ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2023

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A., , formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza Semnalării din Sistemul Informatic Schengen, SIS: 0004.02-P201050187095-0000.01, din 13 aprilie 2023, transmisă de IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE și, în consecință, a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 19 aprilie 2023 și până la data de 03 mai 2023, față de persoana solicitată A..

S-a constatat că sesizarea are la bază Mandatul european de arestare nr. 2 Ls 2 Js 4190/21 emis la data de 06.03.2023 de către judecătorul din cadrul Amtsgericht Deggendorf.

S-a constatat că față de persoana solicitată A. a fost luată măsura reținerii, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 aprilie 2023, ora 16:50, până la data de 19 aprilie 2023, ora 16:50. S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Propunerea nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 18 aprilie 2023 la Curtea de Apel Cluj s-a solicitat, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii față de numitul A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reținerii, în vederea predării acesteia autorităților judiciare din Germania, având în vedere lipsa traducerii mandatului european de arestare.

S-a luat act că sesizarea are la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, SIS: 0004.02-P201050187095-0000.01, din 13 aprilie 2023, transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, cu privire la faptul că autoritățile judiciare din Germania au solicitat arestarea acesteia în vederea predării, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare din Germania pentru comiterea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 și art. 25 din C. pen. german și până la emiterea mandatului european de arestare.

Autoritățile judiciare din Germania au emis în data de 06.03.2023 Mandatul european de arestare cu nr. de referință x, acesta având în vedere săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 și art. 25 din C. pen. german.

Potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, semnalarea introdusă în SIS echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însoțită de informațiile prevăzute în Anexa nr. 1, iar cu titlu tranzitoriu, până la data la care SIS va avea capacitatea de a transmite toate informațiile menționate în Anexa nr. 1, semnalarea echivalează cu un mandat european de arestare în așteptarea transmiterii originalului.

Prima instanță a reținut că la sesizarea parchetului, deși a fost atașat și un exemplar al mandatului european de arestare în limba statului solicitant emis de către autoritățile judiciare din Germania, acesta nu este tradus în limba română, astfel că s-a optat pentru sesizarea Curții în procedura reglementată de art. 102 și urm. din Legea nr. 302/2004 și nu cea prevăzută de art. 99 și urm. din aceeași lege.

În contextul în care, până în momentul sesizării Curții de Apel Cluj de către parchet, mandatul european de arestare nu a fost prezentat de către procuror în limba română, dar având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, acestea fiind menționate pe lista celor 32 de infracțiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări (furtul organizat sau armat), prima instanță a apreciat că în acest moment procesual este oportună luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, pentru a se evita părăsirea teritoriului statului român, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a prezentat alte garanții că odată pusă în libertate ar rămâne pe teritoriul României.

A apreciat că lipsa antecedentelor penale, alături de simpla mențiune că este dispus să se prezinte de bună voie în fața autorităților din Germania și că este interesat de buna desfășurare a procedurilor din străinătate nu este suficientă pentru a garanta adoptarea unei conduite procesuale conforme, mai cu seamă că nu există informații la acest moment cu privire la locuința, modalitatea de obținere a veniturilor, atașamentul față de alte persoane din România, etc.

II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Prin motivele de contestație formulate în scris, persoana solicitată a solicitat admiterea contestației, casarea încheierii atacate și respingerii sesizării parchetului, având în vedere că nu consimte la predare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.

În acest sens, a arătat că este incident unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 28.04.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 03.05.2023.

La termenul fixat pentru soluționarea contestației, 03.05.2023, persoana solicitată, prin avocat, a arătat că mandatul european de arestare emis de autoritățile germane a fost dispus prin încălcarea dispozițiilor art. 18 lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia nu se arată în concret contribuția adusă de persoana solicitată la săvârșirea infracțiunii.

O altă critică vizează faptul că la momentul la care judecătorul fondului a dispus luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată, la dosarul cauzei nu exista traducerea mandatului european de arestare.

În final, a arătat că în perioada 09 - 12 aprilie 2020 era angajat la o societate din Cehia, aflându-se în cursul săptămânii de lucru, astfel încât a apreciat că nu ar fi putut să se afle pe teritoriul Germaniei în perioada de referință.

III. Examinând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, referitor la reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române solicită statului membru solicitant să confirme, în regim de urgență, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare, iar semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana.

Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost depistată persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării, iar judecătorul sesizat poate admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile, fixând un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, și, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă.

În conformitate cu dispozițiile art. 82 și art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanță a fost sesizată cu respectarea regulilor de competență și a dispus în conformitate cu dispozițiile legale arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate, constatând că există o semnalare introdusă în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării acesteia.

Instanța supremă reține că măsura arestării provizorii a fost dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Germania și corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale (există un mandat european de arestare în limba germană, fără a fi tradus în limba română, o semnalare SIS cu privire la aceasta, faptele imputate fiind descrise în sesizarea formulată, fiind indicate data și locul comiterii infracțiunii, autoritățile judiciare străine au precizat că persoana solicitată este suspectată de comiterea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 și art. 25 din C. pen. german și nu există neclarități cu privire la identitatea acesteia).

Având în vedere particularitățile cauzei de față, respectiv natura și gravitatea presupuselor infracțiuni săvârșite (complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 și art. 25 din C. pen. german), amploarea acestora, precum și faza în care se află procedura judiciară, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru a se dispune arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2023 de autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate.

În mod corect, prima instanță a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată și de celeritatea procedurii de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfășurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care cauza a fost amânată în vederea depunerii traducerii mandatului european de arestare în limba română.

O măsură mai puțin coercitivă, precum măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare. În condițiile în care aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare, prin predarea persoanei solicitate autorității emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanții suficiente în sensul respectării obligațiilor impuse.

Referitor la apărările persoanei solicitate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, chestiunile vizând lipsa consimțământului la predare sau existența motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 urmează a fi analizate cu ocazia verificării îndeplinirii condițiilor necesare pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, în cauza pendinte Curtea de Apel Cluj fiind sesizată în procedura prevăzută de art. 102 și următoarele din Legea nr. 302/2004 și nu în cea prevăzută de art. 104 și următoarele din aceeași lege.

În ceea ce privește faptul că în mandatul european de arestare nu a fost arătată în concret contribuția adusă de persoana solicitată la săvârșirea infracțiunii, Înalta Curte reține că faptele astfel cum au fost descrise în semnalare răspund exigențelor de claritate prevăzute de lege. Mai mult, chestiunea vizând forma de participație și contribuția persoanei solicitate la săvârșirea faptelor vizează temeinicia acuzației și excedează competenței instanței de executare, acestea fiind în căderea autorității solicitante.

Referitor la faptul că la momentul la care judecătorul fondului a dispus luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată, la dosarul cauzei nu exista traducerea mandatului european de arestare, Înalta Curte reține că prima instanță a fost sesizată în procedura prevăzută de art. 102 și următoarele din Legea nr. 302/2004 (reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen) și nu în cea prevăzută de art. 104 și următoarele din aceeași lege care vizează procedura de executare a mandatului european de arestare, astfel încât arestarea provizorie a persoanei solicitate s-a dispus în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen.

Cât privește critica vizând faptul că în perioada 09 - 12 aprilie 2020, persoana solicitată era angajată la o societate din Cehia, aflându-se în cursul săptămânii de lucru, astfel încât nu ar fi putut să se afle pe teritoriul Germaniei în perioada de referință, Înalta Curte constată că aceasta vizează temeinicia acuzațiilor formulate împotriva persoanei solicitate, urmând a fi analizată de autoritățile solicitante odată cu soluționarea cauzei pe fond.

Pentru aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune arestarea provizorie, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 18 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 mai 2023.

GGC - NN