ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3107/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.09.2016 sub nr. x/2016, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 41053/16.05.2016 emisă de Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul ministerului; anularea raportului de neconformitate transmis la 21849/18.03.2016 cu privire la contractul de lucrări nr. x/17.06.2015.

Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL MARAMUREȘ prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, dispunând anularea deciziei nr. 41053/16.05.2016 și a raportului de neconformitate încheiat la 16.03.2016.

Prin decizia nr. 6010 din data de 28.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 37 din data de 19 martie 2020, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL MARAMUREȘ în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, având ca obiect anularea Deciziei nr. 41053/16.05.2016 și a Raportului de neconformitate nr. x/18.03.2016, cu privire la contractul de lucrări x/17.06.2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL MARAMUREȘ, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea recursului, recurenta – reclamantă a susținut, referitor la afirmația intimatului – pârât că orice actualizare a studiului de fezabilitate presupune elaborarea unui memoriu tehnic pe bază de studiu, că Memoriul tehnic există, a fost elaborat pe bază de studiu și de măsurători efectuate ulterior studiului de fezabilitate și care justifică pe deplin aceste modificări, fără a schimba scopul și obiectul inițial al proiectului, chiar fără a modifica cuantumul finanțării primite de către beneficiarul UAT Județul Maramureș. Astfel, cerințele pârâtului privind memoriul tehnic, conținutul, justificarea șt momentul la care a fost elaborat, au fost îndeplinite de către reclamantă.

În opinia recurentei, toate variațiile înregistrate între SF și PT, din punct de vedere al naturii lor se încadrează în categoria de cheltuieli eligibile conform Ordinului comun nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul POS Mediu 2007-2013 și, prin urmare, sunt eligibile, din acest punct de vedere respectând prevederile art. 6 - ELIGIBILITATEA CHELTUIELILOR, alin. (1) al Contractului de finanțare nr. x/10.02.2014.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond cum că lipsesc explicațiile privind posibila valorificare a modificărilor aduse studiului de fezabilitate în etapa realizării studiului de fezabilitate, recurenta a menționat faptul că aceste modificări aduse spațiilor funcționale au fost absolut necesar a fi luate din considerente de ordin tehnic, tehnologic și economic pentru a se asigura obținerea de la autoritățile competente a tuturor avizelor necesare pentru obținerea Autorizației de Funcționare și, pe cale de consecință, pentru a garanta funcționalitatea soluției proiectate la nivel de SF. Redimensionarea clădirii administrative a avut în vedere asigurarea respectării tuturor prevederilor cuprinse în Notificarea nr. x din 28.02.2012 pentru asistență de specialitate de sănătate publică emisă de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică a județului Maramureș, notificare emisă ulterior elaborării SF și anterior elaborării PT.

Cu privire la modificările aduse SF-ului la obiectivul dimensiuni ale căilor de acces auto, a susținut că menținerea unei lățimi constante de 7 m și a suprastructurii așa cum a fost prevăzută la nivel de SF, în exploatare, ar fi determinat strangulări sau blocaje ale traficului în incintă și în anumite cazuri chiar incapacitatea de a interveni în timp util în situații de urgență având în vedere gabaritul utilajelor existente in situ (unele pot ajunge la o lățime exterioară de 3,80m) și al autospecialelor de intervenție în caz de situații de urgență. De asemenea, variațiile de dimensiuni geometrice ale căilor de acces au fost determinate și de necesitatea de a asigura spațiului necesar pentru amplasarea diferitelor rețele de utilități care asigură interconectarea între diferitele componente operaționale din cadrul depozitului ecologic de la Sârbi, aceste trasee nefiind tratate la nivel de SF.

Având în vedere aspectele reliefate, consideră că modificările survenite la faza de PT sunt de natură să asigure funcționalitatea soluției proiectate la nivel de SF, astfel încât aceasta să răspundă tuturor necesităților tehnice și tehnologice ale beneficiarului și prin urmare se încadrează în categoria de cheltuieli eligibile.

Referitor la actualizările făcute privind garajele auto, acestea au fost necesare datorită cerințelor tehnice de siguranță, protecție și conservare. Un risc semnificativ în timpul garării este reprezentat de deteriorarea caroseriei vehiculului, de aceea, este necesar să se respecte proceduri corespunzătoare de garare, inclusiv revizia și întreținerea periodică.

Astfel, având în vedere recomandările producătorilor de autovehicule privind gararea pe termen scurt și mediu, pentru a împiedica sau reduce riscul de apariție a unor defecțiuni datorate garării vehiculelor în spații deschise, unde pot fi expuse contaminării cu substanțe aeropurtate, soluția la nivel SF a fost modificată doar din considerente tehnice și economice și, prin urmare, toate cheltuielile aferente modificării se încadrează în categoria de cheltuieli eligibile.

În ceea ce privește interpretarea obiectivă susținută de instanța de fond a evenimentelor imprevizibile și circumstanțelor neprevăzute, consideră motivarea Curții de Apel Cluj ca fiind limitată la practica instanțelor, care au apreciat ca evenimente imprevizibile și circumstanțe neprevăzute atât cataclismele cât și cerințele rezultate din adoptarea de noi reglementări legislative sau condiții tehnice care nu au putut fi prevăzute. Astfel, consideră recurenta că instanța a apreciat limitativ evenimentele imprevizibile și circumstanțele neprevăzute, neluând în considerare motivarea expusă pe larg privind stricta necesitate a modificărilor care au dus la actualizarea SF-ului.

În opinia recurentei, instanța de fond a ignorat aproape în totalitate motivarea cererii de chemare în judecată, motivare care a detaliat în amănunt necesitatea efectuării modificărilor din cadrul studiului de fezabilitate și a argumentat legal toate aceste actualizări aduse SF-ului, fapt ce justifică și susține calea de atac a recursului.

Intimatul – pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepție respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise de acesta dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și de apărările formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed:

Motivul de casare invocat de recurentă prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material, fiind incident când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Contrar argumentelor prezentate de recurentă, soluția primei instanțe este legală, fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Obligația de a respecta soluția tehnică propusă în studiul de fezabilitate care face corp comun cu cererea de finanțare, decurge în primul rând din obligativitatea clauzelor contractului de finanțare nr. x/10.02.2014, contract în care se prevede la art. 1 alin. (1)-(4) și art. 8 alin. (1) și (3) faptul că, acceptând finanțarea beneficiarul se angajează să implementeze proiectul în condițiile descrise în cererea de finanțare(inclusiv în studiul de fezabilitate) și în concordanță cu condițiile stipulate în contract, asumându-și astfel în integralitate proiectul. Se mai stipulează în contractul de finanțare și că modificările la contract se fac doar cu acordul ambelor părți, în mod justificat, în scris, prin act adițional încheiat în aceleași condiții, fiind însă exceptate modificările substanțiale ale proiectului, astfel cum sunt definite în contract.

Aceste clauze contractuale pun în aplicare dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) si d) din H.G. nr. 759/2007 potrivit cu care "pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general: să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare și să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Recurenta a susținut că variațiile înregistrate între Studiul de fezabilitate (SF) și proiectul tehnic (PT) s-ar încadra în categoria de cheltuieli eligibile, din punctul de vedere al naturii lor, conform Ordinului comun al ministrului mediului și dezvoltării durabile și al ministrului economiei și finanțelor nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor pentru proiectele finanțate în cadrul POS Mediu 2007-2013, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a susținut că modificările aduse spațiilor funcționale au fost necesare din considerente de ordin tehnic, tehnologic și economic pentru asigurarea obținerii de la autoritățile competente, a tuturor avizelor necesare, respectiv autorizația de funcționare. Pentru a argumenta această susținere, a invocat prevederile cuprinse în Notificarea nr. x din 28.02.2012 pentru asistență de specialitate de sănătate publică emisă de Ministerul Sănătății.

Înalta Curte reține că potrivit art. 1 din Ordinul nr. 863/2008 de aplicare a H.G. nr. 28/2008 "Proiectul tehnic trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informații tehnice complete privind viitoarea lucrare și să răspundă cerințelor tehnice, economice și tehnologice ale beneficiarului. Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate/documentației de avizare, etapă în care s-au aprobat indicatorii tehnico-economici, elementele și soluțiile principale ale lucrării și în care au fost obținute toate avizele și acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale".

În procesul de verificare a contractului nr. x/17.06.2015, AM POS Mediu a constatat că Proiectul tehnic, care a fost realizat ulterior aprobării Aplicației de finanțare, prezintă o serie de modificări față de studiul de fezabilitate, anexă la Aplicația de finanțare.

Așa cum corect a reținut prima instanță, orice actualizare a Studiului de fezabilitate presupune elaborarea unui memoriu tehnic pe bază de studii, măsurători, elaborate ulterior studiului de fezabilitate care a stat la baza aprobării Aplicației de finanțare și care să justifice aceste modificări, fără a determina schimbarea scopului și obiectul proiectului inițial.

Rezonabilitatea cheltuielilor cuprinse în cererea de finanțare se face la momentul aprobării acesteia, modificările ulterioare putând fi acceptate în cazul existenței unor evenimente imprevizibile sau a unor circumstanțe neprevăzute, evenimente care trebuie interpretate de autoritatea contractantă într-o manieră obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă nu ar fi putut să prevadă.

Ori, instanța de fond în mod corect a reținut că justificarea reclamantei în sensul că redimensionarea drumurilor de acces ar ține seama de cerințele tehnice de fluidizare și de asigurare a portantei adecvate pentru utilajele auto și auto utilitățile specifice, ori de cerințele de securitate tehnice de amplasare a rețelei de hidranți, nu reprezintă circumstanță imprevizibilă, cerințele în cauză putând fi în mod evident prevăzute de la începutul derulării procedurii de finanțare.

Presupusele circumstanțe necunoscute invocate de recurentă nu se justifică, în condițiile în care la momentul achiziționării, aceasta avea reprezentarea și caracteristicile autovehiculelor care urmau sa fie achiziționate, specificațiile acestora fiind cuprinse în studiu, dimensionarea clădirii administrative, ori viitoarele spații de parcare destinate utilajelor operaționale prevăzute în proiectul tehnic privind garajul auto.

Așadar, nu se poate susține că schimbarea soluției existente la nivel de studiu de fezabilitate s-ar datora unor factori care nu au fost și nu puteau fi anticipați din cauza caracterului lor extraordinar, independent de acțiunea sau inacțiunea autorității contractante, fiind vorba doar despre culpa beneficiarului în pregătirea tehnică a proiectului, nefiind demonstrată așadar, existența circumstanțelor imprevizibile care au determinat modificările de proiectare față de studiul de fezabilitate inițial.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că, în măsura în care beneficiarul a considerat că se impune modificarea studiului de fezabilitate, trebuia prezinte considerentele pentru adoptarea acestei decizii, să identifice recomandările producătorilor de vehicule, cu arătarea explicită a procedurilor de garare pentru tipul/categoriile de utilaje operaționale și precizarea caracteristicilor tehnice ale utilajelor și, în plus, trebuia să explice de ce nu a fost posibilă valorificarea acestor aspecte în etapa realizării studiului de fezabilitate.

Or, aceste justificări lipsesc, recurenta limitându-se la simpla invocare a recomandărilor producătorilor de vehicule, recomandări care erau valabile și la momentul elaborării studiului de fezabilitate și puteau fi avute în vedere încă de la acel moment, și, ca atare, nu constituie o motivare adecvată a necesității modificării soluției inițiale a studiului de fezabilitate și, prin urmare, nu califică costurile generate de suplimentarea lucrărilor drept cheltuieli eligibile.

Nici în ceea ce privește clădirea administrativă, justificările reclamantei (necesitatea conformării la reglementările legislative, respectiv Ordinul Ministrului Muncii și Protecției Sociale nr. 508/20.11.2002 privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii și Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 933/25.11.2002 privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, reconsiderarea proporției între posibilii angajați de gen masculin și angajații de gen feminin, din perspectiva Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, crearea de spații tampon la nivelul tuturor intrărilor în clădirea administrativă, în scopul eficientizării consumului de agent termic și pentru mărirea spațiului necesar servirii mesei) nu întrunesc condițiilor unor circumstanțe imprevizibile, în condițiile în care numărul total al angajaților nu s-a modificat față de situația inițială, iar reglementările invocate în susținerea criticilor erau în vigoare pe parcursul realizării studiului de fezabilitate, acesta fiind elaborat începând cu anul 2011 și aprobat prin HCJ Maramureș nr. 102/11.07.2013.

Toate aceste aspecte au fost valorificate de instanța de fond care a concluzionat că sunt întemeiate constatările autorității pârâte exprimate în actele contestate cu privire caracterul neeligibil al cheltuielilor.

În concluzie, neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a obligațiilor prevăzute în contractul de finanțare nr. x/10.02.2014, prin inexistența explicațiilor privind posibila valorificare a modificărilor aduse studiului de fezabilitate în etapa realizării acestuia au constituit temeiul menținerii ca fiind legale și temeinice a actelor atacate de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 37 din data de 19 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.