ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2023

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.02.2023, de judecătorul supervizor din cadrul Judecătoriei Bayern, Bavaria - Germania, emis pe numele persoanei solicitate A. cetățean român în dosarul având referința x.

În baza art. 99 alin. (3) din rap.la art. 162 și urm. din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pe cale incidentală sentința pronunțată în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă și executorie începând cu 22.04.2020, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. german.

În acest sens, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. german, având corespondent în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

Astfel, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare durata privării de libertate în Germania, cuprinsă între 24.11.2019 și 14.04.2020, precum și durata măsurii preventive a reținerii de 24 de ore, din 23.02.2023 și, totodată, a fost revocată măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată prin Încheierea nr. 18/2023 pronunțată la 24.02.2023 în Dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a emis la data pronunțării prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că prin sentința pronunțată în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă și executorie începând cu 22.04.2020, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) din C. pen. german, infracțiune care în C. pen. român constituie infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Prin hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, motivat de faptul că persoana solicitată a avut obligația de a plăti suma de 2.000 euro, în rate lunare de câte 100 euro, iar începând cu data de 31.08.2020, acesta nu mai efectuat plăți și nici nu a dovedit imposibilitatea de a-și îndeplini obligația.

Prin sentința de condamnare, autoritățile germane a reținut în fapt că la data de 23.10.2019, în intervalul orar 13:30 - 23.45, persoana solicitată a transportat de la Wiesbaden, până în parcarea B., autostrada federală A3 direcția Passau/Linz, tronson 1300 - Km 2.391, 94491 Hengersberg, cele 11 biciclete menționate în tabelul atașat sentinței, biciclete despre care persoana solicitată avea cunoștință că fuseseră sustrase anterior de autori necunoscuți, la datele menționate, din Wiesbaden și Leipzig, precum și dintr-un loc ce nu se cunoaște cu exactitate.

S-a mai reținut prin sentința de condamnare că persoana solicitată a încărcat bicicletele de la Wiesbaden în autoturismul x, având numărul de înmatriculare de Bulgaria x, cu remorca având numărul de înmatriculare de România x, persoana solicitată recunoscând integral fapta.

În vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A., a cărei suspendare condiționată a fost revocată, la data de 08.02.2023, judecătorul supervizor din cadrul Judecătoriei Bayern, Bavaria - Germania, a emis pe numele acesteia, în dosarul având referința x, mandatul european de arestare a cărui executare s-a solicitat în prezenta cauză.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În prezenta cauză, instanța constată că mandatul european de arestare emis în baza mandatului național de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în fața instanței, fiindu-i verificată identitatea și neexistând obiecții privitoare la acesta și i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

Având în vedere poziția exprimată de persoana solicitată, care este cetățean român, locuiește în România și a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, Curtea a constatat că este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004:

"când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

Prin urmare, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanța a solicitat autorității judiciare de emitere copia certificată a hotărârii de condamnare, fiind astfel comunicate sentința pronunțată în dosarul x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă și executorie începând cu 22.04.2020, precum și hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare, respectiv: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată și de legislația română, regăsindu-se în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă; c) persoana condamnată are cetățenie română;

De asemenea, s-a mai reținut că nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Astfel: a) persoana solicitată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale; b) persoana solicitată nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale; c) persoana solicitată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; d) persoana solicitată răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală; f) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei; g) persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost citată personal la toate termenele și a fost informată cu privire la termenul la care au avut loc dezbaterile în prima instanță.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la 6 iunie 2023.

Examinând sentința penală atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, astfel, că s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește recunoașterea sentinței pronunțate în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă și executorie începând cu 22.04.2020, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. german, care este incriminată și de legislația română, regăsindu-se în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Verificând condițiile prevăzute de art. 142, art. 162 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației.

În ceea ce privește motivul contestației invocat de către contestator, în sensul că a fost judecat în lipsă, neavând cunoștință de existența dosarului penal pe rolul instanțelor germane prin care pedeapsa cu amenda a fost transformată în pedeapsa cu închisoare, întrucât se afla încarcerat într-un penitenciar din România, Înalta Curte reține că acestea nu se regăsesc printre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că persoana solicitată a fost condamnată prin sentința pronunțată în dosarul x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă și executorie începând cu 22.04.2020 și nu prin hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, prin care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - NN