ce constă reaua credință privind recuzarea judecătorului de la fond. Motivele de recuzare au fost doar amânate, argumentele fiind reluate și expuse în noua cerere de recuzare, ulterior rezolvării chestiunii timbrajului.

Completul de judecată a soluționat la același termen atât cererea de ajutor public judiciar, cât și cererea de recuzare, fără a afișa pe portalul ECRIS, în avans, termenul de soluționare a cererii de recuzare, încălcând timpul minim cerut pentru asigurarea apărării și dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția CEDO.

Cererea de admitere a ajutorului public judiciar de 100 RON este contrazisă de aplicarea simultană a unei amenzi judiciare de 1.000 RON.

Susține recurentul că încheierea din 05.09.2023 este nulă de drept întrucât instanța nu a fost legal sesizată cu cererea de strămutare.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul pretinde că a fost încălcat principiul repartizării aleatorii, completul care a soluționat cererea de recuzare la termenul din 05.09.2023 fiind alocat prin repartizare în temeiul HCSM nr. 3423/2022, astfel că încheierea este nulă de drept. Și a doua cerere de recuzare a fost alocată aceluiași complet, care se pronunțase deja asupra recuzării judecătorului de la fond. Precizează recurentul că la dosar nu există o dovadă a repartizării aleatorii a dosarului de la fond.

Încheierea de la termenul din 7.09.2023 este nulă de drept, iar instanța a comis grave încălcări ale legii în formă concurentă, sens în care recurentul expune considerentele din care reiese că instanța a admis că cererea de strămutare s-a judecat fără sesizarea legală a instanței.

Susține recurentul că sunt eronate argumentele care au stat la baza respingerii cererii de repunere pe rol și a cererii privitoare la ajutorul public.

Încheierea de la termenul de judecata din 18.09.2023 prin care s-a respins noua cerere de recuzare a judecătorului de la fond este netemeinică și nelegală, judecătorul care a soluționat cauza fiind magistratul care soluționase precedenta cerere de recuzare, iar motivarea instanței este netemeinică și nelegală.

Recurentul învederează că cererea de strămutare a fost pusă în discuție pe tot parcursul procesului cu încălcarea sesizării legale a instanței - s-a dispus soluționarea strămutării fără soluționarea legală a aspectului privind timbrajul- astfel că încheierea de la termenul din 18.09.2023 a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedura, cu argumente eronate.

Arată recurentul că la 16.10.2023 a intrat în posesia copiei integrale a dosarului nr. x/2023 din care lipsește încheierea de la termenul din data pronunțării, anume 21.09.2023, astfel că instanța a încălcat prevederile art. 232 C. proc. civ. care impuneau obligația de a redacta încheierea în termen de 3 zile.

Recurentul susține că sentința pronunțata la data de 21.09.2023 este lovită de nulitate absolută întrucât pârâtul C. era decedat din data 18.08.2023, situație adusă la cunoștința instanței, însă ignorată.

Astfel prin cererea din 20.09.2023 recurentul a învederat instanței că a aflat că pârâtul C. decedase în urmă cu aproximativ o lună și a solicitat, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., un termen rezonabil pentru suspendarea cauzei în vederea dezbaterii succesiunii defunctului, introducerii în cauză a moștenitorilor și continuării judecății.

Cu toate acestea, cu încălcarea prevederilor art. 400 C. proc. civ., instanța a invocat prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., deși decesul pârâtului C. reprezenta o situație de forță majoră și instanța trebuia să o analizeze.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 30.05.2024 (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x).

La data de 14.06.2024, recurentul a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care arată că menține argumentele din memoriul de recurs și solicită respingerea concluziilor din raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 18 septembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, reținând următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii...".

Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, prin rezoluție, s-a stabilit că recurentul datorează taxa de timbru în cuantum total de 320 RON, calculată astfel: (i) taxa judiciară de timbru de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 pentru recursul declarat împotriva sentinței nr. 5 din 21 septembrie 2023 și împotriva încheierii din 7 septembrie 2023; (ii) taxa judiciară de timbru de 20 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 pentru recursul declarant împotriva încheierii din 7 decembrie 2022; (iii) taxa judiciară de timbru de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 pentru recursul declarat împotriva încheierii nr. 80 din 5 septembrie 2023; (iv) taxa judiciară de timbru de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 pentru recursul declarat împotriva încheierii nr. 100 din 18 septembrie 2023.

Această obligație procesuală a fost comunicată recurentului la data de 21.11.2023 prin adresa depusă la cutia poștală, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar.

Prin încheierea din data de 18.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru în cuantum de 320 RON, formulată de petentul A..

Prin încheierea din data de 28.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 320 RON, stabilită în prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 11.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1 (comunicată petentului la 23.04.2024- dosar), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 28.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În acest context, se reține că în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului- comunicat recurentului la data de 30.05.2024, confom dovezii aflate la fila x, s-a menționat că recurentul nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 320 RON.

Cu toate acestea, recurentul nu a depus, până la termenul de judecată stabilit în cauză, 18 septembrie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 320 RON.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 5 din 21 septembrie 2023, încheierii din 7 decembrie 2022, încheierii nr. 80 din 5 septembrie 2023, încheierii din 7 septembrie 2023, încheierii nr. 100 din 18 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 5 din 21 septembrie 2023, încheierii din 7 decembrie 2022, încheierii nr. 80 din 5 septembrie 2023, încheierii din 7 septembrie 2023, încheierii nr. 100 din 18 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.