ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021 în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. și predarea acestuia către organele judiciare din Germania.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06.03.2023, până la data de 04.04.2023, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 2.196 RON din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. și arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile, fiind îndeplinite condițiile legale. În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și nu au fost identificate motive de refuz ale executării mandatului european de arestare.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că, potrivit mandatului european de arestare, persoana urmărită internațional este solicitată de autoritățile judiciare din Germania, pentru cercetări privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, în timp ce se afla în localitatea Aachen, Germania, a primit beneficii pentru asigurarea traiului zilnic, conform Codului Social. În această privință el a declarat în cererile sale, pe care le depunea pentru aprobare, că nu deține un venit și că, pentru fiica sa nu se plătește alocație din casieria fondurilor pentru susținerea familiei. În realitate, persoana urmărită era, cel puțin din august 2015, proprietarul unui magazin în România. De asemenea, cel puțin din august 2018, persoana urmărită locuiește împreună cu soția și fiica sa în România, care frecventează școala în România. Totuși, persoana urmărită a rămas în continuare înregistrat la adresa sa din Aachen, B. și a primit în continuare beneficii conform Codului Social, deși era conștient de faptul că acestea nu îi reveneau lui. În total s-a ajuns la plata excedentară de 142.684 euro, fapte fiind prevăzute de paragraful 263 alin. (1), alin. (2), propoziția 2, numărul 1 și 2 C. pen. german.

În ședința publică din data de 06.03.2023, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței s-a reținut că aceasta nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Instanța, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există nici un motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită fiind pedepsite și de legea penală română, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, în legislația penală română infracțiunile descrise în mandatul european de arestare fiind reglementat de art. 244 C. pen., iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

Ca urmare, constatând că nu există nici un impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021 în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. și predarea acestuia către organele judiciare din Germania, constatând, totodată, că acesta nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Deopotrivă, a apreciat întemeiată propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, considerând că este necesară în vederea predării persoanei solicitate, având în vedere că se va dispune executarea mandatului european de arestare.

Cu privire la solicitarea persoanei urmărite de a nu se dispune măsura arestării provizorii, ci să se ia măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța a observat că, în cazul în care prin sentință se admite propunerea privind executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate, este obligatorie și arestarea acesteia în vederea predării către autoritatea judiciară solicitantă, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 103 alin. (11) ultima teză din Legea nr. 302/2004, neexistând posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, în vederea predării persoanei solicitate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând respingerea cererii de punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autoritățile judiciare din Germania, sens în care a arătat că este cetățean român, cu domiciliul în România și refuză să fie predat autorităților din Germania întrucât nu are antecedente penale și se bucură de prezumția de nevinovăție. Totodată, a învederat că familia sa se află în România, iar soția, dar și el, au grave probleme de sănătate. Ca urmare, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea, de îndată, în libertate, considerând că, întrucât are un domiciliu stabil și cunoscut, procedura de citare poate fi realizată în bune condiții, cu atât mai mult cu cât nu urmărește să se sustragă, să îngreuneze cercetarea efectuată în cauză, să influențeze alți participanți la procesul penal și nici să săvârșească alte infracțiuni. A susținut, totodată, că nu a comis nicio infracțiune pe teritoriul României, iar potrivit legislației, împăcarea părților înlătură răspunderea penală pentru fapta reținută în sarcină.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru a putea fi alături de familie, apreciind că privarea de libertate nu este necesară pentru buna desfășurare a procedurii în cauză.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 31.03.2021 de către autoritățile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), că aceeași judecătorie a emis față de cetățeanul român A., în Dosarul nr. x Gs 461/21, la 19.03.2021, un mandat național de arestare în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, în timp ce se afla în localitatea Aachen, Germania, a primit beneficii pentru asigurarea traiului zilnic, conform Codului Social. În această privință el a declarat în cererile sale, pe care le depunea pentru aprobare, că nu deține un venit și că, pentru fiica sa nu se plătește alocație din casieria fondurilor pentru susținerea familiei. În realitate, persoana urmărită era, cel puțin din august 2015, proprietarul unui magazin în România. De asemenea, cel puțin din august 2018, persoana urmărită locuiește împreună cu soția și fiica sa în România, care frecventează școala în România. Totuși, persoana urmărită a rămas în continuare înregistrat la adresa sa din Aachen, B. și a primit în continuare beneficii conform Codului Social, deși era conștient de faptul că acestea nu îi reveneau lui. În total s-a ajuns la plata excedentară de 142.684 euro, fapte fiind prevăzute de paragraful 263 alin. (1), alin. (2), propoziția 2, numărul 1 și 2 C. pen. german.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că fapta reținută de autoritatea judiciară emitentă se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, fapta imputată este incriminată și de legea penală română în art. 244 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 06 martie 2023, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, precizând că soția sa este grav bolnavă și are nevoie de ajutorul său, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

De altfel, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumția de nevinovăție nu este de natură a conduce la admiterea contestației, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumție nu este afectată.

Deopotrivă, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 31.03.2021 de către autoritățile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2023.

GGC - NN