ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3397/2025

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 1866/04.07.2024 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2024, instanta de judecată a admis cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată și precizată de creditoarea A. S.A. în contradictoriu cu debitoarea U.A.T. Municipiul Baia Mare și a ordonat debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicare, următoarele sume: - 20.875,96 RON reprezentând penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate asupra debitului principal înscris în factura DRS nr. x/16.01.2024 pentru perioada 10.03.2024-08.05.2024 și să plătească în continuare penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere, până la plata efectivă a debitului principal; - dobânda legală penalizatoare, aplicată sumei de 20.875,96 RON de la data înregistrării cererii de emitere a ordonanței de plată (08.05.2024) și până la plata integrală; Împotriva acestei sentințe a formulat cerere în anulare debitoarea U.A.T. Municipiul Baia Mare, solicitând anularea hotărârii menționate anterior, și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de creditoare, raportat la dispozițiile art. 1014 și art. 1021 C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia civilă nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a decis următoarele: "Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de către debitorul U.A.T. Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu creditoarea A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1866/04.07.2024 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2024, pe care o menține în întregime. Obligă debitorul la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON reprezentând onorariu avocațial."

Cererea de revizuire La data de 11.11.2024, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei Tribunalului Cluj anterior menționate. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2024, revizuenta solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat-o, cu respectarea aspectelor dezlegate în drept și intrate în autoritate de lucru judecat. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că decizia atacată cu revizuire încalcă încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive: - decizia civilă 43/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Curții de Apel Cluj; - sentința civilă nr. 1745/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentința civilă nr. 1823/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentința civilă nr. 1824/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj. Prin aceste hotărâri definitive a fost tranșată chestiunea de drept, cu autoritate de lucru judecat între părți, sub aspectul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, privind posibilitatea acordării dobânzii la dobândă, prin raportare la art. 1489 alin. (2) C. civ. și O.G. nr. 13/2011. Chiar dacă Noul C. civ. admite în principiu anatocismul, prin aplicarea coroborată a art. 1489 alin. (2) C. civ. cu art. 8 al O.G. nr. 13/2011, revizuenta a apreciat că, trebuie să se facă distincție între dobânda remuneratorie și cea penalizatoare. Astfel, se reține în hotărârile evocate că, potrivit art. 1489 alin. (2) C. civ.: "Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci când sunt cerute în instanță. In acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare in judecată". Instanțele, în hotărârile menționate rețin și dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, care definește distinct, în art. 1 alin. (2), dobânda remuneratorie și în art. 1 alin. (3) dobânda penalizatoare, iar în art. 8 prevede: (1) Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. (2) Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza și pot produce dobânzi în temeiul unei convenții speciale încheiate in acest sens, după scadenta lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puțin un an. (3) Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza și pot produce dobânzi". Rezultă din textul de lege că dobânzile penalizatoare nu pot produce dobânzi, ci, în condițiile art. 8 alin. (3) din O.G nr. 13/2001, doar cele remuneratorii. De altfel, în același sens, se observă că este și aprecierea expusă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 87/20.11.2017, în care se arată, la paragraful 74, că: "dispozițiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare ". Astfel, deși prin Decizia nr. 87/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea ca inadmisibilă, totuși in considerentele hotărârii a statuat că nu este admisibilă aplicarea anatocismului (dobânzi penalizatoare calculate la alte dobânzi penalizatoare), doar dobânzile remuneratorii putând produce dobânzi. Ca urmare, față de dispozițiile legale anterior analizate, dar și de statuarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1745/2024, pronunțată în dosar x/2024, sentința civilă nr. 1823/2024 pronunțată în dosar x/2024 și sentința civilă nr. 1824/2024 pronunțată în dosar x/2024 apreciază că nu există niciun temei legal pentru acordarea dobânzii la dobânda penalizatoare. Chiar dacă cele trei hotărâri definitive menționate mai sus au fost pronunțate în procedura ordonanței de plată, efectul lor din perspectiva autorității de lucru judecat este identică cu a hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de drept comun. Revizuenta a solicitat a fi avute în vedere și considerentele deciziei nr. 43/2024 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr. x/2024. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat efectul pozitiv, tranșarea între părți a aplicabilității acordării dobănzii penalizatoare asupra altei dobânzi penalizatoare, revizuenta a arătat că litigiile invocate au o cauză identică, iar obiectul lor este cel puțin similar și strâns legat. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ. astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusive cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Totodată, în ceea ce privește aspectul esențial al efectelor autorității de lucru judecat, potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. civ.: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părti poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu solutionarea acestuia din urmi". Raportat la prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., există și un efect pozitiv al lucrului judecat, astfel că, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, chiar dacă are doar o legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Astfel, dacă această condiție este îndeplinită, consecința este că aspectul anterior soluționat nu poate fi contrazis printr-o altă interpretare a probelor, clauzelor contractuale sau a stării de fapt sau printr-o aplicare diferită a legii. Este evident că situațiile de drept deduse iudecătii în aceste litigii sunt identice si s-ar fi impus a fi tratate identic, în caz contrar existând o flagrantă și evidentă contrarietate de hotărâri, aspect care s-a și întâmplat raportat la cele decise Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 640/2024, pronunțată în dosar nr. x/2024. Prin cele patru hotărâri definitive s-a statuat că, dobânzile penalizatoare nu pot produce dobânzi, ci, în condițiile art. 8 alin. (3) din O.G nr. 13/2001, doar cele remuneratorii. De altfel, în același sens se observă că este și aprecierea expusă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 87/20.11.2017, în care se arată, la paragraful 74, că "dispozițiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare". Invocând contrarietatea de hotărâri, în sensul că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau instanțe diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, revizuenta a arătat că prin decizia nr. 640/2024 Tribunalul Cluj a reținut în mod nelegal: "Contrar celor afirmate de debitor, din dispozițiile art. 1489 alin. (2) din C. civ., rezultă ca dobânzile scadente produc ele însele dobânzi atunci când sunt cerute în instanță, cu condiția ca nici legea și nici contractul să nu cuprindă dispoziții referitoare la acest aspect. Instanța reține că prin contractul încheiat între părți nu este prevăzută o astfel de posibilitate, astfel că devine incidentă teza a doua din art. 1489 alin. (2) C. civ.. Corect a reținut judecătorul fondului că nu există prevederi legale care să reglementeze în mod expres anatocismul dobânzii penalizatoare, câtă vreme din dispozitia art. 8 alin. (1) din O.G nr. 13/2011 reiese că acest articol se referă exclusiv la contractul de împrumut. Această concluzie este întărită de faptul că dobânda remuneratorie este specifică împrumutului, precum și de faptul că alin. (1) face referire la cuantumul sumei împrumutate, alin. (2) în prezent nu mai produce efecte (având în vedere art. 18 alin. (4) din aceeași ordonantă), iar alin. (3) se referă la dobânzi remuneratorii. De asemenea, în acord cu prima instanță, chiar dacă s-ar considera că art. 8 din O.G. nr. 13/2011 reglementează toate obligațiile de a da o sumă de bani, întrucât alin. (2) a produs efecte numai până la intrarea în vigoare a C. civ., rezultă că art. 8 mai cuprinde reguli numai în privința dobânzii remuneratorii, stabilind că acestea se pot capitaliza și pot produce ele însele dobânzi. S-a apreciat de către instanța de judecată că dacă nici legea nu cuprinde dispoziții privind anatocismul dobânzii penalizatoare și nici prin contract nu se prevede o astfel de posibilitate, devine incidentă teza a doua a art. 1489 alin. (2) C. civ., partea având posibilitatea să pretindă în instanță capitalizarea dobânzii penalizatoare de la momentul înregistrării cererii. Cu privire la incidența considerentelor Deciziei H.P nr. 87/2017 a Î.C.C.J., prin decizia nr. 640/2024 Tribunalul Cluj a reținut: "paragrafele 73 și 74 din considerentele Deciziei H.P. nr. 87/2017 a Î.C.C.J. ar conduce la concluzia că nu se pot pretinde dobânzi la dobânda penalizatoare. Aceste paragrafe stabilesc următoarele: "73. Aceste dispoziții statuează: "Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza și pot produce dobânzi" ceea ce, prin efectul dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, exclude aplicarea acestei dispoziții și dobânzilor penalizatoare, adică celor care compun pretenția solicitată prin acțiune 74. Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare și, chiar prin coroborarea acestora cu cele ale art. 1.489 alin. (2) din C. civ., interpretarea lor nu poate folosi soluționării pe fond a cauzei. " Instanța supremă a reținut în considerente doar că art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare, însă nicăieri în cuprinsul deciziei menționate nu se prevede că prin raportare la art. 1489 alin. (2) C. proc. civ. nu s-ar putea pretinde și acorda dobânzi la dobânda penalizatoare și nici că alte prevederi legale exclud de plano anatocismul dobânzii penalizatoare. Prin urmare, revizuenta a solicitat a se constata contrarietatea dintre soluția reținută în decizia nr. 640/2024 a Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2024, sub aspectul acordării acordării dobânzii la o altă dobândă ce contrazice considerentele unor hotărâri care au rezolvat aspectul litigios, respectiv: - decizia civilă 43/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Curții de Apel Cluj; - sentința civilă nr. 1745/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentința civilă nr. 1823/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentința civilă nr. 1824/2024 pronunțată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj.

Apărările formulate în cauză Intimata societatea A. S.A. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă/nefondată. Prin decizia nr. 63 din data de 5 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și, în consecință: Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta UAT Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și dispune trimiterea dosarului acestei instanțe spre competentă soluționare." La termenul din data de 12 iunie 2025 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată în raport de hotărârile pronunțate de Tribunalul Cluj: - sentința civilă nr. 1745/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; - sentința civilă nr. 1823/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; - sentința civilă nr. 1824/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția necompenteței materiale, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și să procedeze la o nouă judecată. Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", singura excepție de la această regulă fiind situația reglementată de alin. (2) al textului de lege enunțat, respectiv cea în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre." În acest context, se constată că revizuenta din prezenta cauză a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând și pretinsa contrarietate în raport de hotărârile pronunțate de Tribunalul Cluj: - sentința civilă nr. 1745/25.06.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; - sentința civilă nr. 1823/2.07.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; - sentința civilă nr. 18242.07./2024 pronunțată în dosar nr. x/2024. Prin urmare, competența de soluționare a acestei cereri de revizuire aparține Curții de Apel Cluj - instanța mai mare în grad față de Tribunalul Cluj - instanța care a dat prima hotărâre, astfel încât Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiată pe contrarietatea în raport de sentințele pronunțate de Tribunalul Cluj: - sentința nr. 1745/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024, - sentința nr. 1823/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024, - sentința nr. 1824/2024 pronunțată în dosar nr. x/2024. Înalta Curte va reține, contrar aprecierilor curții de apel (care prin raportare la art. 210 alin. (3) C. proc. civ. a apreciat că nefiind vorba de motive de revizuire diferite poate opera prorogarea legală de competență) că invocarea contrarietății în raport de mai multe hotărâri anterioare, reprezintă în fapt formularea mai multor cereri de revizuire distincte, întemeiate pe același motiv. O astfel de concluzie se deduce din textul art. 501 alin. (2) C. proc. civ.: "(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.(…)", legiuitorul impunând analiza unei eventuale contrarietăți dintre hotărârea atacată și o primă hotărâre, anterioară acesteia, ceea ce exclude posibilitatea comparării acesteia, prin formularea unei cereri de revizuire unice, cu mai multe hotărâri anterioare. În cazul în care se identifică și alte hotărâri anterioare, a căror autoritate de lucru judecat a fost încălcată, fiecare dintre acestea poate constitui temei al formulării unor cereri de revizuire distincte. În aceste condiții, în determinarea instanței competente să analizeze cererile de revizuire potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., va fi avută în vedere instanța superioară celei care a pronunțat fiecare hotărâre anterioară, în parte, astfel că în ceea ce privește sentința civilă nr. 1745/25.06.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; sentința civilă nr. 1823/2.07.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024; sentința civilă nr. 18242.07./2024 pronunțată în dosar nr. x/2024, toate pronunțate de Tribunalul Cluj, instanța superioară este curtea de apel, iar nu Înalta Curte. Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei civile nr. 640/2024 a Tribunalului Cluj, întemeiată pe contrarietatea în raport de decizia nr. 43/2024 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2024, pentru aceleași temeiuri de drept indicate anterior, Înalta Curte va dispune disjungerea acesteia formarea unui nou dosar, pe rolul aceluiași complet, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2025.