ÎCCJ, Decizia nr. 35/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 35/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârile atacate cu recurs
Prin încheierile din 19 iunie 2019, 14 ianuarie 2020, 23 septembrie 2020 și 2 martie 2022, pronunțate în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererile de recuzare a judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei.
Recursul
Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva încheierilor menționate la pct. 1, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
Întâmpinarea
Intimatul Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de recurs, excepția prematurității recursului, întrucât, la data declarării recursului, în Dosarul nr. x/2014, nu era pronunțată o hotărâre definitivă, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți
La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii de atac exercitate în cauză, invocată de intimatul Serviciul Român de Informații prin întâmpinare, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.
În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii atacate.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierilor prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.
Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.
La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021.
În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepția peremptorie a inadmisibilității recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu celelalte excepții și cereri care nu se mai impun a fi analizate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 19 iunie 2019, 14 ianuarie 2020, 23 septembrie 2020 și 2 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.