ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2641/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea nr. 21 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A., formulată de petentul B..

Prin încheierea nr. 22 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de petentul B..

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs petentul B., în temeiul art. 53 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

În prima parte a cererii de recurs recurentul a redat împrejurările care, în opinia sa, reprezintă motive de incompatibilitate a judecătorilor recuzați în sensul prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., menționând următoarele: ambii magistrați s-au pronunțat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 și nr. x, impunând în mod abuziv obligația de a achita taxa de timbru, cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 47/1992 și art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, fără a formula abținere; prevederile art. 44 alin. (2) C. proc. civ. au fost reținute în mod nelegal în ceea ce privește cererea de recuzare a doamnei judecător A..

De asemenea, a menționat că recuzarea ambilor judecători s-a întemeiat pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., cât și pe art. 41 C. proc. civ., întrucât s-au antepronunțat.

Față de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a menționat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, secția civilă a Curții de Apel Craiova având 13 judecători, rezultând 4 completuri de judecată, ceea ce înseamnă că există probabilitatea de 25%, ca la o distribuire automată, să fie alocată cauza completului C3CIV.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susținut că revine în competența Curții Constituționale soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, astfel cum prevede art. 146 lit. d) din Constituția României.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, săvârșind un exces de putere, întrucât judecătorii nu și-au respectat obligația de a se abține, ceea ce constituie abatere disciplinară conform art. 271 din Legea nr. 303/2022, au impus în mod nelegal taxa de timbru și au depășit atribuțiile prevăzute de art. 22 C. proc. civ., deși au îndatorirea să stăruie pentru aflarea adevărului în cauză.

Indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece judecătorii recuzați s-au antepronunțat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 și nr. x, impunând o taxa nelegală.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că încheierile cuprind motive străine "gratuității acțiunii, motive contradictorii adevărului: "culpă", "refuz depunere taxă".

Recurentul a mai menționat că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, întrucât prin sentința din 8 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu a fost dispusă anularea hotărârii nr. 1/2014, fiind sancționată falsificarea convocatorului și, implicit, orice acte care impun plăți nedatorate.

Enunțând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 13 din Legea nr. 47/1992, care stipulează că sunt scutite de la plata taxei de timbru cererile adresate Curții Constituționale, raportat la art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, în dezvoltarea acestui motiv a redat prevederile art. 43 C. proc. civ.

În finalul cererii de recurs și-a expus nemulțumirile în legătură cu neconstituționalitatea prevederilor din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 și din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Intimata Asociația de Proprietari nr. 37 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că, în mod corect, au fost respinse cererile de recuzare, deoarece nu sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

La 17 noiembrie 2023, recurentul-petent a transmis prin e-mail un înscris denumit "cerere interpelare ÎCCJ", în cuprinsul căruia a solicitat să fie explicate anumite sintagme din cuprinsul art. 53 alin. (3) C. proc. civ., art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra admisibilității cererii pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reține următoarele:

În conformitate cu art. 519 C. proc. civ., "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Așadar, obiectul sesizării instanței supreme cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile îl constituie chestiunile de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor, iar titular al cererii de sesizare pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri prealabile poate fi numai un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. Părțile din proces pot solicita instanței de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, însă instanța are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării.

Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; - chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; - chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În cauză, completul învestit cu soluționarea recursului împotriva încheierilor nr. 21 și nr. 22 din 10 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu a apreciat utilă formularea unei sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci recurentul B. a formulat o asemenea cerere, solicitând să fie explicate anumite sintagme din cuprinsul art. 53 alin. (3) C. proc. civ., art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că nu este necesară sesizarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu problemele semnalate de către recurent, nefiind îndeplinite condițiile art. 519 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, în ceea ce privește dispozițiile art. 53 alin. (3) C. proc. civ. nu se constată îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept reale, de care să depindă soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de interpretarea prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin urmare, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Examinând încheierile recurate sub aspectul soluțiilor de respingere a cererilor de recuzare, prin raportare la criticile formulate de recurent din această perspectivă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Recurentul a suspus recursului încheierile prin care au fost respinse cererile de recuzare a doamnelor judecător C. și A., care formează completul C3CIV al Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

În ceea ce privește cererea de recuzare a doamnei judecător A. de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, prin încheierea nr. 21 din 10 mai 2023 curtea de apel a reținut că a fost depusă la 8 mai 2023, după închiderea dezbaterilor asupra recursului, care au avut loc la 26 aprilie 2023, motiv pentru care a reținut incidența art. 394 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, referitor la îndepărtarea sa de la soluționarea cererii de recuzare a doamnei judecător C., a apreciat că doamna judecător nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la incidentul procedural în care este chemată să analizeze dacă doamna judecător C. se află într-o situație de incompatibilitate. Concluzionând că motivele invocate de petentul B. nu se circumscriu prevederilor art. 41 alin. (1) și art. 42 C. proc. civ., instanța a respins cererea de recuzare.

Cu privire la cererea de recuzare a doamnei judecător C., prin încheierea nr. 22 din 20 mai 2023 curtea de apel a constatat că judecătorul recuzat nu s-a antepronunțat în legătură cu soluționarea recursului declarat de petentul B. împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj, precum și că împrejurările vizând accesul la dosarul electronic, taxa judiciară de timbru și învestirea instanței supreme cu o cerere de strămutare nu se circumscriu prevederilor art. 42 C. proc. civ.

Așadar, controlul legalității unor astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării dispozițiilor art. 41 și art. 42 C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate. Drept urmare, în cadrul prezentului recurs nu pot face obiectul controlului de legalitate criticile prin care recurentul a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 (instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale), pct. 3 (încălcarea competenței Curții Constituționale), întrucât vizează decizia nr. 335 din 10 mai 2023, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

De asemenea, excedează verificărilor referitoare la incompatibilitate și susținerile recurentului privind art. 43 alin. (2) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 271 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care reglementează abaterile disciplinare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși recurentul le-a indicat în cuprinsul cererii de recurs, în dezvoltarea acestora nu au fost aduse critici de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost expusă o succesiune de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, fără relevanță în raport cu soluțiile de respingere a cererilor de recuzare.

În același registru se înscrie și critica privind aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. proc. civ., prin care recurentul a invocat că norma a fost reținută în mod nelegal în ceea ce privește cererea de recuzare a doamnei judecător A. nu se raportează la considerentele încheierii recurate, în condițiile în care nu s-a aplicat sancțiunea decăderii petentului din dreptul de a o recuza pe doamna judecător pentru nerespectarea termenului în care trebuie propusă recuzarea.

Având în vedere aceste lămuriri, urmează a fi analizate criticile care privesc modul de interpretare și de aplicare a prevederilor art. 41 alin. (1) și art. 42 C. proc. civ. de către curtea de apel, care se încadrează în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează norme de procedură, iar nu în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, prin cererea de recurs recurentul a invocat faptul că parțialitatea celor doi judecători recuzați reiese din următoarele împrejurări: s-au antepronunțat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 și nr. x și nu s-au abținut de la soluționarea cauzei; au impus în mod abuziv obligația de a achita taxa de timbru, cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 47/1992 și art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.

Fundamentul instituțiilor prevăzute de art. 41-44 C. proc. civ. ce reglementează cazurile de incompatibilitate și mijloacele procedurale de invocare a acestora, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura obiectivitatea și imparțialitatea în soluționarea pricinilor. Rațiunea dispozițiilor legale privitoare la incompatibilitate este aceea de a înlătura orice suspiciune asupra imparțialității care trebuie să guverneze activitatea judecătorului învestit cu soluționarea pricinii.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurent, stipulează astfel: "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs."

Conform acestui text legal, incompatibilitatea există numai dacă judecătorul s-a pronunțat în cadrul aceluiași proces, drept urmare, dacă judecătorul este sesizat pe cale separată cu o acțiune, chiar identică prin părți, obiect și cauză cu cea asupra căreia s-a mai pronunțat printr-o hotărâre anterioară, nu există incompatibilitate în sensul art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Rezultă astfel că este corectă concluzia curții de apel în sensul că doamnele judecător nu au fost învestite să cenzureze deciziile pronunțate în cauzele menționate de recurent, astfel că nu se află în ipoteza de incompatibilitate anume prevăzută de acest text de lege.

Întrucât recurentul a susținut că judecătorii recuzați s-au antepronunțat soluționând dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 și nr. x, urmează a fi analizat și cazul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca atunci când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Înalta Curte reține că din modul în care este redactat textul de lege rezultă clar că judecătorul poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat anterior opinia în legătură cu pricina concretă ce o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare. Antepronunțarea, astfel cum este prefigurată norma enunțată, presupune că cel care urmează să ia o decizie judiciară o anunță mai înainte de a se finaliza procedura care trebuie să premeargă acelei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reține incidența art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când judecătorul a soluționat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept. Așa fiind, încheierea atacată este legală, criticile invocate de recurent nefiind apte să conducă la casarea acesteia.

De asemenea, recurentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Înalta Curte reține că soluționarea dosarelor nr. x/2018, nr. y/2017 și nr. x de către doamnele judecător C. și A. nu generează îndoieli cu privire la imparțialitatea acestora, întrucât existența unor cauze repetitive pe rolul instanței, purtate între aceleași părți, ce nu exclud discutarea aceleiași chestiuni de drept, nu este de natură a afecta încrederea părților în imparțialitatea judecătorului, cât timp acesta are obligația de a soluționa pricina prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei cauze. Așadar, față de circumstanțele litigiului, împrejurarea că doamnele judecător au soluționat o cauză similară între aceleași părți nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparțialitatea acestora, încheierile recurate fiind legale și sub acest aspect.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru stabilită de Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, recurentul a apreciat că aceasta nu este legală față de prevederile art. 13 din Legea nr. 47/1992 și art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererile adresate Curții Constituționale sunt scutite de la plata taxei de timbru.

În acord cu cele reținute de curtea de apel, Înalta Curte constată că modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj nu constituie o împrejurare de natură a determina îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați, care să poată fi analizată în cadrul unui incident procedural, cum este recuzarea, în condițiile în care dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează procedura care trebuie urmată de partea nemulțumită de taxa stabilită.

Se constată că recurentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă, ca tardivă, prin încheierea nr. 18 din 4 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1, această hotărâre fiind definitivă, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Drept urmare, nemulțumirile recurentului în legătura cu taxa de timbru nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs, care are ca obiect încheierile de respingere a cererilor de recuzare, întrucât cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa, prin care aceasta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu sau să constate că cererea sa este scutită de la plata taxei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de petentul B. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B. împotriva încheierilor nr. 21 și nr. 22 din 10 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.