ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 476/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 115/F din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Provincial din Girona - Spania, la data de 05.05.2023, pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea acesteia către autoritățile judiciare spaniole.

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 08.06.2023 și până la data de 07.07.2023, inclusiv și s-a constatat că a fost reținută și arestată provizoriu de la data de 31.05.2023, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, la data de 11.10.2022, pe rolul instanței a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 05.05.2023 de către autoritățile judiciare din Spania privind pe persoana solicitată A..

S-a arătat că, persoana solicitată a fost reținută prin Ordonanța procurorului nr. 46 din 30.05.2023 emisă în Dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 30.05.2023, ora 23:55 și până la data de 31.05.2023, ora 23:55.

Prin încheierea din 31.05.2022, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 15 zile, de la data de 31.05.2023 și până la data de 14.06.2023, inclusiv.

La data de 06.06.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței mandatul european de arestare, tradus în limba română.

Ca urmare, la termenul de judecată din 08.06.2023, persoanei solicitate i s-a înmânat un exemplar al mandatului european de arestare tradus în limba română și, în baza art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În acest context, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Spania, invocând motive de sănătate, și că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.

Examinând cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, Curtea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 05.05.2023, un mandat european de arestare de către Tribunalul Provincial din Girona - Spania pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, prevăzute de art. 368 alin. (1) din C. pen. spaniol.

În sarcina persoanei solicitate, autoritățile judiciare spaniole, au reținut, în fapt, că, la data de 30.10.2020, ora 21:20, acesta a fost surprins conducând autoturismul x cu numărul de înmatriculare x în localitatea Fornells de la Selva, în timp ce transporta cocaină în valoare de 2.770,6 euro, în mod conștient, pentru vânzarea și distribuția sa ulterioară.

În drept, s-a apreciat că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate constituie o infracțiune împotriva sănătății publice prevăzută și pedepsită în art. 368 P.1 din C. pen. spaniol.

Curtea a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment la predare, iar faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, fac parte din categoria infracțiunilor pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Raportându-se la infracțiunile pentru săvârșirea cărora persoana solicitată este urmărită, instanța de fond a arătat că nu este incidentă niciuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată, cetățean român, nu a formulat obiecțiuni privind identitatea.

Referitor la refuzul persoanei solicitate privind predarea, Curtea a arătat că motivele invocate privind starea de sănătate, pe lângă faptul că nu se încadrează în niciunul dintre motivele de refuz la predare prevăzute de lege, nici nu sunt dovedite, actele medicale depuse la dosar nerelevând vreo afecțiune oncologică a persoanei solicitate, astfel cum s-a susținut de către apărare.

Ca atare, apreciind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și reținând că nu există impedimente legale la predare, nefiind incident vreunul din motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că cererea de punere în executare a acestuia formulată de autoritățile judiciare din Spania este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., motivele invocate fiind expuse, pe larg, în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Provincial din Girona - Spania, la data de 05.05.2023, că persoana solicitată este urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, prevăzută de art. 368 alin. (1) C. pen. spaniol, constând, în esență, în aceea că, la data de 30.10.2020, ora 21:20, a fost surprins conducând autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, în localitatea Fornells de la Selva, în timp ce transporta cocaină în valoare de 2770,6 euro, în mod conștient, pentru vânzarea și distribuția sa ulterioară.

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă că, faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 5) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, la termenul din 8.06.2023, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că starea de sănătate i s-a agravat pe fondul unor afecțiuni oncologice, Înalta Curte arată că aspectele invocate nu se circumscriu motivelor obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Așadar, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.

În ceea ce privește susținerile contestatorului, formulate cu ocazia dezbaterilor, instanța supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare din 5.05.2023 emis de către Tribunalul Provincial din Girona - Spania pe numele persoanei solicitate A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare, din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023(1851/2023).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că persoana solicitată se află în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023(1851/2023).

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN