ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6010/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.09.2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene, anularea deciziei nr. 41053/16.05.2016 emise de Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului; anularea raportului de neconformitate nr. 21849/18.03.2016 cu privire la contractul de lucrări nr. x/17.06.2015.

Prin sentința civilă nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliului Județean Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și a dispus anularea deciziei nr. 41053/16.05.2016 și a raportului de neconformitate încheiat la 16.03.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât arată în esență că hotărârea recurată nu cuprinde o motivare care să răspundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța a reținut în mod eronat starea de fapt din speță și a aplicat greșit dispozițiile legale, în condițiile în care modificările aduse ulterior studiului de fezabilitate puteau fi prevăzute încă de la momentul întocmirii acestuia și ținând cont de faptul că aprecierea rezonabilității cheltuielilor cuprinse în cererea de finanțare se face la momentul aprobării acesteia.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliului Județean Maramureș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși cererea de recurs a fost formulată la data de 16.03.2016 de către Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ulterior prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative s-a înființat Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate și activităților aferente de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, motiv pentru care Ministerul Fondurilor Europene a formulat o solicitare de citare a sa în cauză și de transmitere a actelor de procedură.

Pe fond, se constată că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene, anularea deciziei nr. 41053/16.05.2016 emise de Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului și a raportului de neconformitate nr. 21849/18.03.2016 cu privire la contractul de lucrări nr. x/17.06.2015.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurent, Înalta Curte constată că, în speță, prin considerentele hotărârii recurate au fost redate aspectele relevate prin memoriul justificativ depus la filele x din vol. I al dosarului de fond, fără a cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea soluției.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță nu a răspuns nici argumentelor și susținerilor părților formulate prin cererea de chemare în judecată și prin celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 25 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.