ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1014 și urm. C. proc. civ. și Legii nr. 101/2016.

Prin sentința civilă nr. 865/2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare.

Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată și i s-a ordonat pârâtului să achite creditoarei suma de 175.219,50 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadență și până la plată), potrivit art. 4.5 din contractul nr. x din 13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a prețului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial parțial.

Prin decizia nr. 467 din 25 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis cererea în anularea sentinței civile nr. 865/2023, dispunându-se schimbarea în parte a acesteia, în sensul că a fost admisă în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către reclamantă.

S-a ordonat pârâtului să achite reclamantei suma de 42.924,63 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale cu privire la debitul principal, pozițiile 1 și 2 din factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021 și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea cu privire la penalitățile aferente pozițiilor 3, 4 și 5 din aceeași factură.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2.671 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

În opinia revizuentei, decizia nr. 467/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești definitive, toate pronunțate de către Tribunalul Specializat Cluj, în procedura ordonanței de plată, respectiv decizia civilă nr. 1674/A/2022, pronunțată în dosar x/2022, decizia civilă nr. 504/A/2023, pronunțată în dosar x/2023 și decizia civilă nr. 242/A/2023, pronunțată în dosar nr. x/2022.

Prin aceste hotărâri a fost dezlegată, cu autoritate de lucru judecat, aplicabilitatea clauzei penale de la art. 4.5 în ceea ce privește plata cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de sortare deșeu uscat și depozitare fracție umedă (pozițiile 3 și 4 din factură).

Prin decizia civilă nr. 9 din 6 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a a Curții de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis cererea de revizuire și, în consecință, a fost anulată decizia civilă nr. 467 din 25.05.2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute la art. 430-431 C. proc. civ., art. 509-519 din același cod, art. 6 CEDO, în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice și principiul dreptului la un proces echitabil.

Potrivit recurentului, curtea de apel a încălcat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a reținut că pentru a exista hotărâri judecătorești potrivnice nu este necesară identitatea de obiect, cauză și părți.

Sub acest aspect, recurentul a prezentat condițiile cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități.

În continuare, recurentul a susținut că regulile de drept și împrejurările la care acestea se aplică sunt diferite în cadrul motivării hotărârilor despre care s-a făcut vorbire în cadrul revizuirii și al deciziei atacate, sens în care a prezentat un tabel comparativ care cuprinde considerentele din decizia nr. 242/A/2023 și cele din decizia anulată.

Recurentul menționează că în considerentele deciziei recurate nu se analizează cauza și obiectul litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile potrivnice, astfel că nu este incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea este motivată superficial, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurentul consideră că în acțiunile în care s-au pronunțat hotărârile potrivnice cauza este diferită. Astfel, acțiunea din dosarul nr. x/2022 este întemeiată pe dispozițiile art. 1015 și urm. C. proc. civ., iar în cauza pendinte s-au avut în vedere prevederile C. civ.

Totodată, recurentul arată că dispozitivele celor patru decizii nu sunt contradictorii, întrucât nu au același obiect, fiind invocate facturi și perioade de timp diferite.

În ce privește contrarietatea dintre considerente, arată că incidența prevederilor art. 4.5 raportat la serviciile indicate la punctele 3, 4 și 5 din facturi a fost examinată în concret doar în cadrul dosarului soluționat cu decizia a cărei revizuire se cere, unde au fost examinate pe larg argumentele părților referitoare la clauza penală, prin raportare la prevederile punctului 4 din contract.

În acest sens, recurentul învederează că în deciziile civile nr. 1674/2022, nr. 504/2022 și nr. 242/2023, deși penalitățile au fost acordate global, pentru toate serviciile cuprinse în facturi, aplicarea clauzei penale prevăzute la art. 4.5 din contract s-a efectuat fără o analiză detaliată a serviciilor pentru care a fost aplicată, instanța reținând doar că respectivele servicii reprezintă de asemenea tarife aferente CMID.

În continuare, recurentul susține că instanța de revizuire a extins în mod nelegal aplicarea penalităților prevăzute la clauza 4.5 din contract și la alte servicii prestate de reclamantă, fiind încălcată voința părților manifestată la momentul încheierii contractului.

Nu în ultimul rând, susține că debitul nu este cert, prin raportare la conținutul contractului nr. x/2019, iar factura DRS nr. x din 15.12.2021 privește 2 contracte.

În final, precizează că la nivelul Curții de Apel Cluj există o practică judiciară neunitară privind soluțiile date în cadrul cererilor de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus jurisprudență în acest sens.

La data de 17 septembrie 2024 recurentul a depus note scrise prin care a arătat că pot fi incidente în soluționarea recursului și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 25 martie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 10 mai 2024 s-a fixat termen la 19 septembrie 2024.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Procedând în acest sens, se constată că, deși recurenta-revizuentă a invocat nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 - art. 431 C. proc. civ. se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs anterior evocat, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în speță fiind criticat modul de aplicare de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva condiției privind existența unor hotărâri potrivnice.

Criticile privind pronunțarea deciziei atacate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 430 - art. 431 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză pentru a fi aplicat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ. "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Din textul legal evocat rezultă că legiuitorul, prin modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, a extins motivul de revizuire privind existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același cod, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate de obiect, cauză și părți, contrar celor susținute de recurent.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Rațiunea reglementării menționate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

Deși în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente părți, obiect și cauză, trebuie să existe totuși o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

În speță, prin cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2023, revizuenta A. S.A. a invocat faptul că decizia civilă nr. decizia nr. 467/2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești definitive, toate pronunțate de către Tribunalul Specializat Cluj, în procedura ordonanței de plată, respectiv decizia civilă nr. 1674/A/2022 pronunțată în dosar x/2022, decizia civilă nr. 504/A/2023 pronunțată în dosar x/2023 și decizia civila nr. 242/A/2023 pronunțată în dosar nr. x/2022.

În acest sens, revizuenta a susținut că, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, s-a reținut cu titlu definitiv aplicabilitatea clauzei penale cuprinse la art. 4.5 din contractul de achiziții nr. x/13.05.2019 și în ceea ce privește plata cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de sortare deșeuri uscate și depozitare fracție umedă. Însă, cu prilejul soluționării cererii în anulare formulată de pârâtul UAT Municipiul Baia Mare, Tribunalul Cluj a decis în sens contrar în privința serviciilor descrise la pozițiile 3 și 4 din factura fiscală emisă, considerând că nu se aplică clauza penală de la art. 4.5 din contractul părților și la activitatea concretă de sortare a deșeurilor uscate și de depozitare a fracției umede.

Verificând decizia atacată, se constată că, în mod judicios, instanța de revizuire a reținut faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat în cadrul dosarelor nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, întrucât există identitate de chestiune litigioasă, în cadrul acestor dosare fiind dezlegate cu autoritate de lucru judecat aspecte juridice aflate în legătură directă cu soluționarea dosarului nr. x/2023

Este de menționat că tripla identitate, de părți, obiect și cauză, reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., or, așa cum corect a reținut și instanța de revizuire, revizuenta a solicitat valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de dispozițiile art. 431 alin. (2) din același cod.

Drept urmare, pentru a deveni incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți.

În cauză, contrar celor susținute de recurent, instanța supremă constată că sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, obiect al dosarului nr. x/2023, în care s-a pronunțat decizia nr. 467/2023, îl constituie cererea reclamantei A. S.A. prin care solicită obligarea pârâtului U.A.T. Municipiul Baia Mare la plata sumei de 175.219,50 RON, reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadență și până la plată), potrivit art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a prețului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021.

Prin această decizie, Tribunalul Cluj a reținut că, deși contravaloarea serviciilor de depozitare temporară fracție umedă și sortare deșeu uscat menționate la pct. 3 și 4 din factură este datorată de pârât în temeiul contractului nr. x din 13.05.2019, art. 4.5 din contract nu poate fi considerat temei pentru acordarea penalităților aferente acestor servicii, întrucât aceste penalități se aplică doar pentru tarifele menționate la pct. 4 din contract și care privesc serviciul de salubrizare, astfel cum acesta a fost definit de părți, respectiv serviciul de colectare separată și transport separat al deșeurilor, contravaloarea acestor servicii regăsindu-se la pozițiile nr. 1 și 2 din factura. Prin urmare, tribunalul a reținut că aceste penalități nu pot fi extinse și în privința tarifului prevăzut la art. 7.2.9. din contract, în lipsa unei prevederi exprese, fiind vorba de o clauză penală asupra căreia părțile au stabilit o aplicabilitate restrânsă.

În ceea ce privește celelalte decizii definitive ale Tribunalului Specializat Cluj, invocate prin cererea de revizuire ca fiind potrivnice, se constată că au fost emise în cauze având ca obiect obligarea pârâtului U.A.T. Baia Mare pentru debite aferente aceluiași contract.

Prin aceste hotărâri s-a statuat că este datorată de către debitor contravaloarea serviciilor de sortare a deșeurilor uscate și depozitare temporară a fracției umede, iar pentru întârzierea la plată, părțile au stabilit și în cazul acestor servicii cuantumul daunelor moratorii prin clauza penală de la art. 4.5 din contract, aplicabilă întregii contravalori a serviciului prestat, penalitățile fiind datorate inclusiv în privința serviciilor enumerate.

În consecință, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de revizuire, că acțiunile reclamantei A. S.A. din dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Cluj se întemeiază pe același contract cu executare succesivă, privesc interpretarea și aplicarea aceleiași clauze din convenția părților și vizează același tip de servicii prestate în beneficiul U.A.T. Baia Mare, unica diferență fiind perioada de facturare.

Prin urmare, în mod judicios s-a reținut prin decizia atacată faptul că litigiile din cele trei dosare antemenționate, în care s-au pronunțat soluții anterior pronunțării deciziei nr. 467/2023, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, au legătură cu dosarul nr. x/2023, iar instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale și să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privința aplicării clauzei penale, în maniera enunțată anterior.

În considerarea celor prezentate, Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a încălcat dispozițiile art. 430 - art. 431 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica recurentului privind încălcarea prin decizia recurată a dispozițiilor art. 6 din CEDO și art. 6 C. proc. civ., referitoare la principiul securității raporturilor juridice și dreptul la un proces echitabil, instanța supremă reține că aceste norme au fost invocate formal, fără ca recurentul să arate în concret modalitatea în care instanța de revizuire a încălcat aceste principii de drept.

A mai invocat recurentul faptul că decizia nu este motivată, întrucât instanța de revizuire nu a cercetat autoritatea de lucru judecat sub cele trei aspecte, mai ales în ceea ce privește lipsa identității de obiect și cauză.

Instanța supremă reține că această critică poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și este nefondată.

Astfel cum a fost prezentat, instanța de revizuire a reținut în mod judicios faptul că dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează efectul pozitiv al hotărârii judecătorești, nu impun existența triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior.

Instanța de revizuire a analizat condițiile de admisibilitate a cazului de revizuire invocat și a constatat că deciziile invocate de revizuentă sunt definitive și au fost pronunțate anterior deciziei a cărei revizuire se cere. Totodată, a reținut că acțiunile reclamantei din cele trei dosare anterioare se întemeiază pe același contract, privesc interpretarea și aplicarea aceleiași clauze din convenția părților, respectiv art. 4.5 din contractul nr. x/2019, și vizează același tip de servicii prestate în beneficiul Municipiului Baia Mare, care este parte și în prezentul dosar, unica diferență fiind perioada de facturare.

A concluzionat instanța de revizuire că aceste litigii au legătură cu dosarul pendinte, iar instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale și să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privința aplicării clauzei penale.

Așadar, în mod nefondat recurentul invocă faptul că instanța de revizuire nu a analizat îndeplinirea în mod cumulativ a cerințelor identității de obiect și cauză între cele patru dosare, în condițiile în care, în cauză, nu se cere valorificarea efectului negativ al puterii de lucru judecat, ci a celui pozitiv, care impune doar existența identității de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, în noul proces, figurează sau nu alături de alte părți.

Prin urmare, instanța supremă constată că instanța de revizuire a expus în cadrul deciziei atacate raționamentul logico-juridic care a dus la soluția pronunțată, a prezentat situația de fapt și a arătat temeiurile de drept pentru care a fost admisă cererea de revizuire, precum și motivele pentru care au fost respinse apărările intimatului U.A.T. Municipiul Baia Mare.

O altă critică a recurentului vizează faptul că instanța de revizuire nu a analizat faptul că penalitățile de întârziere prevăzute la pct. 4, 5 și 6 din factura fiscală nu sunt datorate pentru serviciile de depozitare, valorificare, tratare fizico - chimică și valorificare, întrucât acestea sunt executate în baza altui contract, încheiat cu Consiliul Județean.

Instanța supremă constată că această critică a fost susținută pentru prima oară prin concluziile orale susținute la termenul din 19 septembrie 2024, cu mult peste termenul prevăzut la 485 alin. (1) C. proc. civ., sub sancțiunea prevăzută la art. 489 alin. (1) din același cod, motiv pentru care nu va fi analizată.

De asemenea, criticile privind faptul că instanța de revizuire a extins în mod nelegal aplicarea penalităților prevăzute la clauza 4.5 din contract și la alte servicii prestate de reclamantă, fiind încălcată voința părților manifestată la momentul încheierii contractului precum și faptul că debitul nu este cert, prin raportare la conținutul contractului nr. x/2019, nu vor fi analizate întrucât în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanța de recurs este limitată la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondului raportului juridic dedus judecății.

Totodată, se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Așa fiind, simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de revizuire și, cu atât mai mult, cu privire la fondul pretențiilor solicitate în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, sunt aspecte care nu pot forma obiectul prezentului recurs și nici nu pot fi asimilate unei încălcări a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, astfel cum, în mod greșit, pretinde recurentul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul UAT Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul UAT Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.