ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții COMUNA RECEA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RECEA și PRIMARUL COMUNEI RECEA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 14 din 30 martie 2021 prin care a fost denunțat unilateral Contractul de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 și s-a respins întocmirea actului adițional nr. x la acest contract; anularea notificării nr. x din 05.04.2021, privind denunțarea unilaterală a Contractului de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 ca fiind nelegal emisă; suspendarea efectelor Hotărârii nr. 14 din 30 martie 2021 prin care a fost denunțat unilateral Contractul de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 și s-a respins întocmirea actului adițional nr. x la acest contract, până la soluționarea definitivă a cauzei; cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 162/16.02.2022, Tribunalul Maramureș – secția II-a Civilă, de contencios administrativ Fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții COMUNA RECEA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RECEA și PRIMARUL COMUNEI RECEA.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta reclamanta A., solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casând hotărârea, admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată și precizată; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare promovării căii de atac a recursului, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr, respectiv nr. 1136/100/2021.

Pe parcursul judecării recursului, în ședința publică din data de 08 septembrie 2022 reprezentanta recurentei reclamante A. a formulat oral o cerere de recuzare susținând că, în condițiile în care clienta sa este privată de dreptul la apărare, mandatul său este să formuleze o cerere de recuzare a completului de judecată, motiv pentru care a solicitat scoaterea cauzei de pe rol și acordarea unui termen pentru depunerea în scris a motivelor de recuzare și taxa de timbru aferentă.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus judecății de față

Prin decizia civilă nr. 890/2022 din data de 28 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare a completului, ca inadmisibilă, dar și recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței nr. 162/16.02.2022 pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva soluției date cererii de recuzare a formulat recurs reclamanta A., prin Președinte, domnul B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

După expunerea situației de fapt, într-o primă critică recurenta invocă faptul că nu a fost încunoștiințată de instanță și nici de reprezentantul său legal despre obligațiile de a depune cererea de recuzare și a o timbra, încheierile de ședință nefiind încărcate în arhiva electronică.

Consideră că nu au fost respectate de către instanță dispozițiile art. 159 C. proc. civ..nefiind citată.

Deopotrivă, mai susține că instanța a încălcat principiul contradictorialității, neavând posibilitatea să-și apere interesele, să-și susțină cererea de recuzare, nefiind citată.

Invocând prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurenta solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta A., au formulat o întâmpinare comună intimații Comuna Recea și Consiliul Local al Comunei Recea, prin Primarul C., în cadrul căreia au solicitat anularea cererii de recurs, ca netimbrată și ca urmare a neindicării motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea celor doi intimați anterior menționați i-a fost comunicată recurentei în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările autorităților în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelul completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 26.04.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte, după soluționarea excepției nulității recursului, invocată de intimații Comuna Recea și Consiliul Local al Comunei Recea, prin Primarul C., în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele expuse în practicaua acestei hotărâri, a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționarea recursului ce face obiectul judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta A., este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Astfel, constată Înalta Curte că cererea de recuzare formulată de recurenta A., a fost respinsă de prima instanță, ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta nu cuprinde indicarea motivului de incompatibilitate invocat și a probelor pentru dovedirea acestuia, dar nici dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă acesteia.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale și a regulilor de procedură, criticile formulate de recurenta – reclamantă neputând fi reținute.

Astfel, Înalta Curte reține ca fiind incidente dispozițiile art. 47 alin. (1), (2) și 4 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 47. Cererea de recuzare. Condiții. 1 Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.

Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, constată Înalta Curte că cererea de recuzare a fost formulată de recurentă, prin apărătorul său ales, doamna avocat D., în cadrul dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022, pe considerentul că este privată de dreptul la apărare, doamna avocat însăși solicitând acordarea unui termen pentru a depune în scris motivele de recuzare și taxa de timbru aferentă.

Chiar în ședința publică de la acel termen de judecată, în cadrul dezbaterilor orale, instanța a pus în vedere în mod expres apărătorului recurentei " să redacteze cererea în formă scrisă, să precizeze motivele de recuzare cu privire la fiecare dintre judecătorii care alcătuiesc completul de judecată și să timbreze cererea de recuzare cu suma de 100 RON", astfel cum rezultă din conținutul încheierii de amânare a pronunțării din data de 08.09.2022 (fila x paragraful 10), sens în care, dând curs și solicitării apărătorului ales al recurentei, a amânat pronunțarea succesiv la data de 22 septembrie 2022 și ulterior, la data de 26 septembrie 2022 și la data de 28 septembrie 2022, stabilind în continuare în sarcina recurentei obligația de a depune "în scris cererea de recuzare a completului formulată oral în timpul dezbaterilor de către reprezentanta recurentei și timbrarea acesteia".

În data de 27 septembrie 2022, recurenta – reclamantă a depus la dosar Cerere de repunere pe rol, nu și motivarea cererii de recuzare " pentru fiecare judecător în parte", astfel cum impun dispozițiile art. 47 alin. (1) din C. proc. civ., și dovada timbrării acesteia, astfel cum impun dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora cererea de recuzare în materie civilă se timbrează cu 100 RON . . . . . . . . . .și cum a și dispus instanța la termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022.

Or, față de această situație de fapt, judicios prima instanță a respins cererea de recuzare formulată de recurenta A., ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., anterior redate, aceasta reținând corect că sancțiunea inadmisibilității pentru nerespectarea condițiilor de formulare a cererii de recuzare se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorilor recuzați.

Înalta Curte nu poate reține critica recurentei în sensul că nu i s-au adus la cunoștință dispozițiile completului de judecată, în condițiile în care partea a fost reprezentată de avocat și chiar acesta, în persoana doamnei avocat D., a fost cel ce a solicitat un termen pentru depunerea în scris a motivelor de recuzare și taxa de timbru aferentă, aspect necontestat, de altfel, de recurenta – reclamantă.

Astfel, atâta timp cât recurenta a fost reprezentată de avocat la termenul de judecată când instanța a dispus a se depune în scris cererea de recuzare, cu precizarea motivelor de recuzare cu privire la fiecare judecător recuzat și taxa judiciară de timbru aferentă, instanța nu avea obligația de a o încunoșțiința separat și pe reclamantă în mod expres.

Cum partea a fost reprezentată de doamna avocat, în mod corect și legal nu i-au fost comunicate și părții " personal" dispozițiile instanței, neexistând nici o normă legală în acest sens, prezumându-se că aceasta cunoaște aceste dispoziții, prin apărătorul său.

Faptul că apărătorul ales al recurentei nu a încunoștiințat-o despre dispozițiile date de instanță și nu le-a îndeplinit, în numele părții pe care o reprezenta, nu poate conduce la anularea hotărârii, prestația avocatului neconstituind motiv de nelegalitate a acesteia.

Înalta Curte constată că raporturile contractuale dintre parte și avocatul său ales nu pot fi opuse celeilalte părți din proces sau instanței de judecată, iar o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată nelegală pentru că apărătorul ales nu și-a îndeplinit obligația de a reprezenta partea și a-i apăra interesele.

Neîndeplinirea de către apărătorul părții și nu de către parte a dispozițiilor date de instanță nu poate fundamenta o soluție de admitere a căii de atac, de vreme ce prima instanță a aplicat în mod corect reglementările procesuale incidente, iar relația apărător –parte excede aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești.

Prin urmare, pasivitatea reprezentantului convențional al recurentei, în sensul nemotivării cererii de recuzare și netimbrării acesteia, nu poate fi invocată ca și motiv de nelegalitate a hotărârii.

În plus, reclamanta avea posibilitatea de a se prezenta personal la termenele de judecată fixate de instanță, pentru a lua la cunoștință de dispozițiile acesteia și a se conforma.

În condițiile în care partea a fost reprezentată de apărătorul său, nu au fost incidente dispozițiile art. 159 C. proc. civ., eronat invocate de recurentă, ci dispozițiile art. 229 alin. (1) din același act normativ, conform cărora " Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare".

Înalta Curte nu poate reține nici încălcarea principiului contradictorialității, raportat la dispozițiile art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Instanța hotărăște de îndată, în Camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat... numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile."

Din interpretarea acestora rezultă că este la latitudinea instanței dacă socotește necesar să asculte părțile, astfel că, în mod legal în cauză procedura de soluționare a cererii de recuzare s-a realizat fără citarea și prezența părților.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și reflectă corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 47 și 51 din C. proc. civ., motiv pentru care se impune menținerea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. prin Președinte B., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. prin Președinte B. împotriva deciziei civile nr. 890/2022 din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.