ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1148/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursurilor formulate în cauză, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale la 21.12.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta U.A.T. Municipiul Baia Mare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 108.270,50 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadență și până la plată) potrivit art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a prețului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x/02.03.2020; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată la 05.01.2023, pârâta U.A.T. Municipiul Baia Mare a solicitat chemarea în garanție a B. pentru ca, în cazul în care pârâta va cădea în pretenții, în acțiunea promovată de către reclamanta A., acestea să fie suportate de către chemata în garanție.

Prin întâmpinarea formulată la aceeași dată, pârâta U.A.T. Municipiul Baia Mare a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Municipiul Baia Mare. Totodată, a solicitat chemarea în garanție și a Județului Maramureș prin Consiliul Județean.

Prin sentința civilă nr. 237/2023 din 07.02.2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată prin întâmpinare.

S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. MUNICIPIUL BAIA MARE.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 108.270,50 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadență și până la plată) ca urmare a executării cu întârziere a obligație de plată a prețului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x/02.03.2020.

S-a admis cererea de restituire a taxei de timbru în valoare de 2165,41 RON, formulată de către reclamantă. S-a dispus restituirea taxei de timbru în valoare de 2165,41 RON, ca fiind achitată în mod nedatorat.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată reduse.

Totodată, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta UAT Municipiul Baia Mare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U.A.T. Municipiul Baia Mare, reprezentată legal prin Primarul Municipiului Baia Mare, solicitând, în principal, admiterea recursului astfel formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente; în subsidiar, admiterea recursului astfel formulat, casarea sentinței, iar rejudecând, admiterea cererii de chemare în garanție a B., în temeiul contractului nr. x/13.05.2019; admiterea cererii de chemare în garanție a Județului Maramureș prin Consiliul Județean în temeiul art. 72 C. proc. civ. și a Contractului nr. x/06.06.2018; respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta A., ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia nr. 740/2023 din 23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul formulat de pârâta U.A.T. MUNICIPIUL BAIA MARE împotriva sentinței civile nr. 237/07.02.2023, care a fost casată în parte și în rejudecare: a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Baia Mare, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și a fot obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 34.885,86 RON, cu titlu de penalități de întârziere, precum și cheltuieli de judecată la fond și în recurs în cuantum de 5.532 RON.

Prin cererea de revizuire formulată de către societatea revizuentă A. și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., introdusă împotriva deciziei civile nr. 740/23.05.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022, se solicită admiterea acesteia, cu consecința anulării deciziei civile nr. 740/2023, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de recurs, pentru respectarea aspectelor intrate în autoritate de lucru în judecat.

Prin decizia civilă nr. 912/2023 din 07.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență materială, fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 212/2023 din 12.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2023 a fost admisă cererea de revizuire formulată de către societatea revizuentă A., a fost anulată decizia civilă nr. 740/23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022 și a fost trimisă cauza spre rejudecare.

I. Împotriva acestei decizii, pârâta U.A.T. MUNICPIUL BAIA MARE a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

Recurenta apreciază că soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj este vădit nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură de la art. 430-431 C. proc. civ. și art. 509-519 Cod din același cod, precum și cu încălcarea art. 6 din CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice și dreptul la un proces echitabil.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că soluția a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât reclamanta-revizuentă nu a justificat caracterul potrivnic al hotărârilor pe interpretarea diferită pe care instanța de contencios administrativ a dat-o întinderii aplicării prevederilor art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, referitoare la penalitățile de întârziere față de prestațiile/serviciile indicate în pozițiile 3, 4 și 5 din facturile ce au făcut obiectul somațiilor, respectiv cererilor de anulare și a litigiului privind achizițiile publice din cele patru dosare.

Contrar celor reținute de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă recurată, condițiile cumulative pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt: să fie vorba de hotărâri contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, adică să fie triplă identitate de părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fie pronunțate în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Prin urmare, apreciază că sunt nelegale considerentele instanței de revizuire, decizia fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În susținere, indică deciziile nr. 11/2017, nr. 424/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Arată că deciziile civile în raport cu care s-a solicitat revizuirea privesc obiecte și cauze diferite.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta învederează că între hotărâri există numai o așa-zisă legătură directă, ambiguă, iar instanța nu a analizat, în concret, cele trei condiții ale existenței autorității de lucru judecat pentru fiecare din cele trei hotărâri considerate definitive în procedura ordonanței de plată, în opoziție cu hotărârea din contencios.

Astfel, susține recurenta că instanța care a soluționat revizuirea nu a cercetat autoritatea de lucru judecat sub cele trei aspecte în mod cumulativ.

În concret, cu referire la cele susținute de revizuentă la pag. 3/12 din cererea de revizuire, susține că aceasta nu face precizări cu privire la elementul cauzei, respectiv temeiul de drept din hotărârile judecătorești supuse revizuirii, rezultând practic că nu se demonstrează autoritatea de lucru judecat în cadrul hotărârilor supuse revizuirii.

Totodată, arată că, la pag. 7 din decizie, considerentele instanței sunt oarecum în concordanță cu susținerile nefundamentate ale revizuentei, instanța de revizuire precizând că:

"acțiunile reclamantei A. din aceste trei dosare anterior enumerate se întemeiază pe același contract cu executare succesivă, privesc interpretarea și aplicarea aceleiași clauze din convenția părților și vizează același tip de servicii prestate în beneficiul Municipiului Baia Mare, unica diferență fiind perioada de facturare. Rezultă că aceste litigii au legătură cu dosarul nr. x/2022, iar instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale și să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privința aplicării clauzei penale în maniera enunțată anterior".

În concluzie, susține că, în hotărârea de admitere a revizuirii, instanța de judecată nu menționează și nu analizează cauza, element al existenței autorității de lucru judecat și, în plus, nu motivează existența unor hotărâri judecătorești definitive, în esență, potrivnice.

În consecință, susține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 8 și motivarea instanței este superficială, situație care conduce la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-pârâtă susține că regulile de drept și împrejurările la care acestea se aplică sunt diferite în cadrul motivării hotărârilor despre care s-a făcut vorbire în cadrul revizuirii și al deciziei atacate, sens în care prezintă un tabel comparativ al considerentelor din decizia nr. 242/A/2023 cu cele din decizia anulată.

Sub un al doilea aspect, privind interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept, recurenta învederează că prezenta cauză este diferită de cele menționate anterior, aspect recunoscut chiar de către revizuentă prin cererea de revizuire.

Astfel, solicită să se observe că cele patru dosare nu au același obiect, întrucât penalitățile au fost solicitate în temeiul unor facturi diferite, emise pentru serviciile efectuate de A. aferente unor perioade diferite.

În plus, susține că A. își modifică poziția procesuală conform propriului interes, astfel că, prin notele de ședință depuse în dosar nr. x/2023, privitor la cererea de conexare pe care U.A.T. Baia Mare a formulat-o, revizuenta a susținut că, "în cele două dosare este vorba de întârzierea la plata unor sume diferite, reprezentând prețul serviciilor prestate în perioade calendaristice diferite".

Arată că, prin încheierea din 06.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanța a reținut că, "reprezentanta reclamantei (A.) solicită respingerea excepției conexității, având în vedere că prezenta cauză are la bază o factură emisă pentru o anumită perioadă, raportat la anumite servicii prestate de către reclamantă, iar celălalt dosar la care se solicită conexarea are ca obiect o altă factură, pentru alte servicii prestate și pentru alte sume".

Totodată, pentru a respinge excepția conexității, instanța a reținut că facturile pentru care sunt calculate penalitățile sunt diferite în cele 2 dosare.

Având în vedere temeiurile de drept indicate anterior, precum și starea de fapt expusă în analiza deciziei recurate, solicită să se observe că instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură, nu a examinat hotărârile indicate în cadrul cererii de revizuire și nu a reținut, în primul rând, că nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză, dat fiind că fiecare somație de plată și litigiul privind achizițiile publice sunt întemeiate pe facturi diferite care atestă cuantumul serviciilor prestate în temeiul contractului, dar și pe perioade de timp diferite. Prin urmare, susține că, și dacă s-ar aprecia că obiectele dosarelor sunt similare, este evident că acestea nu sunt identice.

Or, recurenta precizează că similaritatea obiectului nu se poate confunda cu identitatea acestuia, iar identitatea de obiect este o condiție indispensabilă pentru reținerea acestui caz de revizuire.

Sub un al treilea aspect, privind justificarea încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept, referitor la identitatea de cauză, recurenta învederează că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de cauză între cele trei hotărâri indicate de revizuentă și hotărârea revizuită.

Astfel, recurenta susține că instanța de revizuire a analizat și interpretat greșit îndeplinirea condiției privind contrarietatea între hotărârile indicate.

Arată că, pretinsa contrarietate, ce constă, în opinia A., în interpretarea diferită a prevederilor art. 4.5 din contractul de concesiune nr. x/2019, cu referire la serviciile/prestațiile înscrise la punctele 3 și 4 din f.f. nr. x/02.03.2020, reprezentând depozitare fracție umedă biodegradabilă terți, sortare deșeu uscat, nu există.

Totodată, arată că dispozitivele celor patru decizii nu sunt contradictorii, întrucât privesc facturi și perioade de timp diferite.

În ce privește contrarietatea dintre considerente, arată că incidența prevederilor art. 4.5 raportat la serviciile indicate la punctele 3, 4 și 5 din facturi a fost examinată în concret doar în cadrul dosarului soluționat cu decizia a cărei revizuire se cere, unde au fost examinate pe larg argumentele părților referitoare la clauza penală, prin raportare la prevederile punctului 4 din contract.

În deciziile civile nr. 1674/A/2022 din dosarul nr. x/2022, nr. y/2022 din dosarul nr. x/2022 și nr. y/2023 din dosarul nr. x/2022, deși penalitățile au fost acordate global pentru toate serviciile cuprinse în facturi, aplicarea art. 4.5 din contract s-a efectuat fără o analiză detaliată a incidenței cu privire la fiecare dintre serviciile înscrise în facturi, respectiv în ce măsură ar corespunde celor convenite de părți cu privire la incidența clauzei penale, instanța reținând doar că respectivele servicii reprezintă, de asemenea, tarife aferente CMID și ca fiind relevantă împrejurarea plății integrale a facturii, deoarece au fost pronunțate într-o procedură specială, cea a ordonanței de plată, în care nu se analizează fondul cauzei.

Arată că, penalitățile prevăzute la art. 4.5 nu pot fi extinse și tarifului prevăzut la art. 7.2.9. din contract, în lipsa unei prevederi exprese, fiind vorba despre o clauză penală, asupra căreia părțile au stabilit o aplicabilitate restrânsă doar la prestațiile indicate la pct. 4, doar pentru serviciile de colectare și transport.

Conform mențiunilor din factura fiscală, aceasta reprezintă următoarele servicii, aferente perioadei 01.01.2020-31.01.2020: 1. Colectare deșeu reciclabil uscat. 2. Colectare fracție umedă. 3. Depozitare temporară fracție umedă. 4. Sortare deșeu uscat.

Pentru a putea stabili căror servicii le sunt aplicabile prevederile art. 4.5 din contract, susține că trebuie avut în vedere modul în care este definit de părți, prin contract, serviciul prestat. Arată că serviciul prestat la care face referire art. 4.4 din contractul nr. x/2019 încheiat de părți nu poate avea ca obiect decât serviciul de salubrizare, constând în colectarea separată și transportul separat al deșeurilor menajere și asimilate în Aria Delegării, doar pentru aceste servicii fiind datorate penalități în baza art. 4.5 din contract.

Nu în ultimul rând, susține că debitul nu este cert, prin raportare la conținutul contractului nr. x/2019, iar factura DRS nr. x/02.03.2020 privește 2 contracte.

Ca și chestiune finală, precizează faptul că, la nivelul Curții de Apel Cluj există o practică neunitară privitoare la soluțiile date în cadrul cererilor de revizuire.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaților.

La 6 februarie 2024, recurenta-chemată în garanție a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă; la 7 februarie 2024, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă U.A.T. MUNICIPIUL BAIA MARE.

La 14 mai 2024, intimata-reclamantă a depus jurisprudență privind procese similare, iar la 20 mai 2024, recurenta-pârâtă a depus note de ședință, prin care a precizat că achiesează la motivarea formulată de către recurenta-chemată în garanție, prin recursul formulat.

II. Împotriva deciziei nr. 212/12.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2023, la 21.12.2023, a formulat recurs și chemata în garanție U.A.T. JUDEȚUL MARAMUREȘ - CONSILIUL JUDEȚEAN MARAMUREȘ solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea cererii de revizuire formulată de către A. Totodată, a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-chemată în garanție învederează că modalitatea de aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor ce reglementează autoritatea de lucru judecat, este greșită, motiv pentru care este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta învederează că, pentru a analiza în mod corect incidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire trebuia să se raporteze la rațiunea legiuitorului de a institui acest remediu procedural.

În contextul prezentat, solicită să se constate că acest motiv de revizuire are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 C. proc. civ.. Astfel, în analiza admisibilității și temeiniciei cererii de revizuire, instanța trebuie să analizeze autoritatea de lucru judecat, precum și efectele ei, prin raportare la dispozițiile art. 430 C. proc. civ.

Or, recurenta susține că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept menționate anterior, respectiv cu nesocotirea condițiilor necesare incidenței autorității de lucru judecat.

Astfel, arată că, între litigiile despre care se face vorbire în prezenta cauză nu există identitate de părți, obiect și cauză, contrar susținerilor revizuentei ce pretinde că, în discuție, sunt hotărâri pronunțate asupra unor cereri între aceleași părți, având aceeași cauză juridică și un obiect sensibil diferit.

În acest sens, solicită să se observe că suntem în ipoteza unor litigii care au doar un obiect similar, o parțială identitate de părți și o cauză juridică - fundament al pretenției afirmate, diferită.

În prezentul litigiu nu se poate reține identitatea de cauză, având în vedere că, în timp ce acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 53 și urm. din Legea nr. 101/2016, cererile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2022, y/2023 și 9869/211/2022 au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1014 și urm. C. proc. civ.

Temeiul diferit al cererilor a fost apreciat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca opunându-se reținerii autorității de lucru judecat, sens în care indică decizia nr. 1097/05.03.2014.

În ceea ce privește obiectul cererilor, până și intimata-revizuentă recunoaște că nu există identitate, dat fiind faptul că fiecare cerere vizează un alt drept de creanță.

În cele din urmă, consideră că este evident că litigiile în cauză s-au purtat între părți diferite. Astfel, în dosarul nr. x/2022 sunt părți și recurenta-chemată în garanție și B., care nu au fost implicate în celelalte dosare în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat.

Așadar, susține că nu sunt îndeplinite condițiile necesare incidenței efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în lipsa identității de părți, aspect reținut și în jurisprudența ÎCCJ.

În plus, arată că, în raport de dispozițiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., față de un terț, cele statuate anterior se impun ca o prezumție relativă, acesta, în procesul subsecvent, putând face dovada contrară celor stabilite de prima instanță.

Astfel, consideră că nu pot fi avute în vedere considerentele din decizia atacată prin care instanța de revizuire a reținut că, "nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, că este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior", acestea fiind în contradicție cu normele legale incidente.

Susține că, dacă ne-am ralia opiniei instanței de revizuire, ne-am găsi în situația în care orice parte ar putea uza de procedura revizuirii în situația în care ar exista o altă decizie ce îi este favorabilă, însă are părți/cauză/obiecte diferite. În alte cuvinte, am ajunge în situația în care această cale extraordinară de atac ar avea rolul de a unifica practica judecătorească națională, acesta nefiind scopul reglementării acestei căi de atac.

Într-o primă concluzie, susține că nu poate fi reținută existența autorității de lucru judecat, nici sub aspectul său pozitiv (care nu cere tripla identitate de părți, obiect și cauză), din moment ce nu există identitate din perspectiva niciunuia dintre cele trei elemente.

Dintr-o altă perspectivă, arată că s-a reținut în mod greșit aplicabilitatea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care considerentele decizorii ale celor patru decizii nu sunt contradictorii.

În acest sens, solicită să se observe că, soluțiile din litigiile ce au avut ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată au fost pronunțate de un complet ce a avut aceeași compunere, optica acestuia fiind identică în fiecare speță, dispunând următoarele: obligația de plată a contravalorii serviciilor de depozitare, sortare și tratare a deșeurilor revenea U.A.T. BAIA MARE - în acest sens, U.A.T. BAIA MARE a plătit integral valoarea facturată, fără obiecțiuni (factura incluzând servicii de colectare, transport, depozitare, sortare și tratare a deșeurilor); modul de calcul al penalităților nu a fost contestat în concret de U.A.T. BAIA MARE, nefiind utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize, putând fi verificată legalitatea și temeinicia sumei și a modului de calcul efectuat de creditoare.

Cât despre soluția pronunțată în decizia a cărei revizuire se cere, susține că nu contrazice considerentele celorlaltor hotărâri. În esență, instanța de recurs a reiterat considerentele reținute prin hotărârile anterioare, însă a extins linia de argumentare juridică, observând și alte aspecte ce au condus spre schimbarea perspectivei asupra situației deduse judecății.

În acest sens, indică faptul că, prin decizia nr. 740, instanța a dezvoltat raționamentul Tribunalului, însă nu l-a contrazis în nicio manieră. Prin urmare, este de la sine înțeles că în urma dezvoltării premiselor reținute anterior, instanța a pronunțat altă soluție.

În cele din urmă, solicită să fie analizate considerentele menționate anterior prin raportare la rolul căii de atac extraordinare a revizuirii, respectiv al cazului prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., care nu este acela de a unifica jurisprudența la nivel național.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursurile declarate de recurenta-pârâtă și de recurenta-chemată în garanție sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța supremă notează că cele două recursuri formulate în cauză conțin, în esență, aceleași critici formulate împotriva deciziei civile nr. 212/2023 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, astfel că, pentru o motivare unitară a soluției, va răspunde printr-un considerent comun ambelor recursuri.

Criticile privind pronunțarea deciziei atacate cu aplicarea greșită dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză pentru a fi aplicat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul instanțelor la 21 decembrie 2022, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. este aplicabilă în prezenta cauză.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.:

"Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același act normativ, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Rațiunea reglementării menționate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

În speță, din cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2023, se constată că revizuenta A. a invocat faptul că, decizia civilă nr. 740/23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a celor trei decizii pronunțate anterior de către Tribunalul Specializat Cluj, în soluționarea aceluiași raport juridic. Astfel, a susținut că, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, s-a reținut cu titlu definitiv aplicabilitatea clauzei penale cuprinse la art. 4.5 din Contractul de achiziții nr. x/13.05.2019, încheiat între A. și Municipiul Baia Mare, și în ceea ce privește plata cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de sortare deșeuri uscate și depozitare fracție umedă. Însă, cu prilejul judecării recursului în cel de al patrulea dosar, cel cu numărul x/2022, Curtea de Apel Cluj a decis în sens contrar în privința serviciilor descrise la pozițiile 3 și 4 din factura fiscală seria x.R.S. nr. x/02.03.2020, considerând că nu se aplică clauza penală de la art. 4.5 din contractul părților și la activitatea concretă de sortare a deșeurilor uscate și de depozitare a fracției umede.

Verificând decizia atacată, instanța supremă reține că, în mod judicios a reținut instanța de revizuire faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat în cadrul dosarelor nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, întrucât există identitate de chestiune litigioasă, respectiv, în cadrul acestor 3 dosare au fost dezlegate cu autoritate de lucru judecat aspecte juridice aflate în legătură directă cu soluționarea dosarului nr. x/2022

Condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., or, așa cum corect a reținut și instanța de revizuire, revizuenta a solicitat valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți.

În speță, contrar celor susținute de recurente, este îndeplinită și această din urmă cerință.

Astfel, instanța supremă reține că, obiect al dosarului nr. x/2022, în care s-a pronunțat decizia nr. 740/25.05.2023, îl constituie cererea reclamantei A. prin care solicită obligarea pârâtei U.A.T. Municipiul Baia Mare la plata sumei de 108.270,50 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadență și până la plată) potrivit art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a prețului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x/02.03.2020.

Prin această decizie, instanța de recurs a reținut că, deși plata contravalorii serviciilor menționate la pct. 3 și 4 din factura nr. x/02.03.2020 (depozitare temporară fracție umedă, sortare deșeu uscat) sunt datorate de pârât în temeiul contractului nr. x/13.05.2019, art. 4.5 din contract nu poate fi considerat temei pentru acordarea penalităților aferente acestor servicii, întrucât aceste penalități se aplică doar pentru tarifele menționate la pct. 4 din contract și care privesc serviciul de salubrizare, astfel cum acesta a fost definit de părți, respectiv serviciul de colectare separată și transport separat al deșeurilor, contravaloarea acestor servicii regăsindu-se la pozițiile nr. 1 și 2 din factura seria x nr. x/02.03.2020.

Deciziile definitive ale Tribunalului Specializat Cluj invocate prin cererea de revizuire au fost emise în cauze având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată împotriva U.A.T. Baia Mare, la cererea A., pentru debite aferente contractului de delegare a gestiunii serviciilor de salubrizare în zona de colectare Lot x, zona 1-Sîrbi nr. 116/13.05.2019. Prin aceste hotărâri s-a statuat că este datorată de către debitoare în baza contractului de achiziții nr. x/2019 contravaloarea serviciilor de sortare a deșeurilor uscate și depozitare temporară a fracției umede, iar pentru întârzierea la plată, părțile au stabilit și în cazul acestor servicii cuantumul daunelor moratorii prin clauza penală de la art. 4.5 din acordul părților, aplicabilă întregii contravalori a serviciului prestat, penalitățile fiind datorate inclusiv în privința serviciilor enumerate.

Instanța supremă reține, în acord cu instanța de revizuire, că acțiunile reclamantei A. din dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj se întemeiază pe același contract cu executare succesivă, privesc interpretarea și aplicarea aceleiași clauze din convenția părților și vizează același tip de servicii prestate în beneficiul U.A.T. Baia Mare, unica diferență fiind perioada de facturare.

Prin urmare, în mod judicios s-a reținut prin decizia atacată faptul că litigiile din cele 3 dosare antemenționate, în care s-au pronunțat soluții anterior pronunțării deciziei nr. 740/25.05.2023 a Curții de Apel Cluj, au legătură cu dosarul nr. x/2022, iar instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale și să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privința aplicării clauzei penale în maniera enunțată anterior.

Cu alte cuvinte, în mod corect a reținut curtea de apel faptul că, între deciziile Tribunalului Specializat Cluj invocate și decizia a cărei revizuire se cere este o legătură directă, fiind vorba despre hotărâri potrivnice, pronunțate între aceleași părți, prin care a fost analizată de către două instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, respectiv interpretarea modului de aplicare a clauzei penale prevăzute la art. 4.5 din contractul nr. x/2019, impunându-se aplicarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat prin deciziile anterioare.

Au mai invocat recurenții faptul că decizia nu este motivată, întrucât instanța de revizuire nu a cercetat autoritatea de lucru judecat sub cele trei aspecte, în mod cumulativ și nu a motivat existența unor hotărâri judecătorești definitive, în esență potrivnice.

Critica, ce poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, curtea de apel prezentând în cadrul deciziei atacate raționamentul logico-juridic care a dus la soluția pronunțată. În acest sens, contrar celor susținute de recurenți, instanța a expus situația de fapt și a arătat temeiurile de drept pentru care a fost admisă cererea de revizuire, precum și motivele pentru care au fost respinse apărările intimatei U.A.T. Baia Mare.

Instanța supremă reține că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În cauză, curtea de apel a reținut corect că revizuenta a susținut că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., a fost încălcat prin decizia nr. 740/2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, întrucât în litigiile anterioare, soluționate prin deciziile nr. 1674/A/12.12.2022, nr. 504/A/24.04.2023 și nr. 242/A/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, au fost dezlegate cu putere de lucru judecat probleme litigioase privind interpretarea clauzei nr. 4.5 din contractul de prestări servicii nr. x/2019, încheiat între revizuenta A. și U.A.T. Municipiul Baia Mare.

În continuare, instanța de revizuire a reținut în mod judicios atât faptul că, dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu impun existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, cât și faptul că, fiind introdus pe rolul instanțelor după modificările aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în dosarul nr. x/2020 se poate invoca, pe calea revizuirii, încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat dintr-un prim dosar (sau mai multe).

A concluzionat instanța în sensul că, textul art. 431 alin. (2) C. proc. civ. impune ca și condiții, în primul rând, existența celui de-al doilea proces pe rolul instanței, respectiv existența unei hotărâri judecătorești sau arbitrale definitive, pronunțată într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea celui din urmă, apreciind, în mod corect, faptul că acestea sunt condițiile pe care urmează să le verifice cu prilejul judecării cererii de revizuire.

Procedând la analiza condițiilor de admisibilitate, astfel relevate, curtea de apel a constatat că deciziile invocate de revizuentă sunt definitive și au fost pronunțate anterior deciziei a cărei revizuire se cere. Totodată, a reținut că acțiunile reclamantei A. din cele trei dosare anterioare se întemeiază pe același contract, privesc interpretarea și aplicarea aceleiași clauze din convenția părților, respectiv art. 4.5 din contractul nr. x/2019, și vizează același tip de servicii prestate în beneficiul Municipiului Baia Mare, care este parte și în prezentul dosar, unica diferență fiind perioada de facturare.

A concluzionat instanța de revizuire că aceste litigii au legătură cu dosarul nr. x/2022, iar instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale și să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privința aplicării clauzei penale.

Așadar, în mod nefondat invocă recurenții faptul că instanța de revizuire nu a analizat îndeplinirea în mod cumulativ a existenței identității de părți, obiect și cauză între cele patru dosare, în condițiile în care, în cauză, nu se cere valorificarea efectului negativ al puterii de lucru judecat, ci a celui pozitiv, care impune doar existența identității de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, în noul proces, figurează sau nu alături de alte părți.

Or, din acest punct de vedere, corect a reținut instanța de apel că, în dosarele anterioare s-a soluționat aceeași chestiune litigioasă, care a fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între aceleași părți, iar ultima instanță era obligată să valorifice statuările anterioare definitive din deciziile pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, în privința interpretării modului de aplicare a clauzei 4.5 din contractul nr. x/2019.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

Așa fiind, simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de revizuire și, cu atât mai mult, cu privire la fondul pretențiilor solicitate în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, sunt aspecte care nu pot forma obiectul prezentului recurs și nici nu pot fi asimilate unei încălcări a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat ori a art. 6 din CEDO și art. 6 din C. proc. civ. privind principiul securității, astfel cum, în mod greșit, pretind recurenții.

În plus, instanța supremă notează faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu c. României, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

În același sens, se reține că, în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanța de recurs este limitată la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondului raportului juridic dedus judecății, nu pot forma obiectul examinării criticile din recurs referitoare la contrarietatea hotărârilor judecătorești indicate, cu privire la dreptul de creanță al A.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă U.A.T. MUNICIPIUL BAIA MARE și de recurenta-chemată în garanție U.A.T. JUDEȚUL MARAMUREȘ - CONSILIUL JUDEȚEAN MARAMUREȘ împotriva deciziei civile nr. 212/2023 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă U.A.T. MUNICIPIUL BAIA MARE și de recurenta-chemată în garanție U.A.T. JUDEȚUL MARAMUREȘ - CONSILIUL JUDEȚEAN MARAMUREȘ împotriva deciziei civile nr. 212/2023 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.